Vizualizare sursă pentru „William S. Burroughs”

=== ''Prânzul dezgolit'' ===
Începând cu 1953 Buroughs începe să aibă probleme. Din cauza certurilor cu legea nu putea trăi în preajma orașelor spre care era înclinat astfel că petrece un timp cu părinții lui în Palm Beach, Florida, și în New York cu Allan Ginsberg. Când Ginsberg îi refuză avansurile amoroase, Burroughs pleacă într-o  vacanță finanțată de suportul continuu al părinților la Roma să se întâlnească cu Alan Ansen. Când își dă seama că Roma și compania lui Ansen sunt îngrozitoare, inspirat de ficțiunea lui Paul Bowles se decide să se îndrepte spre Tanger în Maroc. Ajuns acolo, într-o casă deținută de un proxenet de homosexuali pentru turiști americani și englezi, închiriază o cameră unde începe să scrie o sumedenie de pagini în care se referă personal la Interzone. Burroughs a trăit în Tanger vreme de mai multe luni înainte de a se întoarce în Statele Unite unde primește numeroase jigniri – Ginsberg era în California dar refuză să îl vadă, A. A. Wyn, editorul romanului Junkie, era indisponibil, iar părinții îl amenințau că îi suspendă renta. Toate acestea îl îndrumă înapoi în Tanger, un loc unde părinții erau nevoiți să-i plătească în continuare renta lunară și un loc unde drogurile erau disponibile aproape pe gratis. A plecat din nou spre Tanger în noiembrie 1954 și a petrecut următorii patru ani acolo scriind ficțiune care avea să devină mai târziu ''Prânzul dezgolit'' și tentative de a scrie articole comerciale despre Tanger. A trimis lui Ginsberg, agentul literar pentru Junkie, tot ce a scris în Maroc dar nici una din aceste scrieri nu a fost publicată până în 1989 când Interzone, o colecție de povestiri scurte, a fost publicată. Sub puternica influență a dulciurilor cu marihuana cunoscute sub numele de majoun și eukodol un opioid de origine germană s-a apucat de scris. Eventual, Ginsberg și Kerouac care au călătorit la Tanger în 1957, l-au ajutat pe Burroughs să tipărească, editeze și să aranjeze pe cât posibil aceste episoade în romanul ''Prânzul dezgolit''.

Dacă ''Junkie'' și ''Queer'' (''Pederast'') aveau un stil convențional și liniar, ''Prânzul dezgolit'' a fost prima încercare în stilul non-liniar. După publicarea romanului ''Prânzul dezgolit'', o creație care într-o anumită măsură era rezultatul unor serii de întâmplări, Burroughs îi dezvăluie lui Brion Gysin tehnica cut-up în timp ce se afla la hotelul Beat în Paris septembrie 1959. El a început să felieze fraze și cuvinte pentru a crea noi propoziții. La hotelul Beat, Burroughs descoperă o poartă principală în pânzele lui Gysin: Nu cred că am văzut pictură, până când nu am văzut picturile lui Brion Gysin. Cei doi au pus bazele unei lungi prietenii în care interesul era stârnit de lucrări de artă și tehnici cut-up. Deși nu este considerată science fiction, cartea se pare că prevedea cu înfricoșătoare precizie fenomene ulterioare precum SIDA, liposucția, fatalități auto-erotice, și o epidemie a drogurilor.