Vizualizare sursă pentru „Mont Blanc”

{{Short description|Punctul de altitudine maximă din Franța}}
{{Infocaseta Munte
| Nume=Mont Blanc<br />Monte Bianco
| Imagine=Mont Blanc_depuis_Valmorel_2.jpg
| Descriere=
| Coordonate={{coord|45|49|58|N|06|51|54|E|type:mountain|display=inline,title}}
| Vârf={{dim|4805.59|m}}<ref>{{Cite news |last=Beaumont |first=Peter |date=2023-10-05 |title='Exceptional year': Mont Blanc shrinks by another 2 metres |trans_title=‘An excepțional’: Mont Blanc se mai micșorează cu 2 metri |language=en-GB |journal=The Guardian |url=https://www.theguardian.com/environment/2023/oct/05/mont-blanc-height-peak-shrinks |access-date=2024-03-24 |issn=0261-3077 |archive-date=5 October 2023 |archive-url=https://web.archive.org/web/20231005184033/https://www.theguardian.com/environment/2023/oct/05/mont-blanc-height-peak-shrinks |url-status=live }}</ref>
| Masiv=[[Alpii Graici]]
| Localizare= {{FRA}}, [[Auvergne-Ron-Alpi|Auvergne-Rhône-Alpes]]<br />{{ITA}}, [[Valle d'Aosta]]
| Proeminență={{dim|4693|m}}<span title="proeminență"> ↓&nbsp;</span>''canalul Volga-Baltica''{{efn|name=proeminence|[[File:Topographic_isolation_and_prominence.svg|right|150px]]'''Proeminența topografică (înălțime relativă)''' măsoară înălțimea unui vârf de munte sau de deal în raport cu cea mai joasă curbă de nivel care îl înconjoară, dar care nu conține un vârf mai înalt în interiorul său (diferența de nivel între vârful și cel mai ridicat punct al bazei unui munte sau deal)<br />'''Izolarea topografică''' a unui vârf reprezintă distanța minimă până la un punct de cotă egală sau mai mare. Acest indicator poate fi determinat atât pentru dealuri și insule mici, cât și pentru vârfuri montane majore și poate fi calculat chiar și pentru vârfuri submarine{{clr}}}}<ref name=peakbagger>{{cite web |website=peakbagger.com |title=Mont Blanc, France/Italy |trans_title=Mont Blanc, Franța/Italia |url=https://www.peakbagger.com/peak.aspx?pid=9941 |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |website=peakbagger.com |title=Volga-Baltic Canal |trans_title=Canalul Volga-Baltica |url=https://www.peakbagger.com/KeyCol.aspx?pid=9941 |access-date=2024-03-24}}</ref>
| Tip=munte
| Vârsta=30 de milioane de ani
| Ultima erupție=
| Roci=[[granit]], [[gneis]]
| Prima ascensiune=8 august 1786, [[Jacques Balmat]] și [[Michel Paccard]]
| Harta_localizare={{Harta de localizare|Franța|lon_dir=E|lat_dir=N|lat_deg=45|lat_min=49|lat_sec=58|lon_deg=06|lon_min=51|lon_sec=53|width=169|mark=Mountain sign.svg|label=Mont Blanc|position=left|float=left|clear=all}}{{Harta de localizare|Italia|lon_dir=E|lat_dir=N|lat_deg=45|lat_min=49|lat_sec=58|lon_deg=06|lon_min=51|lon_sec=53|width=129|mark=Mountain sign.svg|label=Monte Bianco|float=right|clear=all}}<br />{{Harta de localizare|Europa|lon_dir=E|lat_dir=N|lat_deg=45|lat_min=49|lat_sec=58|lon_deg=06|lon_min=51|lon_sec=53|width=300|mark=Mountain sign.svg|label=Mont Blanc/Monte Bianco}}
}}

'''Mont Blanc''' (în {{it|Monte Bianco}}, în traducere ''Muntele Alb''), din [[masivul Mont-Blanc]], este cel mai înalt vârf din [[Alpi]]. Având o înălțime de [[Lista vârfurilor din Alpi cu înălțimi peste 4000 m|{{dim|4805.59|metri}}]]<ref name=radiofrance>{{cite web |url=https://www.radiofrance.fr/franceinter/le-mont-blanc-culmine-a-4-805-59-metres-et-a-perdu-2-22-metres-en-deux-ans-6971317 |title=Le mont Blanc a perdu 2,22 mètres en deux ans (sa nouvelle taille est de 4.805,59 mètres) |trans_title=Mont Blanc a pierdut 2,22 metri în doi ani (noua sa înălțime este de 4.805,59 metri) |website=radiofrance.fr |language=fr |date=2023-10-05 |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name=lemonde>{{cite web |url=https://www.lemonde.fr/sciences/article/2023/10/05/le-mont-blanc-mesure-4-805-59-metres-selon-la-derniere-evaluation_6192597_1650684.html |title=Le mont Blanc a perdu 2,22 mètres en deux ans (sa nouvelle taille est de 4.805,59 mètres) |trans_title=Mont Blanc măsoară acum 4.805,59 metri, conform ultimei evaluări |journal=[[Le Monde]] |language=fr |date=2023-10-05 |access-date=2024-03-24}}</ref>, reprezintă punctul de maximă altitudine din [[Franța]], [[Europa occidentală]] și [[Uniunea Europeană]], fiind și [[Listă de munți înalți din Europa|cel mai înalt munte din Europa]] excluzând [[munții Caucaz]], dintre care [[Elbrus]] ({{dim|5642|m}}) este cel mai înalt. Mont Blanc este situat la granița dintre [[Franța]] și [[Italia]], între departamentul [[Haute-Savoie]] și regiunea autonomă [[Valle d'Aosta]], traseul liniei de frontieră constituind un [[#controversa|litigiu istoric între cele două țări]]{{efn|name=Fr-It|Actuala graniță dintre [[Franța]] și [[Italia]] în [[masivul Mont Blanc]] a fost stabilită prin Tratatul de la Torino (1860). Traseul său este, totuși, subiectul unui litigiu, în zona Col du Géant (în {{it|Colle del Gigante}}), între Mont Blanc și [[Mont Blanc de Courmayeur]] (în {{it|Monte Bianco di Courmayeur}}) și în zona Dôme du Goûter. Interpretarea italiană plasează granița pe [[Cumpăna apelor|linia de separare a bazinelor hidrografice]] principale ale Alpilor, în timp ce pentru Franța, este situată pe versantul [[Marea Adriatică|adriatic]]. Cea mai emblematică și mai disputată parte a graniței se află pe vârful Mont Blanc, cel mai înalt punct al Alpilor, muntele este plasat în întregime în Franța pe hărțile franceze, în timp ce hărțile italiene îl reprezintă împărțit între cele două țări<ref>wikipedia: [[:fr:Histoire de la frontière sur le mont Blanc|Histoire de la frontière sur le mont Blanc]] (în franceză), [[:it:Frontiera sul Monte Bianco|Frontiera sul Monte Bianco]] (în italiană)</ref>}}.

Din punctul de vedere al istoriografiei [[alpinism]]ului, nașterea în sine a acestui sport coincide cu data primei ascensiuni reușite pe vârful Mont Blanc: {{date|8 august 1786}}<ref>{{it icon}}{{cite book |first=Gianluca |last=Strata |title=Alpinismo: itinerario di una pratica culturale |trans_title=Alpinism: itinerarul unei practici culturale |year=2015 |website=lulu.com |url=https://www.lulu.com/shop/gianluca-strata/alpinismo-itinerario-di-una-pratica-culturale/paperback/product-1py6m9vp.html?page=1&pageSize=4 |ISBN=978-1-326-25766-8}}</ref>{{rp|22}}.

Localitățile cele mai apropiate de Mont Blanc sunt [[Courmayeur]] în [[Valle d'Aosta]], Italia, [[Saint-Gervais-les-Bains]] și [[Chamonix]] în [[Haute-Savoie]], Franța, cea din urmă fiind locul de desfășurare a [[Jocurile Olimpice de iarnă din 1924|primei ediții a Jocurilor Olimpice de iarnă]] din 1924.

Pentru determinarea precisă a înălțimii muntelui și pentru analizarea evoluției sale, legată de variațiile grosimii stratului de zăpadă de pe vârf, experți în topografie îl escaladează periodic. Cea mai recentă valoare măsurată, în 2023, a fost de {{dim|4805,59|metri}}<ref name=radiofrance/><ref name=lemonde/>.

== Toponimie ==
Conform istoriografiei italiene, un document în [[limba latină]] datând din anul 1091 menționează ''Rupes'' („stânci”) care în Chamonix erau denumite ''Alba'', ''Rupes Alba'' („stâncile albe”) fiind considerat un toponim al Mont Blanc („muntele alb”), muntele având mai multe denumiri de-a lungul secolelor. Astfel, apare sub forma ''Says'' sau ''Scez Blans'' în 1319, ''Mont Saint Bernard'' în 1532, ''Glaciales Montes'' în 1581, ''Mont Malay'', ''Mont Malet'' sau ''Montagne Maudite'' între 1606 și 1743, dar și ''La Glacière'', ''Les Glacières'' sau ''Les Glassières'' între 1741 și 1743<ref name=Monte-Bianco />. Clar vizibil din [[Geneva]], muntele era cunoscut în acest oraș atât sub numele de ''Montagne Maudite'' cât și sub numele de ''Mont Maudit'', acest nume („muntele blestemat”) fiind indicat pe o hartă geografică a teritoriilor din jurul [[Lacul Geneva|lacului Geneva]]<ref name=essai>{{fr icon}}{{cite book |author1=Goulart, Jacques |author2=Clouzot, Étienne |title=Essai sur la cartographie du Léman. La carte de Jacques Goulart (1605) |trans_title=Eseu despre cartografia lacului Geneva. Harta lui Jacques Goulart (1605) |location=Geneva |year=1933 |language=fr |oclc=494862161}}</ref> publicată la [[Amsterdam]] în 1606 de cartograful [[Geneva|genevan]] Jacques Goulart. La acea vreme, întregul masiv era situat în mijlocul posesiunilor continentale ale [[Regatul Sardiniei|Regatului Sardiniei]] iar suveranii din [[Casa de Savoia]], viitorii regi ai Italiei, fuseseră proprietarii ei legitimi timp de secole până la cedarea regiunii [[Savoia]] către [[Franța]] în 1861<ref name=map/>.

Istoricii francezi consideră că prima mențiune despre „mont Blanc” datează din 1685, odată cu prima măsurătoare geodezică realizată de către inspectorul și astronomul din Geneva [[Nicolas Fatio de Duillier]] și fratele său Jean-Christophe, care au calculat înălțimea muntelui de {{dim|2426|''toises''}}, adică {{dim|4728|metri}}<ref name="Jouty p136">{{fr icon}}{{cite book |language=fr |author=Jouty, Sylvain |chapter=Fictions naturelles |trans_chapter=Ficțiuni naturale |editor-first=Gilbert |editor-last=Pons |title=Le paysage - sauvegarde et création |trans_title=Peisajul - salvare și creare |volume=Actes du colloque d'Ussel [Actele conferinței Ussel] |publisher=Éditions Champ Vallon |location=Seyssel |year=1999 |isbn=9782876732858 |url=https://books.google.com/books?id=ytS_yDAoQEEC&printsec=frontcover }}</ref>{{rp|136}}<ref>{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first1=Pierre de |last1=Félice |title=L'histoire de la climatologie |trans_title=Istoria climatologiei |publisher=Éditions L'Harmattan |location=Paris |year=2007 |isbn=9782296158986 |url=https://books.google.com/books?id=NBaOCN83uRgC&printsec=frontcover}}</ref>. Cu această ocazie, el folosește oronimul „Munte blestemat<ref name="Jouty p136"/>{{rp|136}}”. După cum menționează istoricul Thérèse Leguay, „mult timp munții înalți [au fost] o sursă de teroare”<ref name="Leguay p.22">{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first1=Thérèse |last1=Leguay |title=Histoire de la Savoie |trans_title=Istoria Savoiei |location=Paris |publisher=Éditions Jean-Paul Gisserot |year=2005 |pages=128 |isbn=978-2-87747-804-5|url=https://books.google.com/books?id=3ulRIrRAz8AC&printsec=frontcover }}</ref>{{rp|22}}, de unde ar proveni expresia care desemna acest vârf înalt acoperit de zăpadă.

Vârful nu este numit clar în diferitele scrieri sau hărți din secolele al XVI-lea și al XVII-lea<ref name="Vivian_p30-34">{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first1=Robert |last1=Vivian |title=Les glaciers du Mont-Blanc |location=Montmélian |publisher=La Fontaine de Siloé |series=Les Savoisiennes |year=2005 |pages=315 |isbn=978-2-84206-285-9 |url=https://books.google.com/books?id=wRYW5Rth6aIC&printsec=frontcover}}</ref>{{rp|30-34}}. În lucrarea sa ''Les glaciers du Mont-Blanc'' („Ghețarii de pe Mont-Blanc”), glaciologul Robert Vivian stabilește o cronologie a diferitelor reprezentări cartografice sau citări ale muntelui, de exemplu în ''Descrittione del Ducato di Savoia novamente posto in Luce in Venetia, l'anno MDLXII'' (1562)<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}<ref>{{cite web |url=https://www.ideararemaps.com/prodotto/descrittione-del-ducato-di-savoia-novamente-posto-in-luce-in-venetia/ |title=Descrittione del Ducato di Savoia novamente posto in Luce in Venetia |trans_title=Descrierea Ducatului de Savoia recent plasat în Lumină în Veneția |author=Forlani, Pietro |year=1562 |location=Veneția |website=ideararemaps.com |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref>. O mențiune mai precisă apare într-o lucrare în limba latină din 1581 a consilierului ducelui de Savoia, Emmanuel-Philibert de Pingon, intitulată ''Inclytorum Saxoniae, Sabaudiaeque principum arbor gentilitia'', care prezintă diferitele părți ale provinciilor [[Ducatul de Savoia|Ducatului de Savoia]]<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}. În partea dedicată provinciei Faucigny, muntele este denumit ''Glaciales Montes''<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}.

Câțiva ani mai târziu, Jean de Beins a realizat o „hartă a provinciei Faucigny” ({{circa|1600}}), în care inginerul militar francez menționează un „munte Maudite<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}” sau „Mont-Mallet<ref name="Lejeune"/>”. În edițiile ulterioare, la munte se face referire prin abrevierea „Mont. Maudite”, apoi „Mont Maudite” (fără punct)<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}. Lucrarea cartografică a inginerului militar și cartograf [[piemont]]ez Giovanni Tomaso Borgonio pentru ''Theatrum Statuum Sabaudiæ'', din 1682, și reprezentări la scara 1/{{formatnum:190000}}, menționează: „În Faucigny se spune doar că sunt munți de o înălțime remarcabilă […] acolo este cel […] pe care locuitorii îl numesc muntele Maudite pentru că este mereu acoperit de zăpadă și de gheață<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}<ref>{{fr icon}}{{cite book |title=Le theatrum sabaudiae: regards sur la Savoie du XVIIe siècle |trans_title=Theatrum sabaudiae: impresii din Savoia secolului al XVII-lea |author=Weigel, Anne |id=Dossier «Le Theatrum Sabaudiæ» |publisher=Société savoisienne d'histoire et d'archéologie |location=Chambéry |year=2000 |oclc=46815878}}</ref>{{rp|7}}”. Uneori se regăsește și mențiunea „les Glacières” care desemnează întregul munte<ref name="Vivian_p30-34"/>{{rp|30-34}}.

Oronimul muntelui devine „Mont Blanc” pe schițele întocmite în 1742<ref name="Jouty p136"/>{{rp|136}}<ref name="Sorrel">{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first1=Christian |last1=Sorrel |title=Histoire de la Savoie en images: images & récits |trans_title=Istoria Savoiei în imagini: imagini și povești |location=Montmélian |publisher=La Fontaine de Siloé |series=Les Savoisiennes |year=2006 |pages=461 |isbn=2-84206-347-3 |url=https://books.google.com/books?id=T2FnC3WZBBMC&printsec=frontcover}}</ref>{{rp|377}}<ref name="Flacelière"/> de naturalistul din Geneva Pierre Martel<ref name="Lejeune">{{cite news |url=https://www.lhistoire.fr/la-conqu%C3%AAte-du-mont-blanc |language=fr |first1=Dominique |last1=Lejeune |title=La conquête du Mont-Blanc |journal=L'Histoire |number=88 |year=1986 }}</ref>. Dicționarul istoric și geografic portabil al Italiei, publicat în 1775 la Paris, menționează Mont Blanc, sub diferite denumiri precum „Monte Maledetto, Mont Maudit sau Mont Blanc, numit și les Glacières<ref>{{fr icon}}{{cite book |language=fr |title=Dictionnaire historique et géographique portatif de l'Italie |trans_title=Dicționar istoric și geografic portabil al Italiei |volume=2 |location=Paris |publisher=Lacombe |oclc=23258720 |year=1775 |pages=703 |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k107328r/f118.image}}</ref>{{rp|117}}”. Unul dintre vârfurile [[Masivul Mont Blanc|masivului]], Mont Maudit, păstrează acest nume și în prezent. Prima hartă care include numele Mont Blanc este cea a [[Elveției]], întocmită de britanicul William Faden în 1778.<ref name="Flacelière"/>.

== Geografie ==
[[File:Mont Blanc, Mont Maudit, Mont Blanc du Tacul.jpg|thumb|300px|Mont Blanc, Mont Maudit și Mont Blanc du Tacul, vedere de pe ghețarul Géant]]

Mont Blanc este situat între sud-estul [[Franței]], în [[Departamentele Franței|departamentul]] [[Haute-Savoie]] din [[Regiunile Franței|regiunea]] [[Auvergne-Ron-Alpi|Auvergne-Rhône-Alpes]] și în nord-vestul [[Italiei]], în [[Regiunile Italiei|regiunea cu statut special]] [[Valle d'Aosta]]. Traseul exact al graniței dintre Franța și Italia este încă controversat{{efn|name=Fr-It}}. Muntele se întinde pe teritoriile comunelor [[Chamonix-Mont-Blanc]] și [[Courmayeur]], iar vârful său se află la aproximativ zece&nbsp;kilometri sud de primul oraș și la aceeași distanță nord-vest de cel de-al doilea, partea revendicată de Franța, la sud de [[Cumpăna apelor|linia de separare a bazinelor hidrografice]] care traversează vârful, ar constitui o [[exclavă]] a comunei [[Saint-Gervais-les-Bains]]. [[Aosta]] este la {{nobr|37 de kilometri}} spre est-sud-est, [[Geneva]] la {{nobr|70 de kilometri}} spre nord-vest, [[Torino]] la mai mult de {{nobr|100 de kilometri}} spre sud-est, [[Grenoble]] la {{nobr|115 kilometri}} și [[Lyon]] la mai mult de {{nobr|150 de kilometri}} spre vest.

Vârful se ridică la {{dim|4806|metri}}<ref name="Altitude2023"/> în inima [[Masivul Mont Blanc|masivului Mont Blanc]] și constituie cel mai înalt punct din [[Alpi]]. Este, de asemenea, cel mai înalt vârf din [[Europa de Vest]]<ref name="Guide Vallot">{{fr icon}} {{cite book |title=La chaîne du Mont-Blanc: sélection de voies |trans_title=Lanțul Mont-Blanc: selecție de rute |author=Labande, François |publisher=Arthaud |location=Paris |year=1996 |edition=2 |editor=Groupe de haute montagne (Paris) |serie=Guide Vallot |isbn=9782700305685}}</ref>, fiind supranumit „acoperișul Europei”. Cu toate acestea, conform limitelor definite istoric de țarul [[Petru I cel Mare|Petru cel Mare]] care a extins continentul european până la [[Caucaz]]<ref>{{en icon}} {{cite book |author=[[National Geographic Society|National Geographic]] |title=Atlas of the World |trans_title=Atlasul lumii |edition=8 |location=Washington DC |publisher=[[National Geographic Society]] |year=2004 |ISBN=9780792275428}}</ref>{{rp|68–69, 90–91}}, cinci vârfuri principale{{efn|name=varf|'''[[Vârf de munte|Vârful]]''' este cel mai înalt punct al unui munte. În teorie, fiecare munte are un vârf. În practică, un munte poate avea mai multe vârfuri (în {{en|peaks}}), cel mai înalt dintre ele fiind considerat vârf principal (în {{en|summit}})}} de peste {{dim|500|de metri}} în proeminență{{efn|name=proeminence}} îl depășesc, la nord sau pe [[Cumpăna apelor|linia de separare a bazinelor hidrografice]] principale dintre teritoriile [[Rusiei]] și [[Georgia|Georgiei]]: [[Elbrus]] ({{dim|5642|metri}}<ref>{{cite web |url=https://www.humanite.fr/-/-/le-mont-blanc-destitue |title=Le mont Blanc destitué |trans_title=Mont Blanc revocat |date=1994-07-13 |journal=[[L'Humanité]] |access-date=2024-03-24}}</ref>), [[Dîhtau]] ({{dim|5204|m}}), [[Șhara]] ({{dim|5193|m}}), Koștan-Tau ({{dim|5152|m}}) și [[Kazbek]] ({{dim|5047|m}}). Luând în considerare proeminența{{efn|name=proeminence}} sa de {{dim|4693|de metri}}<ref>{{cite web |author=Bjørstad, Petter; de Ferranti, Jonathan; Jurgalski, Eberhard; Kavcic, Vasja; Maizlish, Aaron |url=http://www.peaklist.org/WWlists/ultras/EuroCoreP1500m.html |title=Europe ultra-prominences - 99 Peaks with Prominence of 1,500 meters or greater |trans_title=Proeminențe extreme în Europa - 99 de vârfuri cu proeminență de 1.500 de metri sau mai mare |website=peaklist.org |access-date=2024-03-24}}</ref> față de canalul Volga-Baltica ({{dim|113|metri}}) din Rusia<ref>{{cite web |title=Volga-Baltic Canal |trans_title=Canalul Volga-Baltica |url=https://www.peakbagger.com/KeyCol.aspx?pid=9941 |website=peakbagger.com |access-date=2024-03-24}}</ref>, Mont Blanc se clasează imediat în urma muntelui Elbrus (<span title="proeminență">↓&nbsp;</span>{{dim|4741|m}}<ref>{{cite web |author=Maizlish, A.; de Ferranti, J. |url=http://www.peaklist.org/WWlists/ultras/CaucasusP1500m.html |title=European Russia and the Caucasian states ultra-prominence page - 12 Peaks with Prominence of 1,500 meters or greater |trans_title=Pagina proeminențelor extreme din Rusia europeană și statele caucaziene - 12 vârfuri cu proeminență de 1.500 de metri sau mai mare |website=peaklist.org |access-date=2024-03-24}}</ref>) în Europa și pe poziția a&nbsp;11-a la nivel global.

Mont Blanc domină în special Mont Maudit ({{dim|4465|m}}) și Aiguille du Midi ({{dim|3842|m}}) spre nord-nord-est, Grandes Jorasses ({{dim|4208|m}}) spre est-nord-est, [[Mont Blanc de Courmayeur]] ({{dim|4748|m}}) spre sud-est și Dôme du Goûter ({{dim|4304|m}}) spre nord-vest<ref name="Guide Vallot"/>. Se înalță deasupra văii râului Arve dinspre nord și văii Vény dinspre sud<ref name="Guide Vallot" />.

Panorama vizibilă teoretic de pe vârf, în funcție de relief și de curbura Pământului dar nu și de fenomenele de [[refracție]], se întinde, pe lângă Alpi, pe alte șase masive: [[Masivul Central]] (munții Aulas și Aigoual în sudul lanțului montan Cévennes la 326, respectiv {{dim|321|km}}, vârful Cassini din masivul Mont Lozère la {{dim|286|km}}, mont Mézenc la {{dim|233|km}}, mont Mouchet din masivul Margeride la {{dim|289|km}}, Crêt de la Perdrix din masivul Pilat la {{dim|185|km}}, Puy du Rocher și Puy de Peyre-Arse din masivul Monts du Cantal la 332, respectiv {{dim|335|km}}, masivul Monts du Lyonnais la {{dim|185|km}}, Pierre-sur-Haute și Puy de Montoncel din masivul Monts du Forez la 239, respectiv {{dim|247|km}}, Puy de Dôme din Chaîne des Puys la {{dim|304|km}}, Mont Saint-Cyr din regiunea Mâconnais la {{dim|197|km}}), [[Morvan|masivul Morvan]] ([[Haut-Folin]] la {{dim|253|km}} și Tureau des Grands-Bois la {{dim|258|km}}), [[Munții Jura|masivul Jura]] (inclusiv partea elvețiană), [[Munții Vosgi|masivul Vosges]] (Grand Ballon la {{dim|231|km}}), [[Pădurea Neagră|masivul Pădurea Neagră]] (Belchen la {{dim|233|km}} și [[Feldberg (Pădurea Neagră)|Feldberg]] la {{dim|243|km}}) în Germania, [[Apenini|lanțul montan Apenini]] (Monte Penice la {{dim|225|km}}, Monte Ragola la {{dim|252|km}}, Monte Ebro la {{dim|221|km}}) în Italia<ref>{{cite web |author=de Ferranti, Jonathan |title=View from mont Blanc |trans_title=[http://viewfinderpanoramas.org/panoramas/EUR/BLANC-N.gif north] and [http://viewfinderpanoramas.org/panoramas/EUR/BLANC-S.gif south]] [Vedere de pe Mont Blanc (spre nord și spre sud) |website=viewfinderpanoramas.org |access-date=2024-03-24}}</ref>. Cu toate acestea, masivele cele mai îndepărtate nu sunt întotdeauna vizibile, chiar și într-o zi senină și însorită. [[Poluarea aerului|Poluarea atmosferică]], combinată cu absența [[vânt|curenților de aer]], poate reduce vizibilitatea sub {{dim|100|de kilometri}}.

{{wide image|Mont Blanc Panorama beschriftet.jpg|2000px|Vedere panoramică {{dim|360|°}} de pe vârful Mont Blanc}}

=== Topografie ===
Vârful Mont Blanc este acoperit de o cupolă de zăpadă alungită de la vest spre est, în timp ce versanții săi formează o piramidă ale cărei fețe sunt orientate spre nord, sud-vest și sud-est. Versantul nordic are o diferență de nivel de {{dim|3800|de metri}} față de valea Chamonix și alimentează în principal ghețarul Bossons și ghețarul Taconnaz dintre Aiguille du Goûter și Dôme du Goûter, pe creasta de nord-vest a Mont Blanc. Versanții sud-vestic și sud-estic, mai stâncoși, au o diferență maximă de nivel de {{dim|3300|de metri}} față de valea Vény, puțin în amonte de satul Entrèves din [[Courmayeur]]. Aceștia alimentează, de la vest la est, ghețarul Dôme și ghețarul Mont-Blanc care converg către ghețarul Miage, ghețarul Brouillard și ghețarul Frêney situați chiar sub vârf și, în final, ghețarul Brenva<ref name="Guide Vallot"/>.

<gallery mode="packed" widths="500" heights="" caption="Ghețarii de pe masivul Mont Blanc" >
005 Glacier des Bossons 14072015.jpg|Ghețarul Bossons
Taconnaz6430.JPG|Ghețarul Taconnaz
Italy 2017-07-27 (37337197696).jpg|Ghețarul Dôme
Mont Blanc - West Face.jpg|Ghețarul Mont Blanc
Miage Glacier in Italy - 2009-07-27.jpg|Ghețarul Miage
Glacier du Brouillard, July 2009.jpg|Ghețarul Brouillard
Aiguilles de Peuterey 2.jpg|Ghețarul Frêney
Ghiacciaio della Brenva.JPG|Ghețarul Brenva
</gallery>

[[File:Mont-Blanc topo.png|thumb|300px|Harta topografică a masivului Mont Blanc]]

[[Mont Blanc#înălțime|Înălțimea Mont Blanc]] este definită de înălțimea acumulării de zăpadă deasupra vârfului stâncos. Acesta din urmă este situat la o altitudine de {{dim|4792|m}}<ref name="LeMonde-20231005">{{cite web |language=fr |first=Jean-Philippe |last=Lefief |title=Le mont Blanc va à nouveau être mesuré : « Il faudra plus de temps pour savoir si le réchauffement climatique a une influence sur ce sommet » |trans_title=Mont Blanc va fi măsurat din nou: „Va dura mai mult timp până să aflăm dacă încălzirea globală are o influență asupra acestui vârf” |url=https://www.lemonde.fr/planete/article/2023/10/05/le-mont-blanc-fait-l-objet-d-une-nouvelle-mesure-il-faudra-plus-de-temps-pour-savoir-si-le-rechauffement-climatique-a-une-influence-sur-ce-sommet_6192566_3244.html |website=Le Monde |date=2023-10-05 |access-date=2024-03-24}}</ref> și ar fi acoperit de o calotă de zăpadă și gheață cu o grosime de aproximativ {{dim|15 până la 30|m}}. Grosimea acestei calote depinde de cantitatea de [[precipitații]] și de [[vânt]]ul care modelează creasta de vârf ca pe o [[dună]]. Înălțimea crestei fluctuează deci în funcție de anotimpuri. Cu cât vânturile sunt mai slabe și cantitatea de precipitații este mai mare, cu atât calota se îngroașă și vârful devine mai înalt. Astfel, înălțimea este mai mare vara decât iarna pentru că vântul bate mai puțin. Aceste condiții meteorologice influențează mai general morfologia crestei vârfului prin modificarea distribuției stratului de zăpadă care are și ca efect modificarea poziției vârfului în raport cu vârful stâncos de-a lungul unei axe orientate dinspre vest-sud-vest spre est-nord-est. În general, vârful stâncos este decalat spre vest în raport cu vârful înzăpezit. În 2004, a fost localizat, conform instrumentelor [[radar]] utilizate și forajelor executate, la {{dim|40|metri}} spre vest de acesta din urmă<ref>{{cite web |language=fr |first=Christian |last=Vincent |title=Dossier de presse - L'altitude du sommet du mont Blanc sans ses glaces |trans_title=Dosar de presă - Altitudinea vârfului Mont Blanc fără gheață |url=http://www2.cnrs.fr/sites/communique/fichier/dossier_presse_mont_blanc.pdf |website=CNRS |date=2004-08-02 |access-date=2024-03-24}}</ref>, iar înregistrările din 2001 arată că vârful de zăpadă se îndepărtează spre est. În 2009, vârful era situat cu {{dim|34|de metri}} mai spre est decât în 2003<ref name="Flacelière"/>.

De la sondajul topografic din 1863 al căpitanului Jean-Joseph Mieulet, înălțimea oficială a celui mai înalt vârf din [[Alpi]] a rămas mult timp stabilită la valoarea de {{dim|4807|metri}} (altitudine elipsoidală geopotențială). Din 2001, au fost efectuate măsurători la fiecare doi ani pentru a monitoriza variațiile de altitudine. În 2013, valoarea măsurată a înălțimii muntelui a fost de {{dim|4810.02|metri}}, în 2015 de {{dim|4808.73|metri}}<ref name="BFM4809">{{cite news |author=[[Radio France]] |url=https://www.francetvinfo.fr/meteo/climat/le-mont-blanc-a-perdu-un-metre-en-quatre-ans-et-culmine-desormais-a-4807-81-metres_4787791.html |title=Le mont Blanc a perdu un mètre en quatre ans et culmine désormais à 4807,81 mètres |trans_title=Mont Blanc a pierdut un metru în patru ani și acum vârful atinge 4807,81 metri |access-date=2024-03-24 |archive-date=2021-09-29 |archive-url=https://web.archive.org/web/20210929101130/https://www.francetvinfo.fr/meteo/climat/le-mont-blanc-a-perdu-un-metre-en-quatre-ans-et-culmine-desormais-a-4807-81-metres_4787791.html |url-status=live }}</ref>, iar în 2023 de {{dim|4805,59|metri}}<ref name=radiofrance /><ref name=lemonde />.

=== Geologie ===
[[File:Mont Blanc 3D.gif|thumb|300px|Vedere 3D a Mont Blanc]]

Mont Blanc este reprezentativ în privința geologiei masivului omonim<ref name="geolMB">{{cite web |language=fr |first=Maurice |last=Gidon |title=Mont-Blanc, Miage, Tré-la-Tête |url=http://www.geol-alp.com/h_mt_blanc/_lieux/mt_blanc_lieux/Mont-blanc.html |website=geol-alp.com |date=2017-12-17 |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |language=fr |first=Maurice |last=Gidon |title=Le massif du Mont-Blanc |trans_title=Masivul Mont-Blanc |url=http://www.geol-alp.com/h_mt_blanc/mt_blanc_general/0_mt_blanc.html |website=geol-alp.com |date=2016-10-31 |access-date=2024-03-24 }}</ref><ref>{{cite web |language=fr |first=Matthieu |last=Petetin |title=Architecture et formation |trans_title=Arhitectură și formare |url=http://www.geologie-montblanc.fr/formation.htm |website=geologie-montblanc.fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Aparține masivelor cristaline externe din Alpi, care formează baza [[triasic|pre-triasică]] a [[Placa Eurasiatică|plăcii tectonice europene]], afiliate domeniului Delfino-Elvețian și ridicate în timpul [[orogeneză|orogenezei alpine]]. Aceste baze orogenice sunt alcătuite dintr-un set de [[roci metamorfice|roci polimetamorfice]]<ref>{{en icon}}{{cite book |language=en |first1=Jürgen F. |last1=von Raumer |first2=François |last2=Bussy |title=Mont Blanc and Aiguilles Rouges Geology of their polymetamorphic Basement (External Massifs, Western Alps, France-Switzerland) |trans_title=Mont Blanc și Aiguilles Rouges Geologia subsolului polimetamorfic (Masivele externe, Alpii de Vest, Franța-Elveția) |series=Mémoires de Géologie (Lausanne) |year=2004 |volume=42 |pages=217 |issn=1015-3578 |url=https://serval.unil.ch/resource/serval:BIB_F3C1004512A8.P001/REF.pdf |url-access=limited}}</ref> al căror protolit{{efn|name=protolit|'''Protolit''' este o rocă originară, înainte de transformarea sa printr-un fenomen geologic, precum metamorfismul, dar și deformații tectonice (miloniți), metasomatism sau alterare<ref>{{cite web |url=https://encyclopedia2.thefreedictionary.com/Protolith |title=Protolith |trans_title=Protolit |journal=The Free Dictionary |language=en |access-date=2024-03-24}}</ref>}} provine din [[neoproterozoic]] până la [[ordovician]] și a format un [[granit]] intruziv, granitul de Mont Blanc<ref>{{cite web |language=fr |title=Granite du Mont Blanc |trans_title=Granit Mont Blanc |url=https://www.strati.ch/fr/stratigraphic/mont-blanc-granit |website=Lexique lithostratigraphique de la Suisse |access-date=2024-03-24}}</ref> în [[carbonifer]] ({{dim|303 ±2|miloane de ani}}<ref name="Bussy2000">{{cite news |language=en |first1=François |last1=Bussy |first2=Jean |last2=Hernandez |first3=Jurgen |last3=Von Raumer |title=Bimodal magmatism as a consequence of the post-collisional readjustment of the thickened Variscan continental lithosphere (Aiguilles Rouges-Mont Blanc Massifs, Western Alps) |trans_title=Magmatismul bimodal ca o consecință a reajustării post-coliziune a litosferei continentale variscane îngroșate (Aiguilles Rouges-Masivele Mont Blanc, Alpii de Vest) |url=https://pubs.geoscienceworld.org/gsa/books/book/504/chapter-abstract/3800825/Bimodal-magmatism-as-a-consequence-of-the-post?redirectedFrom=fulltext |journal=Earth and Environmental Science Transactions of The Royal Society of Edinburgh |year=2000 |number=1-2 |volume=91 |pages=221-233 |doi=10.1017/S0263593300007392 |url-access=subscription}}</ref>{{rp|221-233}}). Este delimitat pe versantul său sud-estic de acoperiri sedimentare autohtone din domeniul Delphino-Elvețian și pe versantul său nord-vestic de zona de forfecare Mont-Blanc și o bandă îngustă de acoperire sedimentară organizată într-un pliu sinclinal (sinclinal median) care îl separă de masivul Aiguilles Rouges. Contactul dintre zona de forfecare și unitățile Mont Blanc se comportă ca o [[falie]] inversă{{efn|name=falieinversa|[[File:FaillInv.png|right|150px]] În geologie, o '''falie inversă''' este un plan înclinat (cel mai adesea în jurul a 30°) care separă două compartimente de rocă. Alunecarea pe acest plan are ca rezultat reunirea celor două compartimente și ridicarea compartimentului superior față de compartimentul inferior. Această mișcare relativă implică scurtarea orizontală. Specificul faliilor inverse este că provoacă o suprapunere anormală și o dublare a straturilor sedimentare{{clr}}}} cu o ușoară alunecare spre dreapta. Rădăcinile sale adânci par să indice că ar fi responsabilă pentru suprapunerea plăcilor sub masivul Mont Blanc și, prin extensie, de ridicarea acestuia<ref>{{cite news |language=fr |first1=Frédéric |last1=Masson |first2=Frédéric |last2=Gal |first3=Philippe-Hervé |last3=Leloup |title=Une carte gravimétrique haute résolution du massif du Mont-Blanc: implications structurales |trans_title=Hartă gravitațională de înaltă rezoluție a masivului Mont-Blanc: implicații structurale |publisher=Académie des sciences |journal=Comptes Rendus Geoscience |url=https://comptes-rendus.academie-sciences.fr/geoscience/articles/10.1016/S1631-0713(02)01846-1/ |date=2002 |volume=34 |number=14 |pages=1011-1019 |doi=10.1016/S1631-0713(02)01846-1 |url-access=limited}}</ref>{{rp|1011-1019}}.

Unitățile Mont Blanc sunt caracterizate de o varietate de setări [[Tectonică|tectonice]] ([[arc vulcanic|arcuri vulcanice]], bazine sedimentare) și [[Glosar de geologie#L|litologice]] ([[Rocă sedimentară|roci sedimentare]], [[Rocă magmatică|roci magmatice]]) formate între [[neoproterozoic]] și prima jumătate a [[paleozoic]]ului. Aceste roci au fost apoi [[Roci metamorfice|metamorfozate]] în [[orogeneză|cicluri orogene]] succesive. Sunt străbătute de mai mulți [[Pluton (geologie)|plutoni]] de [[granit]], inclusiv granit de Mont Blanc, la sfârșitul [[Orogeneza hercinică|orogenezei hercinice]]. În [[triasic]], toate aceste roci formează un relief aplatizat prin eroziune (în {{en|[[:en:peneplain|peneplain]]}}), care apoi constituie marginea continentală la nord de Oceanul Piemont-Liguria, parte a [[Oceanul Tethys|Oceanului Tethys]], la deschiderea sa în [[jurasic|jurasicul mijlociu]]. Serii sedimentare marine s-au acumulat între [[mezozoic]] și [[oligocen]] în mediul marin al platformei distale (domeniul Delfino-Elvețian) și extinderea în larg a unităților din masivul Jura. Acest înveliș sedimentar s-a detașat în [[oligocen]], formând plăci de împingere{{efn|name=lamadeversanta|[[File:Nappe de charriage.jpg|right|150px]] În geologie, o '''lamă deversantă''' (''nappe'') este un corp mare de rocă de forma unei foi (plăci) care s-a deplasat, alunecând deasupra unei falii tectonice, cu mai mult de 2&nbsp;km<ref>{{en icon}}{{cite book |author=Howell, J.V. |year=1957 |title=Glossary of geology and related sciences |trans_title=Glosar de geologie și științe conexe|series=National Academy of Sciences - National Research Council publication |publisher=American Geological Institute |location=Washington D.C. |pages=335 |OCLC=498760680 |url=https://www.science.org/doi/10.1126/science.126.3272.515.a}}</ref> sau 5&nbsp;km<ref>{{cite web |author1=Marko, František |author2=Jacko, Stanislav |year=1999 |url=http://www.fns.uniba.sk/fileadmin/user_upload/editors/geol/kgp/skripta/Marko-Jacko-1999_Strukturna_geologia1.pdf |title=Štruktúrna geológia |trans_title=Geologie structurală |ISBN=80-88896-36-3 |location=Košice |publisher=Vydavateľstvo Harlequin |language=sk |accessdate=2024-02-12 |archive-date=2011-07-19 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110719005730/http://www.fns.uniba.sk/fileadmin/user_upload/editors/geol/kgp/skripta/Marko-Jacko-1999_Strukturna_geologia1.pdf |dead-url=yes }}</ref>{{rp|81-93}}<ref>{{en icon}}{{cite book |author1=Dennis, John Gordon |author2=Challinor, John |author3=Gill, James E. |title=International tectonic dictionary |trans_title=Dicționar tectonic internațional |edition=Tulsa, Oklahoma: American Association of Petroleum Geologists, 1967 |publisher=Univ. Microfilms Internat |location=Ann Arbor, Michigan |year=1984 |OCLC=251606313}}</ref><br />O '''placă de împingere''' este un corp mai mare (comparativ cu placa de tracțiune sau lama deversantă) de straturi geologice care, în timpul unei orogeneze, s-au desprins de bază și s-au deplasat pe distanțe mari{{clr}}}} (plăcile helvetice) în timpul [[orogeneză|orogenezei alpine]], apoi unitățile bazei au fost supuse unor [[Roci metamorfice|procese metamorfice]], dând naștere șisturilor verzi{{efn|name=sisturiverzi|'''Șisturile verzi''' sunt [[roci metamorfice]] cu aspect de [[Șisturi cristaline|șist]] și granulație fină, de culoare verde mai mult sau mai puțin intensă în funcție de [[mineral]]ele prezente}} și ridicate în [[miocen]] pentru a forma Mont Blanc. Morfologia reliefului a fost în cele din urmă modelată de [[Glaciațiune|ciclurile glaciare succesive]] din [[cuaternar]], care se află și la originea [[ghețar]]ilor care înconjoară vârful<ref name=Petetin />.

[[File:The tip of Mont Blanc, Teylers Museum.jpg|thumb|300px|Granit de biotit colectat de Honoré-Benedicte de Saussure{{efn|name=Saussure}} în timpul ascensiunii pe Mont Blanc din 1787, Teylers Museum]]

Vârful Mont Blanc este compus din [[gneis]] și [[Roci metamorfice|micașist]] pe jumătatea sa de sud-vest și din [[granit|granit Mont Blanc]] pe jumătatea de nord-est. Cu toate acestea, cupola de zăpadă și gheață care acoperă vârful nu permite definirea exactă a naturii rocilor care constituie vârful, considerat a fi [[gneis]]<ref name="geolMB"/><ref name=Petetin>{{cite web |language=fr |first=Matthieu |last=Petetin |title=Structures géologiques |trans_title=Structuri geologice |url=http://www.geologie-montblanc.fr/structures.htm |website=geologie-montblanc.fr |access-date=2024-03-24 |url-access=limited}}</ref>. Granitul Mont Blanc este un [[granit]] calco-alcalin [[Potasiu|potasic]], leucocratic (bogat în minerale de culoare albă), cu granulație grosieră (între {{dim|0,5 și 1|mm}}) și [[Porfir (rocă)| porfiritic]] (cristale mari de [[Feldspat#Clasificare|feldspat alcalin]]). Acestea din urmă tind, de asemenea, să scadă spre părțile exterioare ale intruziunii, ceea ce ar putea indica o răcire mai rapidă la margine decât în centrul masei intruzive. Sunt descrise și două varietăți de xenolit (o enclavă de rocă inclusă într-o masă de rocă diferită și din care nu a provenit, specifică rocilor magmatice) de culoare închisă<ref name="Bussy1989">{{cite news |language=en |first1=François |last1=Bussy |first2=Urs |last2=Schaltegger |first3=Christian |last3=Marro |title=The age of the Mont-Blanc granite (Western Alps): a heterogeneous isotopic system dated by Rb-Sr whole rock determinations on its microgranular enclaves |trans_title=Vârsta granitului Mont-Blanc (Alpii de Vest): sistem izotopic eterogen datat prin determinări Rb-Sr de roci întregi pe enclavele sale microgranulare |journal=Bulletin suisse de minéralogie et pétrographie |year=1989 |volume=69 |number=1 |pages=3-13 |doi=10.5169/seals-52773 |url=https://www.e-periodica.ch/digbib/view?pid=smp-001:1989:69::9#10 |url-access=limited}}</ref>{{rp|3-13}}. Prima, predominant magnezică (MgO/FeO<sub>total</sub>=0,6-0,7) formează enclave de dimensiuni metrice, bogate în [[hornblendă]] și [[biotit]], rezultată din demantelarea [[Filon (zăcământ)|filoanelor]] de [[rocă magmatică|compoziție bazică până la neutră]] și stabilizarea sa chimică, care datează de acum {{dim|316,1 ±19,5|milioane de ani}}<ref name="Bussy1989"/>. Cea de-a doua are o [[compoziție chimică |compoziție]] feroasă (MgO/FeO<sub>total</sub>=0,3), constituind enclave de dimensiuni mai mici (sub {{dim|1|m}}) și mai bogate în [[biotit]] ({{nobr|între 15 și 25%}}). Originea sa este mai complexă și pare legată de fazele de diferențiere și contaminare a [[magmă|magmei]]. Eterogenitatea compoziției nu permite ca aceste enclave să fie datate prin metoda [[rubidiu]]-[[stronțiu]] (Datare Rb/Sr)<ref name="Bussy1989"/>. [[Granit]]ul a fost milonitizat (recristalizat dinamic, sub efectul unei deformări intense, preponderent ductilă, caracterizat printr-o textură tipică foarte fin stratificată și printr-o reducere semnificativă a mărimii granulelor, majoritatea cristalelor nemaifiind vizibile cu ochiul liber) și a fost supus unor [[Roci metamorfice|procese metamorfice]] care au dus la apariția șisturilor verzi{{efn|name=sisturiverzi}} în timpul [[Orogeneză|orogenezei alpine]]. În partea de est a masivului au fost de asemenea înregistrate [[Filon (zăcământ)|filoane]] de microgranit hololeucocratic cu o lățime de câțiva metri<ref name=Petetin />.

Prima prezentare sistematică a [[mineral]]elor din zona Mont Blanc a fost publicată în 1873 de către Venance Payot. Lista sa, intitulată ''Statistique minéralogique des environs du Mt-Blanc'', a catalogat {{nobr|90 de tipuri}} de minerale, deși le includea și pe cele prezente în concentrații foarte mici<ref>{{cite web |last1=Comte |first1=Armand |title=Resources minéralogiques du massif du Mont-Blanc et des régions limitrophes |trans_title=Resurse minerale ale masivului Mont-Blanc și regiunilor învecinate |url=https://www.mineralogie-chamonix.org/mineralogie/ |publisher=Club de minéralogie de Chamonix |language=fr |access-date=2024-03-24 |url-status=live }}</ref>. Dacă acestea sunt excluse, cel puțin {{nobr|68 de tipuri}} de minerale apar în gama mai largă a masivului Mont Blanc<ref>{{cite web |title=Mont Blanc Massif southeast flank (Monte Bianco Massif southeast flank), Courmayeur, Aosta Valley, Italy |trans_title=Flancul de sud-est al Masivul Mont Blanc (Monte Bianco), Courmayeur, Valea Aosta, Italia |url=http://www.mindat.org/loc-6922.html |website=mindat.org |author=Hudson Institute of Mineralogy |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |title=Miage Glacier, Courmayeur, Aosta Valley, Italy |trans_title=Ghețarul Miage, Courmayeur, Valea Aosta, Italia |url=http://www.mindat.org/loc-7683.html |website=mindat.org |author=Hudson Institute of Mineralogy |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |title=Les Droites (north face), Chamonix, Chamonix-Mont-Blanc, Bonneville, Haute-Savoie, Auvergne-Rhône-Alpes, France |trans_title=Les Droites (fața nordică), Chamonix, Chamonix-Mont-Blanc, Bonneville, Haute-Savoie, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța |url=http://www.mindat.org/loc-5824.html |website=mindat.org |author=Hudson Institute of Mineralogy |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |title=Talèfre Glacier, Chamonix, Chamonix-Mont-Blanc, Bonneville, Haute-Savoie, Auvergne-Rhône-Alpes, France |trans_title=Ghețarul Talèfre, Chamonix, Chamonix-Mont-Blanc, Bonneville, Haute-Savoie, Auvergne-Rhône-Alpes, Franța |url=http://www.mindat.org/loc-190088.html |website=mindat.org |author=Hudson Institute of Mineralogy |access-date=2024-03-24}}</ref>.

=== Climă ===
[[File:Merdeglace.jpg|thumb|Ghețarul Mer de Glace]]
Situat pe [[Cumpăna apelor|linia de separare a bazinelor hidrografice]] [[Ron|Rhône]] și [[Po]], [[masivul Mont Blanc]] este, de asemenea, situat între două regiuni climatice diferite, cea a Alpilor de nord și de vest și cea a Alpilor sudici. Condițiile climatice de pe Mer de Glace, cel mai mare ghețar din [[Alpii Occidentali]] și al doilea ca mărime din Europa, cu o lungime de {{dim|12|km}} și o suprafață de {{nobr|{{dim|35–40|km2}}}}, sunt similare cu cele găsite pe partea de nord a [[Alpii Elvețieni|Alpilor Elvețieni]]<ref name=Nussbaumer/>{{rp|26}}.

Aflat la o distanță de {{dim|240|de kilometri}} de [[Marea Mediterană]] și la {{dim|620|de kilometri}} de [[Oceanul Atlantic]], zona de la poalele masivului Mont Blanc este caracterizată de o climă blândă<ref name="Clima-Monte-Bianco">{{cite journal |first=Jean |last=Corbel |url=https://www.persee.fr/doc/rga_0035-1121_1963_num_51_2_3132 |title=Ghiacciai e clima nel massiccio del Monte Bianco |trans_title=Ghețarii și clima în masivul Mont Blanc |journal=Revue de géographie alpine |year=1963 |volume=51 |number=2 |pages=321-360 |doi=10.3406/rga.1963.3132 |access-date=2024-03-24}}</ref>, semi-continentală, condiționată de vânturile umede care bat dinspre Atlantic. Odată ajunși pe masiv, curenții de aer au tendința de a se răci, rezultând condiții de precipitații la altitudini joase, cu un maxim de precipitații în iulie și august și un minim în ianuarie și februarie<ref name=guida16>{{cite web |url=https://librerialamontagna.it/italia---cartine/4235-16-petit-saint-bernard-mont-blanc.html |publisher=IGM/IGN-CAI/CAF |location=Florența |year=2002 |series=Guida Alpi senza frontiere |title=Guida 16. Petit Saint Bernard – Mont Blanc |trans_title=Ghid 16. Petit Saint Bernard – Mont Blanc |page=145 |access-date=2024-03-24}}</ref>{{rp|145}}. Peste aproximativ {{dim|3000|de metri}} altitudine, precipitațiile de toamnă și primăvară cad în principal sub formă de ninsoare, rar sub formă de burniță, și sunt mai frecvente în perioada de vară decât în timpul iernii din cauza umidității scăzute a aerului în anotimpul rece<ref name="Clima-Monte-Bianco"/>.

Conform [[Clasificarea climatică Köppen|clasificării climatice Köppen]], climatul pe munte este [[Climat alpin|alpin]]<ref name=ChamWeather>{{cite web |title=Climate: Chamonix-Mont-Blanc (France) |trans_title=Clima: Chamonix-Mont-Blanc (Franța) |url=http://en.climate-data.org/location/66184/ |website=climate-data.org |publisher=AmbiWeb |access-date=2024-03-24 |archive-date=11 May 2017 |archive-url=https://web.archive.org/web/20170511083356/https://en.climate-data.org/location/66184/ |url-status=live }}</ref>, foarte influențat de altitudine. Pe vârful Mont Blanc, care este acoperit de o calotă glaciară permanentă, se înregistrează temperaturi în jur de {{dim|-20|°C}}. Vârful este, de asemenea, expus vânturilor puternice și predispus la schimbări bruște ale vremii. Datorită înălțimii sale mari, o suprafață considerabilă este permanent înghețată sau acoperită cu zăpadă și este expusă la condiții extrem de dure<ref name=Nussbaumer>{{cite journal |last1=Nussbaumer |first1=S.U. |last2=Zumbuhl |first2=H.J. |last3=Steiner |first3=D. |title=Fluctuations of the Mer de Glace (Mont Blanc area, France) AD 1500-2050: an interdisciplinary approach using new historical data and neural network simulations |trans_title=Fluctuațiile Mer de Glace (zona Mont Blanc, Franța) 1500-2050: abordare interdisciplinară folosind noi date istorice și simulări ale rețelelor neuronale |journal=Zeitschrift für Gletscherkunde und Glazialgeologie |date=2007 |volume=40 (2005/2006) |pages=1–183 |url=https://www.researchgate.net/publication/285863081_Fluctuations_of_the_Mer_de_Glace_Mont_Blanc_area_France_AD_1500-2050_an_interdisciplinary_approach_using_new_historical_data_and_neural_network_simulations |access-date=2024-03-24 |issn=0044-2836 |url-access=registration}}</ref>{{rp|24}}.

Condițiile meteorologice se pot schimba foarte repede din cauza posibilelor precipitații sub formă de ninsoare și a ceții, precum și schimbărilor bruște ale direcției vântului datorită caracteristicilor reliefului. Pe de altă parte, perturbările cauzate de [[Föhn|efectul Föhn]] sunt frecvente: vântul bate de obicei dinspre Valle d'Aosta (la sud-est de munte), norii acumulați urcă versantul italian și provoacă ninsori abundente la trecerea peste vârful Mont Blanc, înainte ca vântul, deja uscat și supraîncălzit, să coboare versantul francez spre valea Chamonix<ref>{{Cite web |url=http://www.dailymotion.com/video/x8y88h |title=Foehn sur le Mont-Blanc |trans_title=Foehn pe Mont Blanc |format=video |access-date=2024-03-24 |website= dailymotion.com |language=fr |url-access=limited}}</ref>.

Există, totuși, o variație semnificativă a [[precipitații]]lor în funcție de altitudine. De exemplu, satul [[Chamonix]] de sub Mont Blanc se află la o altitudine de aproximativ {{dim|1030|m}} și înregistrează aproximativ {{dim|1020|mm}} de precipitații anuale, în timp ce pe Col du Midi, care se află la {{dim|3500|m}} altitudine, se înregistrează mult mai mult, aproximativ {{dim|3100|mm}} pe an. Cu toate acestea, la altitudini și mai mari (aproape de vârf), precipitațiile sunt considerabil mai reduse, în jur de {{dim|1100|mm}}, măsurătorile din octombrie 1980 fiind efectuate la altitudinea de {{dim|4300|m}}<ref name=Reynaud>{{cite journal |author1=Reynaud, Louis |editor1-last=Williams |editor1-first=Richard S. |editor2-last=Ferrigno |editor2-first=Jane G. |title=The French Alps |trans_title=Alpii francezi |journal=Satellite Image Atlas of Glaciers of the World |date=1993 |url=http://pubs.usgs.gov/pp/p1386e/alps.pdf |access-date=2024-03-24 |series=Professional Paper 1386 |publisher=U.S.Geological Survey |archive-date=2021-04-23 |archive-url=https://web.archive.org/web/20210423002718/http://pubs.usgs.gov/pp/p1386e/alps.pdf |url-status=live }}</ref>{{rp|23}}<ref>{{cite web |author=Jouzel, J.; Legrand, M.; Pinglot, J. F.; Pourchet, M. |year=1984 |title=Chronologie d'un carottage de 20 m au col du Dôme (Massif du Mont Blanc) |trans_title=Cronologia prelevării unei carote de 20 m la Col du Dôme (masivul Mont Blanc) |language=fr |journal=La Houille Blanche |number=70:6-7 |pages=491-498 |url=https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1051/lhb/1984035 |DOI=10.1051/lhb/1984035 |access-date=2024-03-24}}</ref>{{rp|492}}.

Pe vârf, viteza vântului poate atinge {{dim|150|km/h}}, iar temperatura {{dim|-40|°C}}<ref name="Guide Vallot"/>, recordul absolut fiind de {{dim|-43|°C}}<ref name="mherrera">{{cite web |author=Herrera, Maximiliano |url=http://www.mherrera.org/temp.htm |title=Extreme temperatures around the world |trans_title=Temperaturi extreme în lume |url-access=limited |access-date=2024-03-24}}</ref>. Vântul intensifică efectul de frig ([[indice de răcire]]), temperatura aparentă scăzând cu {{dim|10|°C}} pentru fiecare creștere cu {{dim|15|km/h}} a vitezei vântului<ref name="Préparation">{{cite web |url=https://www.hisour.com/fr/mont-blanc-alps-french-italian-border-58495/ |title=Mont Blanc, Alpes, frontière franco-italienne |trans_title=Mont Blanc, Alpi, granița franco-italiană |website=hisour.com |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name=pro-mont-blanc>{{cite web |url=https://www.pro-mont-blanc.org/le-mont-blanc/ |title=Le Mont-Blanc |trans_title=Mont Blanc |website=pro-mont-blanc.org |access-date=2024-03-24}}</ref>.

De la aproximativ {{dim|3700|m}} altitudine, toate [[precipitații]]le sunt sub formă de ninsoare și asigură o acumulare masivă de zăpadă pe ghețarii din jurul muntelui. Aceste precipitații se transformă adesea în adevărate furtuni de zăpadă, mai ales la cele mai mari altitudini și pe culme, unde, în urma acestor furtuni, acumulările de zăpadă proaspătă ajung până la {{dim|4|metri}} grosime. La aceste altitudini, numărul anual de zile cu ninsoare este estimat între 150 și 160, cu o intensitate a precipitațiilor pe vârf de aproximativ {{dim|20|centimetri}} de zăpadă pe zi<ref name="Clima-Monte-Bianco"/>. Acestea sunt mai abundente vara decât iarna, deoarece aerul rece nu conține prea multă [[umiditate]]. Pe vârf se pot înregistra câteva zile de dezgheț pe parcursul anului, în special între iulie și septembrie, recordul maxim absolut de temperatură fiind de {{dim|9|°C}}<ref name="mherrera"/>. Izoterma de {{dim|0|°C}} (altitudinea la care temperatura atmosferică atinge {{dim|0|°C}}) poate depăși altitudinea de {{dim|5000|m}}. Pe parcursul anului, între 15&nbsp;iunie și 15&nbsp;iulie, în preajma [[solstițiu de vară|solstițiului de vară]], pe vârf se pot crea condiții de dezgheț, cu temperaturi maxime atingând {{dim|3|°C}}. Acțiunea soarelui topește zăpada de la suprafață, iar apa rezultată se infiltrează în straturile inferioare și apoi îngheață rapid<ref name="Clima-Monte-Bianco"/>.

=== Floră și faună ===
;Floră
Majoritatea versanților Mont Blanc sunt situați la altitudini de peste {{dim|3000|de metri}}, dincolo de [[linia zăpezii]], zone caracterizate prin prezența straturilor de névé{{efn|name=firn|'''Névé''' ({{IPA-en|neɪˈveɪ}}) este un tip de zăpadă tânără, granulară, care a fost parțial topită, reînghețată și compactată, dar încă netransformată în gheață<br />'''Firn''' (în [[limba germană|germana elvețiană]] ''färn'', {{IPA-de|fɪərn}}, în traducere din [[limba germană|germana veche]] „de anul trecut”) este ''névé'' parțial compactat, un tip de zăpadă care a rămas din sezoanele trecute și a fost recristalizată într-o substanță mai densă decât ''nevé''. Este gheața care se află într-un stadiu intermediar între zăpadă și gheață glaciară}}. Stratul semnificativ de zăpadă, condițiile climatice extreme, aciditatea rocilor și absența [[humus]]ului<ref name="autourdumontblanc">{{cite web |url=https://www.autourdumontblanc.com/territoire-1/flore-et-faune |series=Autour du Mont-Blanc |title=Flore et faune |trans_title=Flora si fauna |publisher=Fondazione Montagna Sicura |location=Courmayeur |website=hisour.com |access-date=2024-03-24}}</ref> fac condițiile de viață aproape imposibile. Cu toate acestea, în spațiile adăpostite dintre stânci, anumite plante reușesc să supraviețuiască, cum ar fi [[ranunculus]] (''Ranunculus glacialis'')<ref name="autourdumontblanc"/><ref name="flore"/>, [[Brassicaceae|arabis alpin]] (''Arabis alpina'')<ref name="flore"/> și mai multe specii de [[Saxifragaceae|saxifragă]]<ref name="flore">{{cite web |url=https://www.pro-mont-blanc.org/biodiversite-du-mont-blanc/flore-endemique-du-mont-blanc/ |title=Flore endémique du Mont-Blanc |trans_title=Flora endemică a Mont-Blanc |website=pro-mont-blanc.org |access-date=2024-03-24}}</ref>, în special cea cu două flori (''Saxifraga biflora'')<ref name="autourdumontblanc"/>. La altitudini mari, chiar și peste {{dim|4000|de metri}}, principalele forme de viață sunt [[Mușchi (plantă)|mușchii]] și [[licheni]]i. Pe versanții Mont Blanc predomină pădurile de [[conifere]], populate în principal cu [[molid]] (''Picea abies'') sau [[zada]] (''Larix decidua''), dar local și cu [[zâmbru]] (''Pinus cembra'') sau [[jneapăn]] (''Pinus mugo'')<ref name=antropocene>{{cite web |author=Bissanti, Guido |url=https://antropocene.it/2021/04/14/monte-bianco/ |title=Monte Bianco |trans_title=Mont Blanc |date=2021-04-14 |website=antropocene.it |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref>. 

Pe pajiștea alpină pot fi observate multe specii de flori, inclusiv inflorescențele galbene spectaculoase ale ''Hugueninia tanacetifolia'', o plantă endemică din sectorul vestic al Alpilor, ''Anemone narcissiflora'', precum și [[gențiana]] (''Gentiana clusii''), binecunoscuta [[Leontopodium|floare de colț]] (''Leontopodium nivale'') sau rara [[Clopoțel de munte|clopoțel de munte galben]] (''Campanula thyrsoides''). În tufișuri se găsesc [[papucul doamnei]] (''Cypripedium calceolus''), [[Orchidaceae|orhideea]] ''Dactylorhiza sambucina'', [[Crin de pădure|crinul de pădure]] (''Lilium martagon''), [[Aquilegia vulgaris|căldărușa]] (''Aquilegia vulgaris''), [[Viola (gen de plante)|violeta]] (''Viola calcarata'') și [[Gențiana|gențiene albastre comune]] (''Gentiana verna'' și ''Gentiana acaulis''). Interesantă este prezența hibridului dintre [[Gențiana|gențiana purpurie]] (''Gentiana purpurea'') și [[Gențiana|gențiana punctată]] (''Gentiana punctata''). La altitudini mai mari, se întâlnesc arbuști precum [[rododendron]]ul (''Rhododendron ferrugineum'') și [[afin]]ul (''Vaccinium myrtillus'')<ref name=antropocene/>.

[[File:Saussurea alpina (Gewöhnlich-Alpenscharte) IMG 1319.jpg|thumb|300px|''Saussurea alpina'']]

Grădina Botanică Alpină ''Saussurea'' (în {{it|Giardino Botanico Alpino Saussurea}}) din apropierea comunei italiene [[Courmayeur]] este situată la {{dim|2173|de metri}} deasupra nivelului mării, pe o creastă înaltă la sud de Mont Blanc și conține o zonă stâncoasă, o pășune alpină, un [[grohotiș]] și [[zone umede]], fiind [[grădină botanică|grădina botanică]] din Europa situată la cea mai mare altitudine<ref name=saussurea>{{cite web |author=Fondazione Saussurea |url=https://www.saussurea.it/ |title=Giardino Alpino Monte Bianco |trans_title=Grădina alpină Mont Blanc |website=saussurea.it |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref>. Conține peste {{nobr|800 de specii}} de plante, tipice florei de pe Mont Blanc, și se întinde pe o suprafață de {{dim|7000|de metri}} pătrați. A fost creată inițial în 1987 doar ca atracție turistică, dar, odată cu desemnarea ulterioară a ''Pavillon du Mont Frety'' adiacent ca zonă protejată, a crescut în importanță științifică. Numele său provine de la Horace-Bénédict de Saussure{{efn|name=Saussure|[[File:Horace-Bénédict de Saussure.jpg|120px|right]]'''Horace-Bénédict de Saussure''' (17 februarie 1740 – 22 ianuarie 1799) a fost un geolog, meteorolog, fizician, alpinist și explorator alpin din [[cantonul Geneva]], considerat unul dintre fondatorii [[alpinism]]ului și [[meteorologie]]i moderne și prima persoană care a construit un „heliotermometru”, precursorul panourilor solare din prezent<ref>{{cite web |url=https://paleo-energetique.org/paleoinventions/lheliothermometre-dhorace-benedict-de-saussure/ |title=L’Héliothermomètre d’Horace Bénédict de Saussure |trans_title=Heliotermometrul lui Horace Bénédict de Saussure |date=2022-12-10 |author=Rubens, Ben; Viginum Schneider Electric |website=paleo-energetique.org |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Cercetările sale au avut loc în special în Alpi, mai ales în [[masivul Mont Blanc]], desfășurând activități de cercetare în domeniul [[botanică|botanicii]], [[glaciologie]]i, [[hidrologie]]i, [[geologie]]i, [[mineralogie]]i, [[climatologie]]i. A fost profesor al [[Universitatea din Geneva|Universității din Geneva]] (1762), membru al Academiei de Științe din Torino (1787), [[Royal Society]] din Londra (1788), [[Academia Franceză de Științe|Academiei Regale de Științe]] din Paris și Societății artelor din Geneva<ref>{{en icon}}{{cite book |title=Horace-Bénédict de Saussure |author=Freshfield, Douglas William|publisher=Slatkine |location=Geneva |year=1989 |pages=434 |url=https://books.google.ro/books?id=Vq1rWX5pmokC&redir_esc=y |isbn=9782051010450}}</ref>{{clr}}}}, care a făcut prima ascensiune cunoscută a Mont Blanc în 1786, și care a dat și numele florii ''Saussurea alpina''. Grădina botanică este deschisă din iunie până în septembrie<ref name=saussurea/>.
{{clr}}

<gallery mode="packed" widths="500" heights="" caption="Flora de pe Mont Blanc" >
Ranunculus glacialis (habitus).jpg|''Ranunculus glacialis''
Arabis alpina.jpg|''Arabis alpina''
Saxifraga biflora (9658943298).jpg|''Saxifraga biflora''
Purpsaxifrage2.jpg|''Saxifraga oppositifolia''
Saxifraga bryoides Moosartiger Steinbrech.JPG|''Saxifraga bryoides''
</gallery>

;Faună
Dacă [[mamifer]]ele nu pot supraviețui în condiții atât de dure<ref name="autourdumontblanc"/><ref name="faune"/>, unele specii de [[Arvicoline|rozătoare]] se pot regăsi până la altitudini de peste {{dim|3000|de metri}}<ref name="faune"/>, iar unele specii de [[păsări]] sunt capabile să zboare peste pantele superioare ale Mont Blanc: [[Stăncuță alpină|stăncuța alpină]] (''Pyrrhocorax graculus''), [[Phasianidae|ptarmiganul alpin]] (''Lagopus muta''), [[Brumăriță de stâncă|brumărița de stâncă]] (''Prunella collaris''), [[Cinghiță alpină|cinghița alpină]] (''Montifringilla nivalis'') sau [[Fluturaș de stâncă|fluturașul de stâncă]] (''Tichodroma muraria'')<ref name="autourdumontblanc"/><ref name="faune">{{cite web |url=https://www.pro-mont-blanc.org/biodiversite-du-mont-blanc/faune-endemique-du-mont-blanc/ |title=Faune endémique du Mont-Blanc |trans_title=Fauna endemică a Mont-Blanc |website=pro-mont-blanc.org |access-date=2024-03-24}}</ref>. În zona masivului au fost înregistrate {{nobr|184 de specii}} de&nbsp;păsări și aproximativ 110 dintre acestea cuibăresc. Uneori se poate observa zborul circular al [[zăgan]]ului (''Gypaetus barbatus''), care a dispărut în Alpi la începutul {{nobr|secolului al XX-lea}} dar a fost recent reintrodus<ref name=antropocene/>.

Cu toate acestea, la altitudini mai joase fauna începe să includă mai multe specii și să fie mai numeroasă. Dintre mamifere se regăsesc [[Capră-neagră|capra neagră]] (''Rupicapra rupicapra''), care frecventează atât pajiștile alpine, cât și pădurile subalpine, unde se întâlnesc și ierbivore mari precum [[cerb]]ul (''Cervus elaphus'') și [[căprioara]] (''Capreolus capreolus''). Terenul pietros larg al câmpiei alpine găzduiește [[capra alpină]] (''Capra ibex''), [[Acvilă de munte|acvila de munte]] (''Aquila chrysaetos'') și principala sa sursă de hrană: [[marmota alpină]] (''Marmota marmota''). Un animal care poate fi întâlnit atât pe pajiștile de mare altitudine, cât și pe fundul văilor este [[vulpe]]a (''Vulpes vulpes'')<ref name="autourdumontblanc"/>. 

<gallery mode="packed" widths="500" heights="" caption="Fauna de pe Mont Blanc" >
Prunella collaris Pic Saint-Loup.JPG|[[Brumăriță de stâncă]]<br />(''Prunella collaris'')
Tichodroma muraria NAUMANN.jpg|[[Fluturaș de stâncă]]<br />(''Tichodroma muraria'')
Chocard à bec jaune.jpg|[[Stăncuță alpină]]<br />(''Pyrrhocorax graculus'')
Montifringilla nivalis Francer.jpg|[[Cinghiță alpină]]<br />(''Montifringilla nivalis'')
Rock Ptarmigan (Lagopus Muta).jpg|[[Phasianidae|Ptarmigan alpin]]<br />(''Lagopus muta'')
</gallery>

== Istoric ==
[[File:Mont Blanc from Aosta Valley.JPG|thumb|300px|Mont Blanc văzut dinspre [[Valle d'Aosta]]]]

Mont Blanc a fost cel mai înalt munte din [[Imperiul Franc]] fondat de [[Charlemagne]] și cel mai înalt munte din [[Sfântul Imperiu Roman]] până la secesiunea [[Ducatul de Savoia|Ducatului de Savoia]], în 1792<ref name=map/><ref>{{cite web |url=https://imperium.ahlfeldt.se/places/42049.html |title=Digital Atlas of the Roman Empire. Poeninus Mons, Mont Blanc |trans_title=Atlasul digital al Imperiului Roman. Poeninus Mons, Mont Blanc |language=en |website=imperium.ahlfeldt.se |access-date=2024-03-24}}</ref>.

=== Muntele blestemat ===
În {{nobr|secolul al XVII-lea}}, în [[mica eră glaciară]], se organizau procesiuni și ceremonii de [[exorcism]] pentru a pune capăt înaintării marelui ghețar Mer de Glace care se apropia periculos de „Chamouny”<ref name="Zumstein">{{cite web |author1=Zumstein, Hélène |title=L'invention de la Mer de glace |trans_title=Descoperirea Mer de Glace |url=https://lecourrier.ch/2009/06/22/linvention-de-la-mer-de-glace/ |website=lecourrier.ch |language=fr |publisher=''Le Courrier'' |date=2009-06-23 |access-date=2024-03-24 |url-access=subscription}}</ref>. Până în {{nobr|secolul al XVIII-lea}}, masivul a inspirat frică locuitorilor văii, iar vârfurile sale au fost străbătute doar de câțiva vânători de [[Capră-neagră|capre negre]] și căutători de [[cristal]]e<ref name=Fournier>{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first1=André |last1=Fournier |title=Mer de glace: Montenvers |trans_title=Mer de glace: Montenvers |location=Montmélian |publisher=La Fontaine de Siloé |series=Voyage de l'œil |year=2005 |page=3-5 |isbn=9782842062569}}</ref>{{rp|3-5}}.

Totuși, muntele a stârnit curiozitatea unor membri ai [[burghezie]]i din [[Geneva|Geneva]]<ref name="Fournier"/>, care au început să escaladeze muntele Môle ({{dim|1863|m}}), clar vizibil în sud-estul orașului, pentru a observa Mont Blanc mai îndeaproape<ref name="Vivian_p314">{{fr icon}}{{cite book|language=fr |first1=Robert |last1=Vivian |title=Les glaciers du Mont-Blanc |trans_title=Ghețarii din Mont Blanc |location=Montmélian |publisher=La Fontaine de Siloé |series=Les Savoisiennes |year=2005 |pages=315 |isbn=9782842062859 |url=https://books.google.com/books?id=wRYW5Rth6aIC&printsec=frontcover}}</ref>{{rp|314}}. Cu toate acestea, în lipsa unor hărți care să descrie această parte a [[Alpi]]lor, aceștia s-au dezorientat rapid: „Dacă se trage o linie de la Geneva spre vârful Môle, muntele blestemat va fi situat într-un punct de-a lungul prelungirii acestei linii până la întâlnirea acesteia cu valea râului [[Rhône]] din Elveția, dar, neapărat, întotdeauna la nord de valea Chamonix, nu la sud<ref name="Vivian_p314"/>{{rp|314}}”. Această eroare a persistat timp de o jumătate de secol, explicată după cum urmează de Charles Henri Durier, secretar general al Clubului Alpin Francez între 1895 și 1899: „Putem vedea foarte clar Mont Blanc din jurul [[Geneva|Genevei]], dar pe măsură ce avansăm spre [[Alpi]], îl pierdem din vedere, iar primele vârfuri acoperite cu zăpadă pe care ochiul le zărește la părăsirea [[Bonneville, Haute-Savoie|Bonneville]], nu sunt ale Mont Blanc, ci colții Morcle (în {{fr|Dents de Morcles}}) și Midi (în {{fr|Dents du Midi}}), Mont Buet mai presus de toate, încununând capătul văii, munte care se află de fapt la nord de Chamonix, pe direcția dintre Geneva și Môle și pe care l-au luat drept muntele înalt pe care îl văzusem de departe... Locuitorii Genevei au numit Mont Blanc Muntele Blestemat, dar localnicii au considerat Buet drept muntele blestemat, iar geografii i-au urmat!<ref name="Vivian_p314"/>{{rp|314}}”.

Durier explică astfel că Mont Blanc a fost identificat prea târziu pentru ca miturile religioase și simbolismul poetic să fie asociate cu el, muntele intrând direct în era [[raționalism]]ului științific<ref>{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first1=Charles |last1=Durier |title=Le Mont-Blanc |trans_title=Mont Blanc |location=Montmélian |publisher=La Fontaine de Siloé |year=2000 |pages=415 |isbn=2842060202}}</ref>.

=== Studii și primele încercări de escaladare ===
[[File:The Saussure monument, Chamonix.jpg|thumb|Monument din [[Chamonix-Mont-Blanc]] în onoarea alpiniștilor [[Jacques Balmat]] și Horace Bénédict de Saussure{{efn|name=Saussure}}]]

Jean-Christophe și [[Nicolas Fatio de Duillier]] par a fi primii în 1683 care au măsurat înălțimea Mont Blanc, ajungând la o valoare de {{dim|2426|toises}} ({{dim|4728|metri}}) deasupra [[Marea Mediterană|Mării Mediterane]]<ref name="Flacelière"/>. Începând cu anul 1760, naturalistul din [[cantonul Geneva]] Horace-Bénédict de Saussure{{efn|name=Saussure}} a întreprins mai multe călătorii la [[Chamonix-Mont-Blanc]] pentru a observa [[masivul Mont-Blanc]], concentrându-se pe escaladarea vârfului său cel mai înalt{{efn|name=varf}}<ref name="Fournier"/>. Omul de știință a făcut mai multe încercări, fiind adeseori însoțit de ghidul din [[Courmayeur]] Jean-Laurent Jordaney. Acesta, originar din [[Pré-Saint-Didier]] și poreclit ''Patience'' („Răbdare”), l-a însoțit în 1774 pe Horace Bénédict de Saussure în expedițiile acestuia pe ghețarul Miage și pe muntele Crammont, când încerca să găsească o rută către Mont Blanc. După publicarea la [[Geneva]] în 1775 a celor mai recente valori măsurate<ref name="Flacelière"/>, George Shuckburgh-Evelyn, proaspăt ales în [[Royal Society|Societatea Regală din Londra]], i-a propus lui Saussure, anul următor, să-l însoțească la muntele Môle, pentru a încerca o nouă măsurare a înălțimii Mont Blanc<ref name="Freshfield">{{en icon}}{{cite book |author=Douglas William Freshfield |title=Horace Bénédict de Saussure |url= https://www.wikidata.org/entity/Q51499429 |publisher=E. Arnold |location=Londra |year=1989 |ISBN=9782051010450 |page=156-157 |doi=10.5962/bhl.title.24002}}</ref>{{rp|156-157}}. Valoarea obținută a fost de {{dim|4787|metri}} ({{dim|15662|picioare englezești}}), prin [[triangulație]] și utilizarea [[barometru]]lui pe muntele Môle<ref>{{cite journal |language=en |first=George |last=Shuckburgh |title=Observations made in Savoy, in order to ascertain the height of mountains by means of the barometer |trans_title=Observații făcute în Savoia, pentru a determina înălțimea munților cu ajutorul barometrului |journal=Philosophical Transactions of the Royal Society of London |year=1777 |volume=67 |pages=513-597 |url=https://www.jstor.org/stable/106253}}</ref>{{rp|592}}<ref name="Flacelière"/><ref name="Freshfield"/>. Pe baza acestui rezultat, valoarea altitudinii a fost recalculată în 1840 de către corpul de [[geograf|ingineri geografi]] la {{dim|4799.5|metri}} după corectarea planimetriei, apoi ajustată la {{dim|4806.5|metri}} după integrarea unui [[Indice de refracție|coeficient de refracție]]<ref name="Flacelière"/>.

Încă din 1760, Saussure a oferit o recompensă pentru prima ascensiune, sperând să dezvăluie misterul formării geologice a Alpilor<ref name="SaussureT2P550">{{en icon}}{{cite book |author1=de Saussure, Horace Bénédicte |title=Voyages dans les Alpes. Tome 2 |trans_title=Călătorii în Alpi. Volumul 2 |publisher=Chez Louis Fauche-Borel |location=Neuchâtel |page=550 |date=1779-1796 |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k1029499/f572.item |oclc=51197113}}</ref>{{rp|550}}. Totuși, abia la 3 iulie 1775 a avut loc o primă tentativă serioasă a patru ghizi din vale. Ei au urmat ruta către Grands Mulets dar au trebuit să se întoarcă, epuizați de căldură și îngrijorați de vremea amenințătoare<ref name="SaussureT2P550"/><ref name="BourritP158">{{en icon}}{{cite book |author=Bourrit, Marc Théodore |title=Nouvelle description des glacières et glaciers de Savoie |trans_title=Nouă descriere a glaciațiilor și ghețarilor din Savoia |page=158 |date=1785 |publisher=Paul Barde |location=Geneeva |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k6537804t/f327.item |oclc=717260343}}</ref>{{rp|158}}. O nouă încercare a avut loc în 1783 pe același traseu, îngreunată și de reflexia soarelui. La întoarcere, Saussure a fost sfătuit să ia cu el la drum o umbrelă de soare și un parfum<ref name="SaussureT2P550"/>{{rp|550}}. În același an, Marc-Théodore Bourrit{{efn|name=Bourrit|[[File:Marc Theodore Bourrit (1735 - 1815).jpg|120px|right]]'''Marc-Théodore Bourrit''' (6 august 1739 - 7 octombrie 1819) a fost un alpinist, cantor, compozitor, pictor, gravor, scriitor și istoriograf din [[Geneva]], considerat, alături de Horace-Bénédict de Saussure și Jean André Deluc, pionier în explorarea [[Alpi]]lor și fondator al [[alpinism]]ului<ref>{{fr icon}}{{cite book |title=Grande encyclopédie de la montagne |trans_title=Marea enciclopedie montană |volume=vol.2, Ball à Chatellus |author=Bordes, Gérard |publisher=Éditions Atlas |location=Paris |year=1981 |pages=305-600 |oclc=461855901}}</ref>. Este considerat fondatorul literaturii alpine, lucrările sale având o importanță majoră în istoria cuceririi Mont Blanc, chiar dacă descrierile sale nu au fost întotdeauna fidele realității<ref>{{cite web |language=fr-CH |first=Henri |last=Dübi |title=La controverse Paccard-Balmat |trans_title=Controversa Paccard-Balmat |url=https://www.sac-cas.ch/fr/les-alpes/la-controverse-paccard-balmat-4527/ |publisher=Club Alpin Suisse CAS |website=sac-cas.ch |date=2019-09-05 |access-date=2024-03-24}}</ref>{{clr}}}} i-a angajat pe trei dintre ghizi și l-a invitat pe [[Michel Paccard]] să li se alăture pentru o nouă încercare, care a fost rapid abandonată din cauza vremii nefavorabile<ref name="Stevens">{{cite journal |language=en |author=Stevens, E. H. |title=Dr. Paccard's 'Lost Narrative'. An attempted reconstruction |trans_title=„Narațiunea pierdută” a Dr. Paccard. O încercare de clarificare |journal=Alpine Club Journal |date=1929 |url=https://www.alpinejournal.org.uk/Contents/Contents_1929.html |volume=XLI |number=238 |pages=98-156 |oclc=1332143271}}</ref><ref name="Vola">{{fr icon}}{{cite book |author=Vola, Eric |title=Mont-Blanc, première ascension et première controverse |trans_title=Mont Blanc, prima ascensiune si prima controversă |date=2021-06-03 |isbn=979-8506836032 |publisher=Le Groupe de Haute Montagne |location=Chamonix |url=https://ghm-alpinisme.fr/dossiers.php?id=14 }}</ref>.

[[File:Argentiere MoBl N 02.jpg|thumb|300px]]
În septembrie 1784, Paccard și un ghid au pornit să urce pe Aiguille du Goûter, plecând din cătunul Bionnassay ({{dim|1330|m}}), dar au progresat cu dificultate și au fost nevoiți să se întoarcă. Câteva zile mai târziu, Bourrit{{efn|name=Bourrit}} a făcut o nouă încercare pe aceeași rută. Doi dintre ghizii săi au reușit să ajungă la stâncile Vallot, dar creasta Bosses care îi despărțea de vârf li s-a părut prea abruptă<ref name="BourritP158"/>.

În anul următor, Saussure a organizat o expediție majoră pe același traseu, la care s-au alăturat Bourrit și fiul său. Grupul a urcat pe creasta Aiguille du Goûter, dar în cele din urmă a fost blocat de acumularea de zăpadă proaspătă. În iunie 1786, cinci ghizi din [[Chamonix]] s-au împărțit în două grupuri pentru a studia cel mai convenabilă cale de acces spre Dôme du Goûter. Trei dintre aceștia au părăsit [[Chamonix]] și au înnoptat pe muntele Côte (Mont Corbeau, {{dim|2334|m}}). [[Jacques Balmat]], un căutător de [[cristal]]e, li s-a alăturat fără să fi fost invitat. Ceilalți doi au plecat din Bionnassay și au petrecut noaptea în adăpostul construit de Saussure anul precedent. Grupul s-a reunit la Col du Dôme și a urcat până la stâncile Vallot, dar creasta Bosses părea imposibil de traversat așa că au decis să renunțe. Jacques Balmat a rămas în urmă pentru a explora stâncile, în căutare de cristale. Surprins de căderea nopții, a fost nevoit să doarmă pe munte. Spre marea uimire a locuitorilor văii, Balmat a coborât cu bine a doua zi<ref name="Vola"/>.

=== Prima ascensiune ===
[[File:Monument Balmat Pacard Pélerins 01.jpg|thumb|300px|Monument în onoarea lui [[Jacques Balmat]] și [[Michel Paccard]] inaugurat pe {{date|1986|8|8}} în [[Chamonix-Mont-Blanc]], cu ocazia bicentenarului primei ascensiuni pe Mont Blanc]]

La {{date|7 august 1786}}, [[Jacques Balmat]] și [[Michel Paccard]] au pornit, discret, din cătunul [[Chamonix-Mont-Blanc|Les Bossons]]<ref name="remontees-mecaniques">{{cite web |author=Berne, Laurent |url=https://www.remontees-mecaniques.net/bdd/reportage-tsf2-du-glacier-des-bossons-poma-353.html |title=TSF2 du Glacier des Bossons |language=fr |website=remontees-mecaniques.net |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name="montblancnaturalresort">{{cite web |url=https://www.montblancnaturalresort.com/fr/bossons |title=Le télésiège des Bossons |trans_title=Telescaunul Bossons |journal=Mont-Blanc Natural Resort |location=Chamonix |publisher=Compagnie du Mont-Blanc |access-date=2024-03-24}}</ref> și au urcat până pe vârful muntelui Côte (Mont Corbeau, {{dim|2334|m}}), unde au poposit peste noapte. A doua zi, pe {{nobr|8 august}}, au urmat ruta Grands Mulets ajungând pe Grand Plateau în jurul {{nobr|orelor 15}}. De acolo, s-au îndreaptat spre est și au traversat pantele abrupte de deasupra Rouges Supérieurs<ref name="Vola"/>. Cei doi au fost observați din vale, printr-un [[telescop]], de baronul Adolph Traugott von Gersdorf. Au ajuns la Petits Rouges pe care le-au părăsit la 17:45, îndreptându-se spre Petits Mulets și ajungând pe vârf la orele 18:23. Au rămas acolo {{dim|33|de minute}}, apoi au început coborârea<ref name="Paccard-Monte-Bianco">{{cite web |first=Umberto |last=Pelazza |url=http://www.ana.it/page/l-epopea-al-veleno-della-conquista-del-bianco478 |title=L'epopea al veleno della conquista del Bianco |trans_title=Epopeea otrăvitoare a cuceririi Muntelui Alb |website=ana.it |date=2002-09-10 |publisher=Associazione Nazionale Alpini |location=Milano |access-date=2024-03-24}}</ref>. La orele 23, au părăsit ghețarul și s-au oprit să doarmă. A doua zi, s-au trezit la {{nobr|ora 6}} și au continuat drumul înapoi spre sat. Paccard suferea de oftalmie și fiind adesea orbit de reflexia luminii solare pe suprafețele acoperite de zăpadă și gheață, a trebuit să fie ajutat de Balmat pe tot parcursul coborârii<ref name="Paccard-Monte-Bianco" />. Odată ajunși în sat, Balmat află că fiica lui, Judith, a murit în ziua în care el reușise să cucerească Mont Blanc<ref>{{cite news |url=https://www.lesoir.be/art/1280643/article/soirmag/soirmag-histoire/2016-08-01/8-aout-1786-premiere-ascension-du-mont-blanc |title=8 août 1786: première ascension du Mont Blanc |trans_title=8 august 1786: prima ascensiune pe Mont Blanc |language=fr |journal=Le Soir |date=2006-08-08 |access-date=2024-03-24}}</ref>. Această acțiune remarcabilă a celor doi temerari marchează începuturile [[alpinism]]ului modern<ref>{{en icon}}{{Cite book |author1=Seifert, Ludovic |url=https://books.google.com/books?id=k-BRDQAAQBAJ |title=The Science of Climbing and Mountaineering |trans_title=Știința escaladei și alpinismului |author2=Wolf, Peter |author3=Schweizer, Andreas |year=2016 |publisher=Routledge |location=Londra |isbn=9781317403159}}</ref><ref name=hansen>{{en icon}}{{Cite book |last=Hansen, Peter H. |url=https://books.google.com/books?id=mZU3CUZJN9sC&pg=PA26 |title=The summits of modern man: mountaineering after the enlightenment |trans_title=Vârfurile omului modern: alpinismul după iluminism |year=2013 |publisher=[[Harvard University Press]] |location=Cambridge |isbn=9780674047990 |quote=Our obsession with "who got to the top first" may have begun in 1786, the year Jacques Balmat and Michel-Gabriel Paccard climbed Mont Blanc and inaugurated an era in which Romantic notions of the sublime spurred climbersʹ aspirations [Obsesia noastră pentru „cine a ajuns primul pe vârf” poate să fi început în 1786, anul în care Jacques Balmat și Michel-Gabriel Paccard au escaladat Mont Blanc și au inaugurat o epocă în care noțiunile romantice despre sublim au stimulat aspirațiile alpiniștilor]}}</ref>.

Anul următor, Saussure s-a hotărât să urce el însuși pe vârf, însoțit de un grup de nouăsprezece&nbsp;persoane, printre care și [[Jacques Balmat|Balmat]], reușind acest lucru la {{date|3 august 1787}}. Cu această ocazie, a fost efectuat primul calcul al înălțimii Mont Blanc chiar de pe vârful acestuia. După calcularea mediei a trei valori măsurate, Saussure a ajuns la valoarea de {{dim|2450|toises}} ({{dim|4775|metri}})<ref name="Flacelière"/><ref name="Freshfield"/><ref name=rezumat>{{fr icon}}{{cite book |language=fr |first=Horace Bénédict |last=de Saussure |title=Relation abrégée d'un voyage à la cime du Mont-Blanc |trans_title=Rezumat al unei călătorii pe vârful Mont-Blanc |year=1787 |pages=31 |publisher=Barde, Manget&Co. |location=Geneva |editor=Bibliothèque nationale de France |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k1315450 |oclc=763729507 |url-access=limited}}</ref>.

=== Controversa primei ascensiuni ===
[[File:Jacques Balmat.jpg|thumb|Jacques Balmat]]
Prima ascensiune este și la originea primei controverse, care a avut la bază minimizarea meritului care îi revenea lui [[Michel Paccard]] în această întreprindere<ref name="Vola"/>. Controversa a început cu schimburi de replici în presă între Marc-Théodore Bourrit{{efn|name=Bourrit}} și Paccard<ref name=ballu200>{{fr icon}}{{cite book |author=Ballu, Yves |title=La montagne sous presse: 200 ans de drames et d'exploits |trans_title=Muntele în presă: 200 de ani de drame și întâmplări |year=2018 |pages=301 |publisher=Éditions du Mont Blanc-Catherine Destivelle |location=Les Houches |isbn=9782365450508}}</ref>{{rp|63-89}}. Bourrit a fost de fapt primul care a relatat povestea ascensiunii și a minimizat rolul lui Paccard. Potrivit acestuia, [[Jacques Balmat|Balmat]] ar fi descoperit traseul, ar fi finalizat ascensiunea și ar fi ajuns primul pe vârf, apoi ar fi coborât să-l ajute pe Paccard, epuizat, să ajungă și el pe vârf. Paccard nici măcar nu ar fi recunoscut meritul lui Balmat. El a contestat această versiune și l-a pus pe Balmat să semneze o declarație pe propria răspundere, în prezența unor martori, care descrie povestea reală a ascensiunii. Presat de Saussure și von Gersdorf, Bourrit a fost forțat să-și ajusteze oarecum povestea, dar el a fost mult mai influent decât Paccard în rândul editorilor din Geneva, Paccard nereușind să publice propria versiune a evenimentelor petrecute în decursul primei ascensiuni. Versiunea lui Bourrit a fost folosită pe scară largă timp de mai bine de un secol<ref name=ballu200/>.

Prima ascensiune a lui Balmat și Paccard este, de asemenea, eclipsată în mare măsură de cea a lui Saussure care a avut loc cu un an mai târziu, acesta rămânând pe vârf {{nobr|4 ore}} {{nobr|și jumătate}}. Saussure a descris evenimentul în lucrarea ''Rezumatul unei excursii pe vârful Mont Blanc'' („Relation abrégée d'un voyage à la cime du Mont-Blanc”)<ref name=rezumat />. Controversa a fost reaprinsă de [[Alexandre Dumas]]. În 1832, la cinci&nbsp;ani de la moartea lui Paccard, Dumas a luat masa cu Balmat, care i-a prezentat o relatare și mai favorabilă despre ascensiunea din 1786<ref name=hansen />{{rp|150}}. Dumas a publicat această relatare în cartea sa ''Impresii de călătorie în Elveția'' („Impressions de Voyage en Suisse”)<ref>{{fr icon}}{{cite book |author=Dumas, Alexandre |title=Impressions de voyage en Suisse / T. 1, Du Mont-Blanc à Berne |trans_title=Impresii de călătorie din Elveția / Vol. 1, De la Mont Blanc la Berna |year=1982 |publisher=F. Maspero |location=Paris |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k7407j?rk=21459;2 |editor=Bibliothèque nationale de France |ISBN=9782707112958}}</ref> care consfințește legenda lui Balmat, cuceritorul Mont Blanc și adâncește aruncarea lui Paccard în uitare. Drept dovadă, statuia ridicată la Chamonix în 1887 îi imortalizează pe Balmat și Saussure. Abia în 1986 a fost ridicată și o statuie în onoarea lui Paccard. Această narațiune care îl glorifică exclusiv pe Balmat a fost pusă sub semnul întrebării de către membrii Clubului Alpin britanic. În 1860, [[Edward Whymper]] a pus întrebarea „Cine este doctorul Paccard?<ref>{{fr icon}}{{cite book |author=Whymper, Edward |title=Guide à Chamonix et dans la chaîne du mont-blanc |trans_title=Ghid al Chamonix și al lanțului Mont Blanc |page=30 |date=1910 |url=https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k96567428/f48.item.r=paccard |editor=Bibliothèque nationale de France |location=Geneva |oclc=1143178651}}</ref>{{rp|30}}”, încercând să reînvie legenda pierdută a lui [[Michel Paccard]]<ref name="Stevens"/>. Chiar și în zilele noastre, poveștile acestei prime ascensiuni istorice sunt influențate de versiunile lui Bourrit și Dumas<ref name=ballu200/>.

=== Alte ascensiuni ===
[[File:Mont Blanc view from a plane.jpg|thumb|300px|Brenva, pintenul estic al Mont Blanc]]
La {{date|1865|07|15}}, George Spencer Mathews, Adolphus Warburton Moore, Horace Walker, Frank Walker, Melchior Anderegg și Jakob Anderegg au reușit prima ascensiune a Mont Blanc urmând pintenul Brenva, performanță repetată în 1892 de Laurent Croux, Émile Rey și Paul Güssfeldt, care au traversat Mont Blanc escaladând pintenul Brenva<ref>{{cite journal |author=Young, Geoffrey Winthrop |url=http://www.alpinejournal.org.uk/Contents/Contents_1939_files/AJ51%20119-132%20In%20Memoriam.pdf |title=In memoriam |journal=Alpine Journal |number=51 |language=en |pages=128-130}}</ref>{{rp|128-130}}.

Prima femeie care a ajuns pe vârf a fost [[Marie Paradis]], locuitoare a [[Chamonix]], pe {{date|14 iulie 1808}}, însoțită de [[Jacques Balmat]]<ref name="expediciones">{{cite web |url=https://www.chamonix.com/infos-et-services/espace-presse/girl-power-l-alpinisme-au-feminin |title=Girl Power: L'Alpinisme au féminin |trans_title=Girl Power: alpinism feminin |date=2021-11-22 |language=fr |website=chamonix.com |access-date=2024-03-24}}</ref>. După propria mărturisire, ea a fost „târâtă, trasă, purtată<ref name="expediciones"/>” de ghizi la sfârșitul ascensiunii. Această premieră rămâne totuși o realizare importantă, date fiind condițiile vremii. A doua ascensiune feminină a fost reușită de Henriette d'Angeville (supranumită „Mademoiselle d’Angeville, mireasa de pe Mont Blanc”), prin mijloace proprii, îmbrăcată într-o rochie simplă, la {{date|4 septembrie 1838}}, eveniment prezentat într-un jurnal al ascensiunii<ref>{{fr icon}}{{cite book |author=Cosnier, Colette |title=Henriette d'Angeville, la dame du Mont-Blanc |series=Mille et une nuits |publisher=Guérin |location=Chamonix |year=2006 |pages=303 |ISBN=9782911755972}}</ref><ref>{{it icon}}{{cite book |author=D'Angeville, Henriette |title=La mia scalata al Monte Bianco: 1838 |trans_title=Ascensiunea mea pe Mont Blanc: 1838 |publisher=Vivalda |location=Torino |year=2000 |pages=170 |url=http://www.tecalibri.info/D/DANGEVILLE-H_bianco.htm |isbn=9788878081444}}</ref>. Prima ascensiune în perioada de iarnă reușită de o femeie a fost realizată de Isabella Stratton în 1876, însoțită de Jean Charlet-Straton, Sylvain Couttet și Michel Balmat<ref>{{Cite web |url=https://peoplepill.com/i/isabella-charlet-straton/ |title=Isabella Charlet-Straton |access-date=2024-03-24 |website=peoplepill.com |language=en}}</ref>.

Până în 1827, alpiniștii au folosit în esență același traseu ca și Balmat și Paccard, străbătând Grand Plateau către fața nordică, pe deasupra stâncilor Roșii (în {{fr|rochers Rouges}}), apoi către est, până la ruta Trois Monts, în zona Mur de la Côte<ref name="Stevens"/><ref>{{fr icon}}{{cite book |author1=Smith, Albert Richard |author2=Tailland, Michel |title=Le Mont Blanc à la mode |trans_title=Moda Mont Blanc |publisher=Editions Paulsen |date=1999 |isbn=9782911755217}}</ref>. Creasta Bosses, care este parte a actualului traseu normal, a fost parcursă pentru prima dată abia în 1861<ref name=C2Cbosses />.

[[File:Ascension, Mont Blanc LCCN94513960.jpg|thumb|300px|Ascensiune pe Mont Blanc, 1860]]

Dinspre [[Courmayeur]], prima ascensiune pe versantul italian a avut loc la {{date|2 iulie 1872}}, fiind reușită de către Jean-Antoine Carrel, Johann Fischer, Thomas Stuart Kennedy urmând pintenul Tournette (în {{it|Rocher de la Tournette}}, {{dim|4677|m}}), iar prima ascensiune pe timp de iarnă pe aceeași rută a fost reușită la {{date|5 ianuarie 1888}} de Antonio Buscaglia, Fischer, Baptiste, Daniel și Joseph Maquignaz, Émile Rey, Alfonso, Corradino, Erminio, Gaudenzio și Vittorio Sella, nepot de frate al lui Quintino Sella<ref name="Tournette">{{cite web |url=https://www.camptocamp.org/routes/56730/fr/mont-blanc-eperon-de-la-tournette |title=Mont Blanc: Éperon de la Tournette |trans_title=Mont Blanc: pintenul Tournette |publisher=Camptocamp Association |location=Grenoble |website=camptocamp.org |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite journal |url=https://www.telegraph.co.uk/news/picturegalleries/2229995/Frozen-in-Time-Vittorio-Sella.html |title=Frozen in Time: Vittorio Sella |trans_title=Înghețat în timp: Vittorio Sella |date=2008-07-01 |journal=[[The Telegraph]] |language=en |access-date=2024-03-24}}</ref>.

În 1890, Achille Ratti{{efn|name=ratti|[[File:Papst Pius XI. 1JS.jpg|120px|right]]'''Papa Pius al XI-lea''' (în {{it|Pio XI}}), născut '''Ambrogio Damiano Achille Ratti''' (31 mai 1857 – 10 februarie 1939), a fost [[Primatul papal|episcop al Romei]] și [[Papă|pontif suprem]] al [[Biserica Catolică|Bisericii Catolice]] din 6 februarie 1922 până în 10 februarie 1939. El a devenit, de asemenea, primul suveran al [[Vatican|statului Vatican]], la crearea sa ca stat independent la 11 februarie 1929. În tinerețe, Ratti a fost un alpinist pasionat, primul care a escaladat versantul estic al masivului Monte Rosa (în {{fr|Mont Rose}}, {{dim|4634|m}}) la 31 iulie 1889 și a escaladat mai multe vârfuri din Alpi, precum Gran Paradiso (în {{fr|Grand Paradis}}, {{dim|4061|m}}), [[Matterhorn|Monte Cervino]] (în {{fr|Mont Cervin}}, {{dim|4478|m}}) la 7 august 1889. La sfârșitul lui iulie 1890, a escaladat Monte Bianco (în {{fr|Mont Blanc}}, {{dim|4806|m}}), deschizând traseul numit ulterior „Via Ratti - Grasselli”{{clr}}}}, viitorul papă [[Pius al XI-lea]], Giovanni Bonin și Luigi Graselli au inaugurat actualul traseu normal de pe partea italiană, contribuind astfel la promovarea comunei [[Courmayeur]], punctul de pornire al traseului menționat<ref>{{it icon}}{{cite book |author=Ronzoni, Domenico Flavio |title=Achille Ratti: il prete alpinista che diventò papa |trans_title=Achille Ratti: preotul alpinist care a devenit papă |language=it |publisher=Bellavite, Missaglia |location=Lecco |year=2009 |isbn=9788875111137}}</ref><ref>{{cite web |url=https://www.vatican.va/content/pius-xi/it/biography/documents/hf_p-xi_bio_20070330_biography.html |title=Biografia: PIO XI (1857-1939) |trans_title=Biografie: PIUS XI (1857-1939) |website=vatican.va |publisher=Libreria Editrice Vaticana |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref>.

Pe 19 august și {{date|20 august 1919}}, Stephen Lewis Courtauld și Edmund Gifford Oliver, împreună cu ghizii Henri și Adolphe Rey și Alfred Aufdenblatten, au reușit prima ascensiune dinspre creasta Innominata<ref>{{cite journal |url=https://www.montagnes-magazine.com/topos-mont-blanc-arete-innominata |title=Mont Blanc: arête de l’Innominata |trans_title=Mont Blanc: creasta Innominata |journal=Montagnes Magazine |language=fr |date=2022-05-09 |access-date=2024-03-24}}</ref>. În {{date|februarie 1929}}, Marguette Bouvier a fost prima femeie care a reușit o coborâre (parțială) pe schiuri, în condiții meteorologice foarte dificile, împreună cu ghidul Armand Charlet<ref>{{cite web |url=https://www.mountainmuseums.org/fr/items/skis-paire-41/ |title=Skis (paire) |trans_title=Schiuri (pereche) |website=mountainmuseums.org |author=Musée Alpin de Chamonix-Mont-Blanc |publisher=Catalogue collaboratif des patrimoines de la montagne |access-date=2024-03-24}}</ref>.

Între 1986 și 1988, s-a înregistrat o serie de recorduri de ascensiune, cu plecare din [[Chamonix-Mont-Blanc]]: pe {{date|6 august 1987}} Laurent Smagghe a străbătut traseul dus-întors în 6h47'19", Pierre Lestas a reușit un timp de 6h22' pe {{date|13 iulie 1988}}, Laurent Smagghe revine și reușește un timp de 6h15' pe {{date|26 iulie 1988}}, iar la {{date|28 iulie 1988}} Jacques Berlie îmbunătățește recordul, stabilindu-l la 5h37'56"<ref>{{cite web |url=https://www.lemonde.fr/vous/article/2002/07/31/montagne-records-dans-les-alpes-les-pelerins-presses-du-mont-blanc_286306_3238.html#1c6s3bWCHSeBdV2z.99 |title=Montagne: records dans les Alpes. Les pèlerins pressés du mont Blanc |trans_title=Munte: recorduri în Alpi. Pelerini în grabă către Mont Blanc |date=2002-07-31 |journal=[[Le Monde]] |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |url=https://www.dailymotion.com/video/xln22k_record-mt-blanc-1988_sport |format=video |title=Interview de Laurent Smagghe dans le journal télévisé de la chaîne FR3 |trans_title=Interviu cu Laurent Smagghe la știrile TV de pe canalul FR3 |language=fr |date=1988-07-28 |journal=[[Dailymotion]] |access-date=2024-03-24}}</ref>. Pe {{date|5 august 1988}} Laurent Smagghe revine și stabilește un nou record, de 5h29'30"<ref>{{cite web |url=http://www.larousse.fr/archives/journaux_annee/1989/chrono/1988-08 |title=Archives: Août, 1988 |trans_title=Arhivă: August, 1988 |website=[[éditions Larousse]] |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>, iar doi ani mai târziu, pe {{date|21 iulie 1990}}, Pierre André Gobet coboară recordul la 5h10'44"<ref name="LaLIB">{{cite web |url=http://www.laliberte.ch/info-regionale/course-a-pied/gobet-revient-sur-son-exploit-295178 |title=Gobet revient sur son exploit |trans_title=Gobet își rememorează performanța |date=2015-08-13 |language=fr |journal=La Liberté |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name="LeFIG">{{cite web |url=http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2013/07/11/97001-20130711FILWWW00353-recordascension-du-mont-blanc-en-4h57.php |title=Record: ascension du Mont-Blanc en 4h57 |trans_title=Record: ascensiunea Mont-Blanc în 4h57 |date=2013-07-11 |journal=[[Le Figaro]] |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Pe {{date|11 iulie 2013}}, [[Catalonia|catalanul]] Kílian Jornet înregistrează un timp de ascensiune de 3h30' și un timp dus-întors de 4h57'40"<ref name="LaLIB"/><ref name="LeFIG"/>. Pe {{date|6 iulie 2016}}, a urcat Mont Blanc de două ori în aceeași zi în mai puțin de douăsprezece ore: plecare din Les Houches la 5:30 dimineața, urcare pe traseul normal (via refugiul Goûter), cu atingerea vârfului la ora 9:50, apoi coborâre pe partea italiană, via refugiul Gonella și ghețarul Miage și urcare înapoi, pentru a ajunge a doua oară pe vârf la ora 15:20<ref>{{cite web |language=fr-FR |title=Deux Mont-Blanc en moins de 12h pour Kilian Jornet |trans_title=De două ori pe Mont Blanc în mai puțin de 12 ore pentru Kilian Jornet |url=https://www.lequipe.fr/Adrenaline/Tous-sports/Actualites/Deux-mont-blanc-en-moins-de-12h-pour-kilian-jornet/703968 |journal=[[L'Équipe]] |date=2016-07-07 |access-date=2024-03-24}}</ref>.

Pe {{data|12 august 2021}}, spaniolul Manuel Merillas a străbătut traseul dus-întors cu plecare din [[Courmayeur]] în 6h35'32"<ref>{{cite web |language=fr |author=Poulet, Philippe |title=En 6 h 35, l'Espagnol Manuel Merillas bat le record de vitesse d'ascension du mont Blanc, versant italien |trans_title=Cu 6h35', spaniolul Manuel Merillas bate recordul de ascensiune de viteză pe Mont Blanc, pe partea italiană |url=https://www.montagnes-magazine.com/actus-en-6-35-espagnol-manuel-merillas-bat-record-vitesse-ascension-mont-blanc-versant-italien |website=montagnes-magazine.com |date=2021-08-18 |access-date=2024-03-24}}</ref>.

La {{date|11 februarie 1914}}, Agénor Parmelin a fost primul aviator care a survolat masivul<ref name=pionnair17>{{Cite web |author=Cailliez, Jean-Claude |url=http://www.pionnair-ge.com/spip1/spip.php?article=17 |title=Il primo aereo sorvola il Monte Bianco |trans_title=Primul avion care survolează Mont Blanc |language=fr |journal=Pionnair-GE |date=2005-06-13 |access-date=2024-03-24}}</ref>, iar prima aterizare (și apoi decolare) pe Mont Blanc, la o altitudine de {{dim|4331|de metri}}, cu un [[avion]] [[biplan]] de tip Caudron G3, a fost reușită de François Durafour în iulie 1921<ref name=pionnair203>{{Cite web |author=Cailliez, Jean-Claude |url=http://www.pionnair-ge.com/spip1/spip.php?article=203 |title=Le premier avion se pose sur le massif du Mont-Blanc en juillet 1921 |trans_title=Primul avion a aterizat pe masivul Mont Blanc în iulie 1921 |access-date=2024-03-24 |date=2006-10-12 |journal=Pionnair-GE |language=fr }}</ref><ref name="expediciones" />. La {{date|23 iunie 1960}}, Henri Giraud a aterizat chiar pe vârf, pe o „pistă” de doar {{dim|30|de metri}} lungime și {{dim|6|metri}} lățime<ref name=pionnair203 />. Jean Moine a fost primul care a aterizat cu un elicopter pe vârf, un {{nobr|Bell 47 G}}, în 1955. Prima decolare cu un [[deltaplan]] a fost reușită de Rudy Kishazy în 1973, prima decolare cu [[parapanta]] de către Roger Fillon în 1982. Pe {{date|1 iulie 1986}}, Dominique Jacquet și Jean-Pascal Oron, inventatorii skysurfing-ului, au stabilit un record mondial de altitudine și precizie aterizând cu [[parașuta]] pe Mont Blanc, după o lansare de la {{dim|6100|de metri}} altitudine<ref>{{cite web |url=https://www.ina.fr/ina-eclaire-actu/video/cac96007159/carreau-a-4807 |title=Carreau à 4807 |trans_title=Carou la 4807 |format=video |publisher=Institut national de l'audiovisuel |date=1986-09-17 |access-date=2024-03-24}}</ref>.

Pe {{date|13 august 2003}}, șapte [[parapantism|parapantiști]] francezi au realizat o premieră, aterizând pe vârful Mont Blanc. Cinci dintre ei au decolat de pe platoul Planpraz, de la {{dim|1900|de metri}} altitudine, de cealaltă parte a văii Chamonix, un altul a plecat de pe Rochebrune ({{dim|1754|m}}) de lângă comuna [[Megève]] și ultimul din comuna [[Samoëns]]. Profitând de condițiile climatice caniculare, care i-au ajutat să survoleze Aiguille du Tricot ({{dim|3600|m}}) și fiind apoi purtați de curenții ascensionali puternici, s-au ridicat până la altitudinea de {{dim|5200|metri}}<ref>{{cite web |url=https://xcmag.com/news/experts-only/ |title=Adventure: top-landing Mont Blanc 2003 |trans_title=Aventură: aterizare pe vârful Mont Blanc 2003 |journal=Cross Country |date=2003-10-03 |access-date=2024-03-24}}</ref>.

=== Activități de cercetare științifică ===
;Observatorul Vallot
[[File:Joseph Vallot 1887.png||thumb|300px|Joseph Vallot (dreapta) pe Mont Blanc, 1887]]

Primele investigații științifice profesionale pe vârful Mont Blanc au fost efectuate la sfârșitul {{nobr|secolului al XIX-lea}} de [[botanist]]ul și [[meteorolog]]ul Joseph Vallot, considerat „unul dintre părinții fondatori ai cercetării științifice de pe Mont Blanc”, recunoscut pentru fascinația sa față de Mont Blanc și munca sa privind finanțarea și construirea unui observator de mare altitudine sub vârful acestuia, precum și pentru activitatea de cercetare pe care el și soția sa au efectuat-o atât acolo, cât și la baza lor din [[Chamonix]], studiind meteorologia, acumularea de zăpadă la altitudini mari și fiziologia răului de altitudine. Observatorul și [[Cabană|refugiul montan]]<ref>{{cite web |url=https://refugevallot.ffcam.fr/ |title=Refuge Vallot |trans_title=Refugiul Vallot |author=Fédération Française des Clubs Alpins et de Montagne |website=refugevallot.ffcam.fr |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref> adiacent pe care le-a construit pentru a fi folosite de către alpiniștii și ghizii montani care încercau să ajungă pe vârful Mont Blanc poartă numele său și în prezent, fiind reconstruite în timpurile moderne. Ales președinte de onoare al Clubului Alpin Francez, Vallot a primit numeroase premii pentru realizările sale științifice, inclusiv [[Legiunea de Onoare]] a Franței<ref>{{fr icon}}{{cite book |title=Qui êtes-vous? Annuaire des contemporains: notices biographiques. 1908-1908/10, 1924 |trans_title=Cine a fost? Anuarul contemporanilor: notițe biografice. 1908-1908/10, 1924 |publisher=C. Delagrave |location=Paris |language=fr |year=1924 |oclc=1066796931 |url=https://archive.org/details/quitesvousannua00unkngoog/mode/2up |page=[https://archive.org/details/quitesvousannua00unkngoog/page/740/mode/2up 741]}}</ref>.

În 1892, inginerul Henri Vallot, cu ajutorul vărului său Joseph Vallot, a început să elaboreze o hartă la scara 1:{{formatnum:20000}} a masivului Mont-Blanc<ref>{{cite web |author=Petr, Laurent |url=http://www.massif-mont-blanc.com/documents/cartes/vallot/ |website=massif-mont-blanc.com |title=Carte Vallot Environs de Chamonix |trans_title=Harta Vallot a împrejurimilor Chamonix |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Cu câteva decenii înainte, pe la jumătatea secolului, James David Forbes, Alphonse Favre și [[Eugène Viollet-le-Duc]] efectuaseră sondaje și măsuraseră înălțimea vârfului<ref name="Flacelière"/><ref>{{fr icon}}{{cite book |author=Viollet-le-Duc, Eugène-Emmanuel |author-link=Eugène Viollet-le-Duc |title=Le massif du Mont Blanc |trans_title=Masivul Mont Blanc |publisher=Slatkine Reprints |location=Geneva |year=1993 |ISBN=9782051012614 |pages=280}}</ref>{{rp|VIII}}, ajungând la o valoare de {{dim|4810|metri}}<ref name="Flacelière"/>. Un stâlp de lemn a fost ulterior amplasat pe vârf pentru a ajuta la efectuarea măsurătorilor Mont Blanc. Înălțimea muntelui a fost ajustată la {{dim|4807.20|metri}} valoare calculată prin [[Nivelment|nivelare trigonometrică]] între 1892 și 1894 de Henri și Joseph Vallot<ref name="Flacelière">{{cite journal |language=fr |first1=Bernard |last1=Flacelière |first2=Michel |last2=Kasser |first3=Vincent |last3=Gaillard |first4=Farouk |last4=Kadded |first5=Paul |last5=Chambon |first6=Delphine |last6=Guillon |title=La mesure du mont Blanc |trans_title=Măsurarea înălțimii Mont Blanc |journal=Revue XYZ |date=2015 |number=145 |pages=25-36 |url=https://docplayer.fr/57303847-La-mesure-du-mont-blanc.html |url-access=limited}}</ref>{{rp|25-36}}. Această lucrare considerabilă de cartografie, realizată cu mijloacele încă rudimentare ale vremii, a fost finalizată abia după moartea celor doi veri de către Charles Vallot, fiul lui Henri, care a lansat și colecția ''Ghidul Vallot'', renumită printre alpiniști<ref name="Guide Vallot" />.

Cu puțin timp înainte de a muri, Joseph Vallot a încredințat observatorul lui A. Dina, care, prin fundația sa, a dezvoltat acolo proiectul unui [[observator astronomic]]. A fost lăsat apoi moștenire de văduva sa, madame Shillito, Franței, care l-a încredințat Observatorului din Paris. În 1973, [[Centrul Național Francez de Cercetări Științifice|Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS)]] a devenit manager al celor două observatoare Chamonix. În 1975, observatorul de altitudine a fost transferat către Laboratorul de geofizică și glaciologie a mediului (LGGE), în timp ce observatorul din Chamonix a devenit „tabără de bază” pentru cercetătorii CNRS<ref name=CREA2013/>.

[[File:Vallot.jpg|thumb|300px|Refugiul Vallot în 1924, lângă vârful Mont Blanc, la o altitudine de {{dim|4362|m}}]]

Acest refugiu montan nepăzit al Clubului Alpin Francez este destinat doar adăpostirii alpiniștilor în caz de vreme rea. Observatorul Vallot, situat cu aproximativ {{nobr|cincizeci de metri}} mai jos, nu este un refugiu montan. Încredințat de [[Centrul Național Francez de Cercetări Științifice|Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS)]] Institutului de Geoștiințe ale Mediului, acesta era utilizat în mod regulat de oamenii de știință care măsurau concentrațiile [[aerosol]]ilor atmosferici, efectuau foraje pe Col du Dôme sau studiau [[fiziologie|fiziologia]] la mare altitudine. În {{date|martie 2013}}, observatorul a fost scos la vânzare, dar acțiunea a fost anulată la {{date|29 august 2013}} la solicitarea Centrului de Cercetare a Ecosistemelor de Altitudine (''Centre de Recherches sur les Écosystèmes d'Altitude'' - CREA) și a diverselor părți interesate mobilizate pentru a lua în considerare o condiție impusă de Joseph Vallot în documentele donației sale: utilizarea clădirii în scopuri de cercetare științifică. A fost lansată o altă licitație, de data aceasta ținându-se cont de [[servitute]]a de uz științific care trebuia prezervată. Primăria [[Chamonix]] și CREA s-au oferit să achiziționeze clădirea, care să rămână dedicată științei. În cele din urmă, în 2016, primăria din [[Chamonix]] a achiziționat observatorul<ref name=CREA2013>{{cite web |author= Mader, Charlotte |url=http://blog.creamontblanc.org/?p=27 |title=L’Observatoire du Mont-Blanc restera lieu de sciences |trans_title=Observatorul Mont-Blanc va rămâne un spațiu al științei |publisher=''Centre de recherches sur les écosystèmes d'altitude'' |language=fr |date=2016-02-03 |access-date=2024-03-24}}</ref>. În luna martie 2024 a fost demarat proiectul de extindere și reabilitare a observatorului Vallot, proiect inițiat de Centrul de Cercetare a Ecosistemelor de Altitudine (CREA). Lucrările de renovare ar trebui să facă din această locație istorică și științifică și un centru științific deschis dedicat ecologiei montane<ref>{{cite web |author=Centre de Recherches sur les Écosystèmes d'Altitude |url=https://creamontblanc.org/fr/observatoire-vallot-histoire-scientifique-chamonix-patrimoine/ |title=Le projet Obs Mont-Blanc |trans_title=Proiectul Obs Mont Blanc |website=creamontblanc.org |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>.

;Observatorul Janssen
În 1890, [[astronom]]ul și [[academician]]ul francez [[Pierre Janssen]], directorul observatorului astrofizic Meudon, a luat în considerare construirea unui observator pe vârful Mont Blanc, pentru a efectua măsurători ale [[spectru stelar|spectrului solar]]. [[Gustave Eiffel]] a fost de acord să preia proiectul, cu condiția să se poată construi pe o fundație de piatră care să se găsească la o adâncime mai mică de {{dim|12|metri}} sub gheață. În 1891, inspectorul elvețian Imfeld a săpat două tuneluri orizontale de {{dim|23|de metri}} la {{dim|12|metri}} sub vârful de gheață, dar nu a găsit nimic solid. În consecință, proiectul Eiffel a fost abandonat<ref name="Janssen"/>. În ciuda acestui fapt, observatorul a fost construit în 1893. În timpul valului de frig din ianuarie 1893, pe Mont Blanc a fost înregistrată o temperatură de {{dim|-43|°C}}, cea mai scăzută valoare înregistrată vreodată<ref name="mherrera"/>.

Observatorul era susținut prin intermediul unor pârghii ancorate în gheață, metodă care a funcționat într-o oarecare măsură până în 1906, când clădirea a început să se încline puternic. Ajustarea pârghiilor a corectat ușor înclinarea, dar trei ani mai târziu (doi ani după moartea lui Janssen), o [[crevasă]] a început să se deschidă sub observator, acesta trebuind să fie abandonat. În cele din urmă clădirea s-a prăbușit și doar turnul a putut fi salvat [[wikt:in extremis|''in extremis'']]<ref name="Janssen">{{cite web |author=Malherbe, J.M. |url=http://www.lesia.obspm.fr/perso/jean-marie-malherbe/Montagne/Obs_MtBlanc/Janssen.htm |title=Janssen et l'observatoire du sommet du mont Blanc (1893–1909) |trans_title=Janssen și observatorul de pe vârful Mont Blanc (1893–1909) |archive-url=https://web.archive.org/web/20160415073446/http://www.lesia.obspm.fr/perso/jean-marie-malherbe/Montagne/Obs_MtBlanc/Janssen.htm |archive-date=2016-04-15 |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>.

=== Controversa teritorială<span class="anchor" id="controversa"></span> ===
La scara [[Masivul Mont Blanc|masivului Mont Blanc]], granița dintre [[Italia]] și [[Franța]] urmează o mare parte a [[Cumpăna apelor|liniei principale de separare a bazinelor hidrografice]] alpine, de la Aiguille des Glaciers până la Mont Dolent, unde ajunge la granița cu [[Elveția]]. Cu toate acestea, locația sa exactă în vecinătatea vârfurilor{{efn|name=varf}} Mont Blanc și a Dôme du Goûter din apropiere este contestată<ref>{{cite news |date=2019-07-23 |title=Monte Bianco, la Francia "invade" il confine italiano: si rischia il caso diplomatico |trans_title=Mont Blanc, Franța „invadează” granița cu Italia: există riscul unui incident diplomatic |url=https://torino.repubblica.it/cronaca/2019/07/23/news/monte_bianco_la_francia_invade_i_confini_italiani_si_rischia_il_caso_diplomatico-231842103/ |language=it |journal=[[La Repubblica]] |location= |access-date=2024-03-24 |quote=Un'ordinanza francese 'invade' il territorio del Monte Bianco che l'Italia considera come proprio e il caso rischia di riaprire il contenzioso, mai risolto, sui confini tra i due Paesi ed avere complessi sviluppi giudiziari [O ordonanță franceză „invadează” teritoriul Mont Blanc pe care Italia îl consideră al său și cazul riscă să redeschidă disputa, niciodată rezolvată, asupra graniței dintre cele două țări și să aibă evoluții judiciare complexe] |archive-date=2021-11-30 |archive-url=https://web.archive.org/web/20211130124726/https://torino.repubblica.it/cronaca/2019/07/23/news/monte_bianco_la_francia_invade_i_confini_italiani_si_rischia_il_caso_diplomatico-231842103/ |url-status=live }}</ref><ref>{{cite news |date=2020-10-21 |title=Monte Bianco, cresce la tensione tra Italia e Francia: Macron vuole la vetta |trans_title=Mont Blanc, tensiunea crește între Italia și Franța: Macron vrea vârful |url=https://torino.repubblica.it/cronaca/2020/10/21/news/monte_bianco_cresce_la_tensione_tra_italia_e_francia_macron_vuole_la_vetta-271373634/ |language=it |journal=[[La Repubblica]] |access-date=2024-03-24 |quote=L'ultimo motivo di attrito: due leggi a favore della biodiversità violano la sovranità italiana sul proprio territorio. Di Maio protesta formalmente: "Forte disappunto" [Cea mai recentă sursă de fricțiuni: două legi în favoarea biodiversității încalcă suveranitatea italiană asupra propriului teritoriu. Di Maio protestează oficial: „Dezamăgire puternică”] |archive-date=25 January 2022 |archive-url=https://web.archive.org/web/20220125143918/https://torino.repubblica.it/cronaca/2020/10/21/news/monte_bianco_cresce_la_tensione_tra_italia_e_francia_macron_vuole_la_vetta-271373634/ |url-status=live }}</ref><ref>{{cite web |date=2021-03-03 |title=Parliamentary questions: Answer given by Ms Johansson on behalf of the European Commission |trans_title=Întrebări parlamentare: Răspunsul dat de doamna Johansson în numele Comisiei Europene |url=https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2020-006010-ASW_EN.html |author=[[Parlamentul European]] |quote=The Commission is aware of the ongoing dispute between Italy and France regarding their common border in the Mont Blanc area, particularly in the area of the Torino Hut, and would welcome a swift — and for both parties satisfactory — settlement [Comisia este conștientă de disputa în curs între Italia și Franța cu privire la granița lor comună în zona Mont Blanc, în special în zona cabanei Torino, și ar saluta o soluționare rapidă și satisfăcătoare pentru ambele părți] |access-date=25 January 2022 |archive-date=25 January 2022 |archive-url=https://web.archive.org/web/20220125183302/https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2020-006010-ASW_EN.html |url-status=live }}</ref>. Oficialii italieni susțin că granița urmează [[cumpăna apelor]], împărțind ambele vârfuri între Italia și Franța. În schimb, oficialii francezi susțin că granița ocolește cele două vârfuri, plasându-le în întregime în Franța. Suprafața totală a acestor două zone (distincte) în litigiu este de aproximativ {{dim|75|de hectare}}, 65 pe Mont Blanc și 10 pe Dôme du Goûter<ref name="Swisstopo">{{cite web |url=https://s.geo.admin.ch/894dc622d1 |title=Swiss National Map: Courmayeur (1:50,000) |trans_title=Harta națională a Elveției: Courmayeur (1:50.000) |website=map.geo.admin.ch |access-date=2024-03-24 |archive-date=2023-01-24 |archive-url=https://web.archive.org/web/20230124011644/https://map.geo.admin.ch/?topic=ech&bgLayer=ch.swisstopo.pixelkarte-farbe&layers=ch.swisstopo.zeitreihen,ch.bfs.gebaeude_wohnungs_register,ch.bafu.wrz-wildruhezonen_portal,ch.swisstopo.swisstlm3d-wanderwege,ch.bav.haltestellen-oev&layers_visibility=false,false,false,true,true&layers_timestamp=20181231,,,,&layers_opacity=1,1,1,0.65,0.7&lang=en&E=2554626.15&N=1076553.19&zoom=7 |url-status=live }}</ref>.

De la [[Revoluția Franceză]], problema proprietății vârfului a fost adesea dezbătută. Din 1416 până în 1792, întregul munte a făcut parte din [[Ducatul de Savoia]]<ref name=map/>. În 1723, Ducele de Savoia [[Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei|Victor Amadeus&nbsp;al&nbsp;II-lea]], a dobândit Regatul Sardiniei. Statul rezultat al Sardiniei urma să devină preeminent în [[unificarea Italiei]]<ref name=map>{{cite web |url=https://www.davidrumsey.com/luna/servlet/detail/RUMSEY~8~1~31537~1150016:A-new-map-of-the-dominions-of-the-K |title=Kingdom of Sardinia |trans_title=Regatul Sardiniei |format=hartă |website=davidrumsey.com |access-date=2024-03-24 |archive-date=2020-11-01 |archive-url=https://web.archive.org/web/20201101140505/https://www.davidrumsey.com/luna/servlet/detail/RUMSEY~8~1~31537~1150016:A-new-map-of-the-dominions-of-the-K |url-status=live }}</ref>. În septembrie 1792, armata revoluționară franceză (''Armée des Alpes'') condusă de marchizul Anne-Pierre de Montesquiou-Fézensac a ocupat [[Savoia]] fără a întâmpina prea multă rezistență și a creat un [[Departamentele Franței|departamentul]] [[Mont-Blanc (departament)|Mont Blanc]]. În Tratatul de la Paris din {{date|15 mai 1796}}, [[Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei]] a fost forțat să cedeze Franței [[Savoia]] și Comitatul Nisa (''Comté de Nice''). La articolul&nbsp;4 al acestui tratat, se spune: „Granița dintre regatul Sardiniei și departamentele Republicii Franceze se va stabili pe o linie determinată de punctele cele mai avansate de pe partea [[Piemont]]ului, ale vârfurilor montane principale și secundare și a altor locații menționate ulterior, precum și a vârfurilor intermediare, astfel: pornind de la punctul în care se întâlnesc granițele [[Faucigny]], Ducatului de Aosta și [[Valais]], până la extremitatea ghețarilor sau a Munților Blestemați („Monts-Maudits”): mai întâi vârfurile sau platourile Alpilor, până la marginea de sus a Col-Mayor”. În continuare , actul prevedea că granița ar trebui să fie vizibilă din [[Chamonix]] și [[Courmayeur]]. Cu toate acestea, vârful Mont Blanc nu este vizibil din Courmayeur și nici vârful [[Mont Blanc de Courmayeur]] nu este vizibil din Chamonix, deoarece o parte dintre munții învecinați îi ascund.

După [[războaiele napoleoniene]], [[Congresul de la Viena]] a restaurat autoritatea regelui Sardiniei în Savoia, Nisa și Piemont, teritorii tradiționale ale [[Regatul Sardiniei|Regatului Sardiniei]], anulând Tratatul de la Paris din 1796. Patruzeci și cinci de ani mai târziu, după [[Al Doilea Război de Independență Italian]], a fost înlocuit cu un nou document juridic, Tratatul de la Torino, care a fost semnat la [[Torino]] la {{date|24 martie 1860}} de către [[Napoleon al III-lea]] și [[Victor Emanuel al II-lea al Italiei|Victor Emanuel al II-lea de Savoia]] și se ocupa de anexarea [[Savoia|Savoiei]] (în urma neutralității franceze față de plebiscitele ținute în Toscana, Modena, Parma și Romagna cu privire la alăturarea la Regatul Sardiniei, împotriva voinței Papei). Un acord de demarcație, semnat la {{date|7 martie 1861}}, a definit noua graniță. Odată cu formarea [[Italiei]], pentru prima dată, Mont Blanc a fost situat pe granița dintre Franța și Italia, de-a lungul vechii granițe, de-a lungul [[Cumpăna apelor|liniei de demarcație a bazinelor hidrografice]] dintre departamentele Savoia și Piemont, aparținând anterior statului savoiard (în {{fr|États de Savoie}})<ref name="questions.assemblee-nationale.fr">{{cite web |author=Assemblée nationale |url=http://questions.assemblee-nationale.fr/q13/13-76121QE.htm |title=Question N°76121 de M. Nicolin Yves |trans_title=Întrebarea nr. 76121 a domnului Nicolin Yves |language=fr |website=questions.assemblee-nationale.fr |access-date=2017-10-23 |archive-date=2017-11-02 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171102204702/http://questions.assemblee-nationale.fr/q13/13-76121QE.htm |url-status=live}}</ref>.

Actul din 1860 și hărțile anexate sunt încă valabile din punct de vedere legal atât pentru guvernul francez, cât și pentru cel italian<ref name="questions.assemblee-nationale.fr"/>. În a doua jumătate a {{nobr|secolului al XIX-lea}}, în urma sondajelor efectuate de un cartograf al armatei franceze, căpitanul J.J. Mieulet, a fost publicată în Franța o hartă topografică, care a încorporat vârful în teritoriul francez, făcând granița de stat să se abată de la [[Cumpăna apelor|linia hidrografică]], și dând naștere diferențelor față de hărțile publicate în Italia în aceeași perioadă<ref name="Colombo">{{cite web |last1=Colombo |first1=Claudio |title=La disfida del Monte Bianco |trans_title=Provocarea Mont Blanc |url=http://archiviostorico.corriere.it/2005/dicembre/27/disfida_del_Monte_Bianco_co_9_051227086.shtml |journal=[[Corriere della Sera]] |language=it |access-date=2020-10-30 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120801070918/http://archiviostorico.corriere.it/2005/dicembre/27/disfida_del_Monte_Bianco_co_9_051227086.shtml |archive-date=2012-08-01}}</ref><ref>{{cite journal |title=Ridateci il "nostro" Monte Bianco! |trans_title=Dați-ne „Mont Blanc”-ul nostru înapoi! |journal=Lo Scarpone |date=2011 |page=6 |url=https://www.cai.it/wp-content/uploads/2018/11/LO_SCARPONE_NOVEMBRE_2011.pdf |access-date=2024-03-24 |publisher=Club Alpino Italiano |language=it |issn=1590-7716 |archive-date=2022-06-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20220606221815/https://www.cai.it/wp-content/uploads/2018/11/LO_SCARPONE_NOVEMBRE_2011.pdf |dead-url=yes }}</ref>{{rp|6}}.

<gallery mode="packed" widths="800" heights="180" caption="" >
1823 Mont Blanc 1.jpg|Harta [[Regatul Sardiniei|Regatului Sardiniei]] din 1832 care prezintă granița administrativă peste vârful Mont Blanc, identică cu harta anexată tratatului din 1860 privind stabilirea graniței dintre Franța și Italia
Carte Mieulet Mont Blanc+frontispice.jpg|Harta căpitanului Mieulet din 1865, plasând granița la sud de [[Cumpăna apelor|linia hidrografică]]<ref name="Colombo"/>
Mbianco.png|Hartă a Atlasului Sardiniei din 1869 care prezintă granița internațională urmând [[Cumpăna apelor|linia hidrografică]]
</gallery>

Cartografia elvețiană modernă, publicată de Swisstopo, Oficiul Federal de Topografie al Elveției, prezintă câte o regiune cu statut de teritoriu disputat („statut de territoire contesté”) în jurul vârfurilor principale{{efn|name=varf}}, atât al Mont Blanc, cât și al Dôme du Goûter. Una dintre interpretările asupra graniței franco-italiene plasează ambele vârfuri principale încadrate pe o linie care trece de-a lungul [[Cumpăna apelor|liniei geografice de creastă]] dintre Franța și Italia, împărțind astfel vârfurile în mod egal între cele două state. O a doua interpretare plasează ambele vârfuri, precum și vârful secundar [[Mont Blanc de Courmayeur]] (deși mult mai puțin clar în acest din urmă caz), în întregime pe teritoriul francez<ref name="Swisstopo"/><!--Similar cu hărțile Institutului Geografic National din Franța-->.

Hărțile [[NATO]] preiau date de la Istituto Geografico Militare, agenția națională italiană de cartografiere, care se bazează pe tratatele în vigoare<ref>{{cite news |date=4 October 2019 |title=Scontro Italia-Francia sul Monte Bianco |trans_title=Confruntare Italia-Franța pentru Mont Blanc |url=https://www.swissinfo.ch/ita/scontro-italia-francia-sul-monte-bianco/45276766 |language=it |journal=Swissinfo |location= |access-date=2024-03-24 |quote=La cartografia ufficiale italiana, in uso alle Forze Nato e riconosciuta a livello internazionale, si basa sulla Convenzione del 1861... [Cartografia oficială italiană, utilizată de forțele NATO și recunoscută la nivel internațional, se bazează pe Convenția din 1861...] |archive-date=2022-01-25 |archive-url=https://web.archive.org/web/20220125143916/https://www.swissinfo.ch/ita/scontro-italia-francia-sul-monte-bianco/45276766 |url-status=live}}</ref>.

{{CSS image crop |Image=292 Courmayeur.jpg |bSize=2100 |cWidth=300 |cHeight=200 |oTop=500 |oLeft=150 |Location=center |Description=Harta națională a Elveției (1:50.000), cu ambele zone disputate marcate distinct}}

=== Primul accident mortal și crearea companiilor de ghizi montani ===
Primul accident mortal înregistrat a avut loc în 1820, în timpul celei de-a zecea ascensiuni<ref name="guias">{{Cite web |author=Arnaud, P. |url=https://www.altitude.news/culture/histoire-de-l-alpinisme/2020/04/09/1820-docteur-joseph-hamel-creation-compagnie-guides-chamonix/ |title=1820: le Docteur Joseph Hamel et la création de la Compagnie des Guides de Chamonix |trans_title=1820: Doctorul Joseph Hamel și crearea Companiei de Ghizi din Chamonix |date=2020-04-09 |access-date=2024-03-24 |website=altitude.news |language=fr }}</ref>, realizată de o expediție științifică sub conducerea Dr. Hammel. După ce au petrecut două nopți și o zi la Grands Mulets, membrii expediției au hotărât să urce pe vârf în ciuda vremii nefavorabile, iar cei treisprezece ghizi nu au putut refuza. În timpul ascensiunii, s-a produs o [[avalanșă]] care i-a îngropat pe cei trei ghizi conducători, ale căror rămășițe au fost găsite abia în 1861, încă bine conservate, mai jos, în ghețarul Bossons. După acest accident, care a șocat opinia publică, ghizii s-au unit, iar la 9 mai 1823, după un manifest al Camerei Deputaților din [[Torino]] aprobat de regele [[Carol Felix al Sardiniei]], s-a oficializat înființarea Companiei de Ghizi din Chamonix (''Compagnie des Guides de Chamonix''), creată în 1821, prima la nivel mondial. În prezent, compania are peste {{nobr|150 de membri}} profesioniști, ghizi și însoțitori<ref name="guias" />. După același model, în 1850 a luat ființă Societatea Ghizilor Alpini din Courmayeur (''Società delle Guide Alpine Courmayeur'')<ref>{{Cite web |url=http://www.guidecourmayeur.com/index.php |title=Società Guide Alpine Courmayeur |trans_title=Societatea Ghizilor Alpini Courmayeur |access-date=2024-03-24 |website=guidecourmayeur.com |language=it }}</ref>, iar în 1864 Compania de Ghizi din Saint-Gervais (''Compagnie des Guides de Saint-Gervais'')<ref>{{Cite web |url=https://www.guides-mont-blanc.com/ |title=Compagnie des Guides de Saint-Gervais |trans_title=Compania de ghizi din Saint-Gervais |access-date=2024-03-24 |website=guides-mont-blanc.com |language=fr}}</ref>.

=== Crearea plutonului de jandarmi montani de mare altitudine ===
În {{date|decembrie 1956}}, doi tineri alpiniști, Jean Vincendon, un [[Paris|parizian]] de {{nobr|24 de ani}}, și François Henry, un [[Belgia|belgian]] de {{nobr|22 de ani}}, și-au propus să efectueze o ascensiune de iarnă pe Mont Blanc peste ghețarul Brenva<ref name="Naufragés">{{cite web |author=Lombard-Latune, Marie-Amélie |date=2006-12-22 |url=https://www.lefigaro.fr/actualite/2006/12/22/01001-20061222ARTFIG90001-il_y_a_cinquante_ans_les_naufrages_du_mont_blanc.php |title=Il y a cinquante ans, les naufragés du mont Blanc |trans_title=Acum cincizeci de ani, naufragiații din Mont Blanc |journal=[[Le Figaro]] |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Au plecat pe {{data|22 decembrie 1956}}. La începutul ascensiunii, condițiile meteorologice s-au deteriorat iar alpiniștii deciseseră să renunțe, când l-au întâlnit pe unul dintre eroii lor, italianul Walter Bonatti, care i-a încurajat să reia ascensiunea, dar o furtună care a lovit muntele i-a blocat pe un serac{{efn|name=serac|[[File:Seracs Glacier Bossons P1090051.JPG|150px|right|Seracuri pe ghețarul Bossons]]Un '''serac''' (din [[franceză|franceza elvețiană]] ''sérac'') este un bloc sau coloană de gheață glaciară, adesea formată prin intersectarea [[crevasă|crevaselor]] de pe un [[ghețar]]. În mod obișnuit, de mărimea unei case sau chiar mai mari, reprezintă un pericol major pentru alpiniști, deoarece se pot prăbuși fără avertisment. Chiar și în condițiile unei perioade de vreme rece persistentă, reprezintă un impediment serios pentru călătoria pe ghețari{{clr}}}} de la marginea Grand Plateau<ref name="Naufragés"/>.

Pentru cei doi a urmat un calvar de cinci&nbsp;zile, în timp ce peste {{nobr|două sute}} de jurnaliști au venit pentru a informa publicul din [[Franța]] și [[Belgia]] despre situație. Ghizii locali au declarat pe 26 decembrie: „Nu ne vom risca viața pentru acești oameni nesăbuiți! Să vrei să escaladezi Brenva pe timp de iarnă este cu adevărat o nebunie<ref name="Naufragés"/>”. Totuși, profitând de o perioadă de acalmie, un [[elicopter]] Sikorsky 58 al armatei franceze, cu doi piloți și doi salvatori, a încercat o operațiune de salvare. În timpul zborului, elicopterul s-a prăbușit, iar salvatorii au decis să salveze mai întâi pilotul și copilotul, care aveau puțină experiență în supraviețuirea la mare altitudine. I-au condus la refugiul Vallot, dar înainte de a pleca, i-au transferat pe cei doi tineri alpiniști în cabina elicopterului prăbușit, le-au oferit ceva hrană și [[Amfetamine|benzedrină]] pentru a-i împiedica să adoarmă<ref name="Naufragés"/>. Dar furtuna s-a intensificat iar orice altă expediție a devenit imposibilă. La rândul lor, autoritățile erau reticente în a angaja resurse militare semnificative pentru a-i salva pe cei doi tineri nesăbuiți în timp ce contingentul era angajat în [[Războiul din Algeria]]. La {{date|3 ianuarie 1957}}, autoritățile au declarat încheierea operațiunilor de salvare<ref>{{fr icon}}{{cite book |author=Agresti, Blaise |title=In extremis, l'épopée du secours dans le massif du Mont-Blanc |trans_title=In extremis, salvarea epică din masivul Mont-Blanc |publisher=Guérin |location=Chamonix |series=Texte et Images |year=2012 |edition=2 |ISBN=9782352210023}}</ref>.

În cele din urmă, pe 20 martie 1957, caravana de salvare a descoperit cadavrele celor doi alpiniști în cabina elicopterului. Compania de ghizi din Chamonix era învinuită, totuși ghizii trăseseră deja un semnal de alarmă în mai multe rânduri, subliniind că „întotdeauna mai mulți alpiniști amatori însemnă și mereu mai multe accidente” și că nu mai puteau face față situației. Controversele care au urmat și tergiversarea autorităților civile și militare stau la originea profesionalizării acțiunilor de salvare și a creării Unităților Montane ale Jandarmeriei Naționale (''Unités de montagne de la Gendarmerie nationale''). În 1958, autoritățile au decis să creeze o organizație profesională de salvare montană încredințată Jandarmeriei Naționale și Companiilor Republicane de Securitate (''Compagnies républicaines de sécurité'') sub autoritatea prefectului local. Prima grupă formată dintr-o duzină de jandarmi a fost instalată la [[Chamonix]] pe {{date|2 octombrie 1958}}<ref>{{cite web |url=http://www.pghm-chamonix.com/fr-historique.php |title=Historique du PGHM de Chamonix |trans_title=Istoricul PGHM Chamonix |website=pghm-chamonix.com |language=fr |access-date=2024-03-24 |archive-date=2009-03-27 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090327140448/http://www.pghm-chamonix.com/fr-historique.php |dead-url=yes }}</ref>.

=== Accidente aeriene ===
Muntele a fost scena a două accidente aeriene fatale, Air India Flight 245 în 1950<ref name=aero>{{cite web |url=https://www.aerotime.aero/articles/32538-air-india-the-crashes-on-mont-blanc |author=Wignall, Alec |title=Air India: the crashes on Mont Blanc |trans_title=Air India: prăbușirile de pe Mont Blanc |date=2022-11-01 |journal=AeroTime |language=en |access-date=2024-03-24}}</ref> și Air India Flight 101 in 1966. Ambele avioane se apropiau de aeroportul [[Geneva]], iar piloții au calculat greșit coborârea, rezultând 48, respectiv 117 persoane decedate<ref name=aero /><ref>{{cite news |url=http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/january/24/newsid_4056000/4056551.stm |title=1966: 117 die in Air India tragedy |trans_title=1966: 117 decese în tragedia Air India |date=1966-10-23 |access-date=2024-03-24 |website=news.bbc.co.uk |publisher=[[BBC News]] |archive-date=2012-10-23 |archive-url=https://web.archive.org/web/20121023230827/http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/january/24/newsid_4056000/4056551.stm |url-status=live }}</ref>. Printre pasagerii zborului 101 s-a numărat [[Fizică nucleară|expertul în fizică nucleară]] [[Homi J. Bhabha]], cunoscut drept „părintele programului nuclear al Indiei"<ref>{{cite news |url=https://www.bbc.co.uk/news/world-asia-india-19645550 |title=Diplomatic bag contents revealed |trans_title=Conținutul bagajului diplomatic a fost dezvăluit |website=bbc.com |publisher=[[BBC News]] |date=2012-09-19 |access-date=2024-03-24 |archive-date=2012-09-21 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120921000406/http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-india-19645550 |url-status=live }}</ref>.

=== Tunelul Mont Blanc ===
{{multiple image
|total_width = 500
|perrow=2/0
|align = right
|image1=Tunel mont blanc.jpg|caption1=Capătul tunelului Mont Blanc din Italia
|image2=Tunnel Mont Blanch at nigth.jpg|caption2=Capătul tunelului Mont Blanc din Franța
|image3=|caption3=
|footer =
}}

În 1946, a fost inițiat un proiect de foraj pentru construcția unui [[tunel]] rutier care străbate muntele. Tunelul Mont Blanc leagă [[Chamonix]] din Franța și [[Courmayeur]] din Italia, devenind una dintre principalele rute de transport transalpine între cele două țări, parte a [[Drumul european E25|drumului european E25]]. Tunelul este important mai ales pentru Italia, care se bazează pe acesta pentru a transporta până la o&nbsp;treime din mărfurile sale către nordul Europei. Tunelul reduce ruta din Franța la [[Torino]] cu {{dim|50|de kilometri}} și până la [[Milano]] cu {{dim|100|de kilometri}}. La nord-est de vârful Mont Blanc, capătul din Franța al tunelului se găsește la aproximativ {{dim|15|kilometri}} sud-vest de [[Frontieră triplă|granița triplă]] cu [[Elveția]], lângă Mont Dolent. Tunelul constă dintr-o singură galerie, de {{dim|8.6|metri}} lățime și {{dim|4.35|metri}} înălțime, cu o [[cale de rulare]] cu două benzi pe fiecare sens. La momentul construirii sale, era de două&nbsp;ori mai lung decât orice tunel de autostradă existent<ref name="popsci">{{cite news |url=https://books.google.ro/books?id=wyoDAAAAMBAJ&pg=RA1-PA121&dq=popular+science+1959+World%27s+longest+auto+tunnel+to+pierce+the+Alps&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwijvNSVwoyFAxWPgP0HHZoUB90Q6AF6BAgEEAI |title=World's longest auto tunnel to pierce the Alps |trans_title=Cel mai lung tunel auto din lume străpunge Alpii |magazine=[[Popular Science]] |last=Soule |first=Gardner |date=decembrie 1959 |volume=175 |number=6 |pages=121–123/236–238}}</ref>{{rp|121–123}}.

Având o lungime de {{dim|11611|m}}, tunelul a fost inaugurat de președintele francez [[Charles de Gaulle]] și de președintele italian [[Giuseppe Saragat]] la 16 iulie 1965, fiind deschis traficului trei&nbsp;zile mai târziu<ref name="wired">{{Cite magazine |url=https://www.wired.com/2010/07/0716mont-blanc-tunnel-opens/ |title=July 16, 1965: Mont Blanc Tunnel Opens |trans_title=16 iulie 1965: Se deschide tunelul Mont Blanc |last=Barry |first=Keith|date=16 July 2010 |magazine=[[Wired]] |access-date=2024-03-24 |issn=1059-1028}}</ref>.

În dimineața zilei de {{date|24 martie 1999}}, motorul unui autocamion belgian care transporta mărfuri volatile a luat foc în timp ce acesta străbătea tunelul<ref name="wired"/>. Evenimentul s-a extins într-o catastrofă care a ucis {{nobr|39 de persoane}}<ref>{{cite web |url=https://www.youtube.com/watch?v=tcLaogBviIA |title=The Deadly Mont Blanc Tunnel Fire 1999 (Documentary) |trans_title=Incendiul mortal din tunelul Mont Blanc 1999 (Documentar) |language=en |format=video |date=2022-03-22 |access-date=2024-03-24}}</ref>. Incendiul a dus la închiderea tunelului până la 9 martie 2002<ref>{{Cite news |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/1863245.stm |title=Mont Blanc tunnel reopens |trans_title=Tunelul Mont Blanc a fost redeschis |date=2002-03-09 |website=news.bbc.co.uk |publisher=[[BBC News]] |access-date=2024-03-24 |language=en-GB}}</ref>. Redeschiderea a urmat unei revizuiri ample a elementelor de siguranță<ref>{{Cite web |author=Schmidt, Fabian |url=https://www.dw.com/en/the-security-features-of-the-mont-blanc-tunnel/a-18591388 |title=The security features of the Mont Blanc Tunnel |trans_title=Caracteristicile de securitate ale Tunelului Mont Blanc |website=dw.com |publisher=[[Deutsche Welle]] |date=2015-07-17 |language=en-GB |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>{{cite web |url=https://www.atmb.com/connaitre-atmb/qui-est-atmb/le-tunnel-du-mont-blanc-ouvrage-exceptionnel-innovant-et-securise/equipements-tunnel-du-mont-blanc/ |title=Plus de 11 000 équipements dynamiques au Tunnel du Mont Blanc |trans_title=Peste 11.000 de echipamente dinamice la Tunelul Mont Blanc |website=atmb.com |publisher=Autoroutes et Tunnel du Mont Blanc (ATMB) |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Secțiunea de autostradă de la [[Aosta]] până la tunelul de pe partea italiană a fost finalizată în martie 2007<ref>{{Cite web |url=https://ravspa.it/chi-siamo |title=La nostra storia |trans_title=Istoric |website=ravspa.it |author=RAV Raccordo Autostradale Valle d'Aosta S.p.A. |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref>.

;Observatorul subteran
Profitând de deschiderea tunelului Mont Blanc în 1965, Centrul Național de Cercetare Științifică (CNR) din [[Torino]], în colaborare cu Institutul Național de Fizică Nucleară (INFN) din [[Frascati]], [[provincia Roma]] și [[Universitatea din Torino]], au instalat un observator subteran la mai mult de {{dim|1700|de metri}} adâncime, în două încăperi adiacente căii de rulare a tunelului<ref>{{cite web |url= http://cdsweb.cern.ch/record/862827/files/p225.pdf |title=Project for an underground laboratory in the Mont Blanc tunnel for experiments on neutrino and cosmic radiation |trans_title=Proiect pentru un laborator subteran în tunelul Mont Blanc pentru experimente cu neutrini și radiații cosmice |author=Castagnoli, C.; De Marco, A.; Penengo, P. |access-date=2024-03-24 |website=cdsweb.cern.ch |publisher=[[CERN]] |language=en}}</ref>. Echipamentele instalate colectează date despre [[Radiație cosmică|radiația cosmică]], care servesc drept prototipuri pentru alte două laboratoare celebre, cel de la [[Gran Sasso d’Italia]], din [[Apenini]], și [[CERN]] din [[Geneva]], care studiază [[Particule elementare|particulele elementare]]. În anii 1980, a fost considerat unul dintre cele mai bune observatoare din lume datorită adâncimii la care se găsește<ref>{{cite web |author=Istituto Nazionale di Fisica Nucleare |url=https://www.to.infn.it/sezione/la-storia-dellistituto-presso-luniversita-di-torino-dal-1720-al-1980/#CH3 |title=La storia dell’Istituto presso l’Universita’ di Torino dal 1720 al 1980 |trans_title=Istoria Institutului de la Universitatea din Torino între 1720 și 1980 |website=to.infn.it |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref>. În {{nobr|secolul XXI}}, dezvoltarea unei noi generații de detectoare de particule, de dimensiuni din ce în ce mai mari, a făcut ca observatorul subteran Mont Blanc să piardă din importanță, iar practic toată activitatea sa a fost transferată în noul centru subteran de cercetare Gran Sasso<ref>{{cite web |url=http://arxiv.org/PS_cache/astro-ph/pdf/0212/0212499v1.pdf |title=Twenty Years of Galactic Observations in search for Bursts of Collapse Neutrinos |trans_title=Douăzeci de ani de observații galactice în căutarea exploziilor de neutrini |autor=Alexeev, E. N.; Alexeeva, L.N. |publisher=Institutul de Cercetare Nucleară, Academia Rusă de Științe |access-date=2024-03-24 |website=arxiv.org |language=en}}</ref>.

== Înălțimea muntelui<span class="anchor" id="înălțime"></span> ==
[[File:MonteBiancoVettaBis-ro.png|thumb|300px|Cupola de gheață de pe Mont Blanc (sept. 2007)]]

Vârful Mont Blanc este de fapt constituit de o cupolă groasă, perenă, de gheață și zăpadă, a cărei grosime variază. Prin urmare, nu poate fi determinată o valoare exactă și permanentă a înălțimii vârfului, deși s-au făcut periodic măsurători precise de-a lungul timpului. Sub cupola de gheață de pe vârf, o pătură de gheață și zăpadă în grosime de 16 până la {{dim|23|de metri}}, se află vârful stâncos, situat la o altitudine de {{dim|4792|metri}}, cu aproximativ {{dim|40|de metri}} mai spre vest decât vârful vizibil, cel de gheață. În 1740, [[matematician]]ul elvețian [[Nicolas Fatio de Duillier]] a fost primul care a determinat înălțimea muntelui, folosind [[Trigonometrie|sistemul trigonometric]]: conform calculelor sale, Mont Blanc măsura {{dim|4000|de metri}}. Treizeci și cinci de&nbsp;ani mai târziu, în 1775, folosind aceeași metodă ca și de Duillier, matematicianul englez George Schuckburgh-Evelyn a calculat o înălțime de {{dim|4804|metri}}. În 1787, utilizând un [[barometru]], Horace-Bénédict de Saussure{{efn|name=Saussure}} a stabilit valoarea de {{dim|2478|toises}}<ref name=Monte-Bianco>{{cite web |author=Elli, Angelo |url=http://www.angeloelli.it/montagne/file/MASSICCIO%20DEL%20MONTE%20BIANCO.html |title=Monte Bianco |trans_title=Mont Blanc |website=angeloelli.it |language=it |access-date=2024-03-24}}</ref> ({{dim|4809.7|metri}}).

Măsurătorile efectuate în {{nobr|anii 1820}} prin [[Nivelment|nivelare trigonometrică]], mai întâi de Giovanni Antonio Amedeo Plana și Francesco Carlini, ca parte a operațiunilor austro-piemonteze, au ajuns la o valoare de {{dim|4801.9|metri}}, corectată de [[geograf|inginerii geografi]] la valoarea de {{dim|4811.6|metri}}. Ulterior, Charles-Marie Filhon, cu ajutorul lucrării de [[triangulare]] a lui Jean-Baptiste Coraboeuf efectuată cu douăzeci și cinci de ani mai devreme, a obținut valoarea de {{dim|4810.9|metri}}<ref name="Flacelière"/>.

În 1844, fizicianul francez [[Auguste Bravais]] au stabilit că valoarea măsurată a înălțimii vârfului era de {{dim|4810|metri}}, iar în 1892 Joseph și Henry Vallot au ajuns la valoarea de {{dim|4807|metri}}<ref name=Monte-Bianco/>.

În secolul trecut, pentru o lungă perioadă de timp, valoarea oficială a fost de {{dim|4807|metri}}. O actualizare [[Fotogrammetrie|fotogrammetrică]] efectuată de [[Institutul Geografic Național (Franța)|Institutul Geografic Național (IGN)]] în 1980 confirmase altitudinea de {{dim|4807|m}}, dar o [[Nivelment#Suprafețe de nivel|măsurare ortometrică]] prin satelit realizată în {{date|august 1986}} a relevat o înălțime de {{dim|4808.4|m}}<ref name="Flacelière"/>. Aceasta a fost prima măsurătoare [[geodezică]] efectuată folosind [[GPS|sistemul de poziționare prin satelit (GPS)]] care era atunci la început, cu o precizie de până la un metru. Pe {{date|8 septembrie 2001}}, [[geodezie|experții geodezi]] au efectuat o nouă serie de măsurători ale înălțimii vârfului Mont Blanc, obținând o valoare de {{dim|4810.4|m}}. De la această dată, măsurătorile au devenit bienale. Acestea sunt efectuate de Ordinul experților topografi (''Ordre des géomètres-experts'') din [[Haute-Savoie]], [[Institutul Geografic Național (Franța)|Institutul Național de Informații Geografice și Silvice]], compania elvețiană Leica Geosystems cu sprijinul ghizilor montani din [[Chamonix-Mont-Blanc]] și [[Saint-Gervais-les-Bains]]<ref name="Flacelière"/>.

Din 2001, măsurătorile au arătat o tendință descendentă în punctul cel mai înalt, dar nu ca o consecință a [[încălzirea globală|încălzirii globale]], deoarece condițiile climatice de pe vârf rămân favorabile conservării gheții sau chiar creșterii volumului acesteia. Temperaturile medii în zona vârfului sunt în general negative ({{dim|-15|°C}}), atingând rareori valori pozitive și doar pentru perioade scurte<ref name="LeMonde-20231005"/>. De asemenea, măsurătorile din 2004 au relevat o temperatură a gheții în adâncime de {{dim|-17|°C}}<ref name="Flacelière"/>.

După [[Canicula din 2003 din Europa|valul de caniculă din 2003 din Europa]], o echipă de oameni de știință a măsurat din nou înălțimea pe 6 și {{date|7 septembrie 2003}}. Echipa a fost formată din glaciologul Luc Moreau, doi inspectori de la compania responsabilă cu determinările [[GPS]], trei specialiști de la [[Institutul Geografic Național (Franța)|IGN]], șapte [[topograf|experți topografi]], patru ghizi montani din [[Chamonix]] și [[Saint-Gervais-les-Bains]] și patru studenți de la diverse institute din Franța. Echipa a stabilit că noua valoare măsurată a înălțimii muntelui era de {{dim|4808.45|m}}, iar vârful s-a deplasat cu {{dim|75|cm}} față de locul în care se afla în 2002. După ce rezultatele au fost publicate, s-au efectuat măsurători în peste {{nobr|500 de puncte}} pentru a evalua efectele [[schimbările climatice|schimbărilor climatice]] și ale fluctuațiilor înălțimii în diferite puncte. De atunci, înălțimea muntelui a fost măsurată la fiecare doi ani<ref name=evolution/>.

[[File:Mont Blanc Spherical Panorama.jpg|thumb|300px|link=https://panoviewer.toolforge.org/#Mont_Blanc_Spherical_Panorama.jpg|[https://panoviewer.toolforge.org/#Mont_Blanc_Spherical_Panorama.jpg Panoramă 360° de pe vârful Mont Blanc]]]

Vârful a fost măsurat din nou în 2004, constatându-se că înălțimea este de {{dim|4808.75|metri}}, cu {{dim|30|de centimetri}} mai mare decât cea înregistrată anterior. S-a descoperit că vârful stâncos se află la altitudinea de {{dim|4792|de metri}}, la aproximativ {{dim|40|de metri}} spre vest de vârful calotei de gheață<ref>{{cite web |url=http://ww2.cnrs.fr/en/309.htm?debut=256 |title=The rock summit of the Mont Blanc, 40 m west of the ice summit |trans_title=Vârful stâncos al Mont Blanc, la 40 m vest de vârful de gheață |last=Vincent |first=Christian |date=2 August 2004 |publisher=Centre National de la Recherche Scientifique |access-date=2015-04-29 |url-status=unfit |archive-url=https://web.archive.org/web/20130502231740/http://ww2.cnrs.fr/en/309.htm?debut=256 |archive-date=2013-05-02}}</ref>. În 2007, valoarea măsurată a înălțimii vârfului a fost de {{dim|4807.9|metri}}, iar în 2009 de {{dim|4807.45|metri}}<ref name="smh4807.45">{{cite web |url=http://www.smh.com.au/environment/mont-blanc-shrinks-by-45cm-in-two-years-20091106-i0kk.html |title=Mont Blanc shrinks by 45&nbsp;cm in two years |trans_title=Mont Blanc s-a micșorat cu 45&nbsp;cm în doi ani |date=2009-11-06 |access-date=2024-03-24 |journal=The Sydney Morning Herald |archive-date=2010-01-11 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100111020251/http://www.smh.com.au/environment/mont-blanc-shrinks-by-45cm-in-two-years-20091106-i0kk.html |url-status=live }}</ref>. În 2013, valoarea măsurată a fost de {{dim|4810.02|metri}}, iar în 2015 de {{dim|4808.73|metri}}<ref name="BFM4809"/>.

În {{date|septembrie 2019}}, campania de măsurare a relevat o înălțime de {{dim|4806.03|m}}, cea mai scăzută valoare măsurată după 2001. Diferența față de anii precedenți i-a determinat pe geodezi să nu oficializeze această măsură și să aștepte campania din 2021 pentru verificare. În 2021, două măsurători de precizie au fost efectuate la interval de {{nobr|cincisprezece zile}}. Prima, efectuată prin intermediul unui elicopter echipat cu tehnologie de teledetecție laser de foarte mare densitate (LIDAR), a permis calcularea înălțimii de {{dim|4.807,27 ±0,1|metri}} (2 σ)<ref>{{cite journal |language=fr |first=Mathieu |last=Peyréga |title=Le mont Blanc mesuré au LiDAR héliporté |trans_title=Mont Blanc măsurat cu LiDAR transportat de un elicopter |journal=Revue XYZ |date=noiembrie 2021 |number=169 |pages=33-37 |url=https://www.aftopo.org/download.php?type=pdf&matricule=aHR0cHM6Ly93d3cuYWZ0b3BvLm9yZy93cC1jb250ZW50L3VwbG9hZHMvYXJ0aWNsZXMvcGRmLzQxNjkwOC5wZGY= |url-access=limited}}</ref>{{rp|33-37}}, iar a doua, realizată în urma unei expediții tradiționale de alpinism, a relevat o înălțime de {{dim|4.807,8 ±0,1|metri}}<ref name="Altitude2021">{{cite web |language=fr |title=Le mont Blanc a perdu un mètre en quatre ans et culmine désormais à 4807,81 mètres |trans_title=Mont Blanc a pierdut un metru în patru ani și acum atinge 4807,81 metri |url=https://www.francetvinfo.fr/meteo/climat/le-mont-blanc-a-perdu-un-metre-en-quatre-ans-et-culmine-desormais-a-4807-81-metres_4787791.html |website=France Info |date=2021-09-29 |access-date=2024-03-24}}</ref>. S-a constatat că vârful s-a deplasat planimetric cu aproape {{dim|13|metri}} în timpul perioadei. Ținând cont de metodologiile diferite ale celor două tehnici, abaterea maximă estimată, față de referința suprafeței de nivel, este de aproape un&nbsp;metru. Diferența dintre cele două valori măsurate, care poate părea semnificativă, este în concordanță cu cantitatea de precipitații observate din vale între cele două măsurători și cu gradienții de altitudine<ref name="Clima-Monte-Bianco"/>.

{| class="wikitable center" style="text-align:right;"
|-
|+ Campanii de măsurare a înălțimii vârfului Mont Blanc<ref name="Flacelière"/><ref name=evolution>{{cite web |language=fr |title=L'évolution de la mesure |trans_title=Evoluția valorilor măsurate |url=https://4810.eu/la-mesure-2/ |website=4810.eu |access-date=2024-03-24}}</ref>
!scope="col"| Dată
!scope="col"| Valoare măsurată
!scope="col"| Volumul calotei de vârf<br>peste {{dim|4800|m}}
!scope="col"| Observații
|-
| 8 sept. 2001 || {{dim|4810.40|m}} || ||
|-
| 7 sept. 2003 || {{dim|4808.45|m}} || {{dim|14598|m<sup>3</sup>}} || 
|-
| sept. 2005 || {{dim|4808.75|m}} || {{dim|14248|m<sup>3</sup>}} || 
|-
| 16 sept. 2007 || {{dim|4810.90|m}} || {{dim|24062|m<sup>3</sup>}} || 
|-
| sept. 2009 || {{dim|4810.45|m}} || {{dim|21626|m<sup>3</sup>}} || style="text-align:left;" | Campanie organizată ca parte a candidaturii orașului [[Annecy]] pentru [[Jocurile Olimpice de iarnă din 2018]]<ref>{{cite web |language=fr |title=L'altitude du Mont Blanc reste stable |trans_title=Altitudinea Mont Blanc rămâne stabilă |url=https://www.lefigaro.fr/flash-actu/2009/11/05/01011-20091105FILWWW00525-l-altitude-du-mont-blanc-reste-stable.php |website=[[Le Figaro]] |date=2009-11-05 |access-date=2024-03-24}}</ref>.
|-
| sept. 2011 || {{dim|4810.44|m}} || {{dim|21281|m<sup>3</sup>}} || style="text-align:left;" | Prima măsurătoare prin [https://www.reseau-teria.com/ rețeaua de geolocalizare Teria]. La ascensiune au participat doi jurnaliști [[TF1]]
|-
| sept. 2013 || {{dim|4810.02|m}} || {{dim|20213|m<sup>3</sup>}} || style="text-align:left;" | Valoarea măsurată inițial a fost de {{dim|4810.06|m}}, corectată la {{dim|4810.02|m}} o lună mai târziu<ref name="Altitude2013">{{cite web |language=fr |title=La mesure définive du Mont-Blanc est à 4810,02 mètres |trans_title=Valoarea măsurată definitivă a Mont-Blanc este de 4810,02 metri |url=https://france3-regions.francetvinfo.fr/auvergne-rhone-alpes/haute-savoie/la-mesure-definive-du-mont-blanc-est-481002-metres-335835.html |journal=France info |date=2013-10-10 |access-date=2024-03-24}}</ref>.
|-
| 30 mai 2015 || {{dim|4807.88|m}} || {{dim|13395|m<sup>3</sup>}} || style="text-align:left;" | Prima campanie de vară pentru comparație cu măsurătorile de iarnă
|-
| sept. 2015 || {{dim|4808.73|m}} || {{dim|18120|m<sup>3</sup>}} || 
|-
| 12 sept. 2017 || {{dim|4808.72|m}} ||  ||
|-
| sept. 2019 || {{dim|4806.03|m}} ||  || style="text-align:left;" | Cea mai mică valoare măsurată de după 2001
|-
| sept. 2021 ||{{dim|4.807,8 ±0,1|m}} ||  || style="text-align:left;" | Prima campanie LIDAR cu elicopter
|-
| {{nobr|15 sept. 2023}} || {{dim|4805.59|m}} ||  || style="text-align:left;" | [[Martin Fourcade]] a participat la expediție, aceasta reprezentând prima sa ascensiune pe Mont Blanc<ref name="Altitude2023">{{cite web |language=fr |first=Paolo |last=Philippe |title=Le mont Blanc a perdu plus de deux mètres en deux ans et culmine désormais à 4 805,59 mètres |trans_title=Mont Blanc a pierdut mai mult de doi metri în doi ani și acum atinge 4.805,59 metri |url=https://www.francetvinfo.fr/meteo/climat/infographie-le-mont-blanc-a-perdu-plus-de-deux-metres-en-deux-ans-et-culmine-desormais-a-4-805-59-metres_6098727.html |journal=France Info |date=2023-10-05 |access-date=2024-03-24}}</ref>.
|}

De pe vârful Mont Blanc, într-o zi senină, se pot vedea lanțurile montane [[Munții Jura|Jura]], [[Munții Vosgi|Vosgi]], [[Pădurea Neagră]] și [[Masivul Central]], precum și principalele creste ale [[Alpi]]lor.

<gallery mode="packed" widths="1200" heights="" caption="Mont Blanc, panoramă 360˚" >
Mont Blanc Panorama.jpg
</gallery>

== Turism ==
[[File:TMB - rame Marie au Nid d'Aigle.jpg|thumb|300px|''Tramway du Mont Blanc'' la terminalul ''Nid d'aigle'']]
Cu {{nobr|15 milioane}} de turiști pe an, Mont Blanc este unul dintre cele mai vizitate locuri din Alpi<ref>{{cite web |first=Elisabeth |last=Zoja |url=http://www.terranauta.it/a2151/cambiamenti_climatici/riscaldamento_globale_una_minaccia_per_il_monte_bianco.html |title=Cambiamenti climatici, una minaccia globale per il Monte Bianco|access-date=2024-03-24 |language=it |website=terranauta.it}}</ref>. Încă din secolele trecute atracția generată de frumusețea munților și văilor care îi înconjoară a fost întotdeauna remarcabilă. Începând din 1741, poveștile aristocraților englezi William Windham și Richard Pococke despre călătoria lor pe ghețarul Mer de Glace s-au răspândit în toată Europa, stârnind curiozitate. În scurt timp, turiști bogați, în mare parte englezi, au ajuns în centrele montane îndepărtate ale [[Regatul Sardiniei|Regatului Sardiniei]] pentru a admira ghețarii și vârfurile montane. Acele sate de munte sunt considerate locurile în care s-a născut turismul. Mai întâi turismul de iarnă și apoi și turismul de vară, ca o consecință directă a cursei de a cuceri vârfurile inaccesibile. Inaugurarea primului hotel din [[Chamonix]] în 1770 a însemnat dezvoltarea industriei hoteliere<ref>{{cite web ||author=Office de Tourisme de la Vallée de Chamonix-Mont-Blanc |url=https://www.chamonix.com/la-vallee/les-stations-villages/chamonix-mont-blanc |title=Quand Chamonix-Mont-Blanc bascule de l’agriculture au tourisme |trans_title=Când Chamonix-Mont-Blanc a trecut de la agricultură la turism |access-date=2024-03-24 |language=fr |website=chamonix.com}}</ref>. Au urmat hotelurile de lux, iar [[Chamonix]] și [[Courmayeur]] au devenit printre cele mai căutate stațiuni de vacanță, frecventate de nobili, scriitori, oameni de știință și alpiniști, chiar înainte ca turismul să devină un fenomen de masă.

=== Transport ===
{{multiple image
|total_width = 500
|perrow=2/0
|align = right
|image1=Train Montenvers.JPG|caption1=Viaduct pe linia ''Chemin de fer du Montenvers''
|image2=La rame Marie du TMB au Nid d'Aigle (juin 2019) 1.JPG|caption2=Stația terminus ''Nid d'Aigle'' pe linia ''Tramway du Mont-Blanc''
|image3=|caption3=
|footer =
}}

Secolul al XX-lea a deschis noi rute de transport pe masiv, pentru a aduce turiștii mai aproape de vârful Mont Blanc și pentru a facilita trecerea graniței dintre Franța și Italia. La începutul secolului, au fost inaugurate două linii de cale ferată cu cremalieră: ''Chemin de fer du Montenvers'' în 1909, care urcă de la [[Chamonix]] la Montenvers ({{dim|1913|m}}), la poalele ghețarului Mer de Glace, și ''Tramway du Mont-Blanc'' în 1914, între [[Saint-Gervais-les-Bains]] și stația ''Nid d'Aigle'' („Cuibul de vultur”) de lângă ghețarul Bionnassay, la {{dim|2372|metri}} altitudine, pe atunci [[funicular]]ul situat la cea mai mare altitudine din lume. Inițial a fost planificat să urce pe vârful Mont Blanc, dar proiectul a fost întrerupt de [[Primul Război Mondial]] și apoi abandonat. Stația terminus, ''Nid d'Aigle'', este punctul de plecare al celei mai vechi rute de acces către vârful Mont Blanc<ref>{{cite web |url=https://www.montblancnaturalresort.com/fr/tramway-montblanc |title=Le tramway des neiges unique en France |trans_title=Tramvaiul zăpezilor, unic în Franța |website=montblancnaturalresort.com |language=fr |access-date=2024-03-24 |quote=...Nid d'Aigle (2372&nbsp;m), porte d'entrée de la voie royale du Mont-Blanc [...Nid d'Aigle (2372&nbsp;m), poarta rutei regale spre Mont-Blanc]}}</ref>, traseul Goûter, cunoscut și ca ''Voie Des Cristalliers'' sau ''Voie Royale'', traseul normal de pe partea franceză<ref name="Topo"/><ref name=ukc />.

Începând cu {{nobr|anii 1940}}, pe versantul italian, și {{nobr|anii 1950}}, pe versantul francez, au fost construite mai multe [[telecabină|sisteme de transport pe cablu]] compuse din mai multe tronsoane, pentru a lega Valea Chamonix de Valea Aosta, trecând la nord-est de vârful Mont Blanc. ''Funivia dei Ghiacciai'', în {{fr|Télécabine Panoramic Mont-Blanc}}, la momentul inaugurării ({{date|25 decembrie 1957}}) [[telecabină|telecabina]] situată la cea mai mare altitudine din lume ({{dim|3842|m}}), leagă vârful Pointe Helbronner (în {{it|Punta Helbronner}}, {{dim|3462|m}}, spre [[Courmayeur]]) de Aiguille du Midi ({{dim|3842|m}}, spre [[Chamonix]]), trecând peste masivul Mont Blanc și peste ghețarii Vallée Blanche și Géant (în {{it|Ghiacciaio del Gigante}}). Pe fiecare dintre cele două vârfuri au fost ulterior construite ulterior alte sisteme de telecabină care conectează stațiunile turistice din aval: ''Téléphérique de l'Aiguille du Midi'' leagă Aiguille du Midi de [[Chamonix]] pe partea franceză, în timp ce ''Skyway Monte Bianco'' leagă Punta Helbronner de La Palud, un cartier din [[Courmayeur]], pe partea italiană.
{{clr}}

<gallery mode="packed" widths="800" heights="" caption="Sisteme de transport pe Mont Blanc" >
Punta helbronner 1.jpg|{{flagicon|France}} Téléphérique de l'Aiguille du Midi, stația Pointe Helbronner
Cabina Skyway Monte Bianco.jpg|{{flagicon|Italia}} Skyway Monte Bianco
Kabelbaan van de Aiguille du Midi.jpg|{{flagicon|France}} Téléphérique de l'Aiguille du Midi
TMB sous les Rognes.jpg|{{flagicon|France}} Tramway du Mont Blanc
</gallery>

=== Refugii montane ===
Dacă Mont Blanc a fost protejat, interzicându-se construcția de clădiri, nevoia de a proteja alpiniștii a făcut ca pe rutele de acces spre vârf să se construiască mai multe refugii montane, unele încă din {{nobr|secolul al XIX-lea}}. În ordinea descrescătoare a altitudinii, printre acestea se numără:
* [[Cabană|Refugiul de urgență]] Vallot, {{dim|4365|m}},
* Bivuacul{{efn|name=bivuac|'''Bivuac''' semnifică tabără de noapte în aer liber. În Alpi, termenul de „bivuac” se referă la o structură nesupravegheată folosită de alpiniști ca adăpost și pentru înnoptat}} Giuseppe Lampugnani (Eccles), {{dim|3852|m}}, ''{{nobr|15 locuri}}'',
* Bivuacul{{efn|name=bivuac}} Marco Crippa, {{dim|3840|m}}, ''{{nobr|9 locuri}}'',
* [https://montblanc.ffcam.fr/refuge-home-1.html Refugiul Goûter], {{dim|3815|m}}, ''{{nobr|120 de locuri}} vara, {{nobr|20 de locuri}} iarna'',
* Bivuacul{{efn|name=bivuac}} Corrado Alberico - Luigi Borgna (della Fourche), {{dim|3674|m}}, ''{{nobr|10 locuri}}'',
* [https://www.refuge-des-cosmiques.com Refugiul Cosmiques], {{dim|3613|m}}, ''{{nobr|148 de locuri}} vara, {{nobr|12 locuri}} iarna'',
* [https://www.caitorino.it/rifugi/quintino-sella/ Refugiul Quintino Sella], {{dim|3371|m}}, ''{{nobr|15 locuri}}'', ''Notă:'' din 2023 este inutilizabil din cauza unei alunecări de teren,
* [https://montblanc.ffcam.fr/refuge-home-2.html Refugiul Tête Rousse], {{dim|3167|m}}, ''{{nobr|72 de locuri}} vara, {{nobr|12 locuri}} iarna'',
* [http://www.rifugiogonella.com Refugiul Gonella], {{dim|3071|m}}, ''{{nobr|42 de locuri}} vara, {{nobr|8 locuri}} iarna'',
* [https://refugedesgrandsmulets.ffcam.fr Refugiul Grands Mulets], {{dim|3051|m}}, ''{{nobr|68 de locuri}} vara, {{nobr|16 locuri}} iarna''.

<gallery mode="packed" widths="800" heights="" caption="Refugii montane pe masivul Mont Blanc" >
Capanna Vallot.JPG|Refugiul Vallot, {{dim|4365|m}}
Gouter solar 20130823.jpg|Refugiul Goûter, {{dim|3815|m}}
Rifugio des Cosmiques 001.JPG|Refugiul Cosmiques, {{dim|3613|m}}
0x-tete-rousse-1 2.jpg|Refugiul Tête Rousse, {{dim|3167|m}}
Refuge des Grands Mulets.JPG|Refugiul Grands Mulets, {{dim|3051|m}}
</gallery>

=== Protecția mediului ===
În deceniul trecut s-au înregistrat aproape {{nobr|20.000 de alpiniști}} în fiecare an și până la {{nobr|500 de alpiniști}} în anumite zile<ref name="rts1">{{cite web |url=https://www.rts.ch/info/monde/4133470-la-forte-frequentation-du-mont-blanc-entraine-des-risques-pour-les-alpinistes.html |title=La forte fréquentation du Mont-Blanc entraîne des risques pour les alpinistes |trans_title=Afluxul pe Mont-Blanc prezintă riscuri pentru alpiniști |journal=RTS Info |language=fr |date=2012-07-12 |access-date=2024-03-24}}</ref>. Afluxul de turiști, deși un avantaj din punct de vedere economic, este în sine un pericol pentru [[mediu]]. Comunitățile din [[Valle d'Aosta]], [[Savoia]] și [[Valais]], cu ajutorul autorităților regionale și naționale în cauză, cu o abordare transfrontalieră a problemelor legate de protecția și valorificarea teritoriului, au ajuns la un acord pentru a da viață proiectului „Spazio Monte Bianco”. Această inițiativă de cooperare implică 35 de municipalități din [[Savoia]], [[Haute-Savoie]], [[Valle d'Aosta]] și [[Valais]] și este coordonată de Conferința transfrontalieră Mont Blanc. Sub președinția unuia dintre miniștrii mediului, Conferința reunește câte 5&nbsp;reprezentanți ai statului și comunităților teritoriale pentru fiecare națiune<ref name=guida16/>{{rp|160}}. În ansamblu, „Spazio Monte Bianco” ocupă o suprafață de aproximativ {{dim|2800|km<sup>2</sup>}} și include {{nobr|35 de localități}}: 15 în [[Savoia]] și [[Haute-Savoie]], 5 în [[Valle d'Aosta]] și 15 în [[Valais]]. În total, întreaga zonă are în jur de {{nobr|144.000 de locuitori}}<ref>{{cite web |author=Espace Mont Blanc |url=http://www.espace-mont-blanc.com/it/index.aspx |title=L'Espace Mont-Blanc, la cooperazione che unisce Francia, Italia e Svizzera |trans_title=Espace Mont-Blanc, cooperarea care unește Franța, Italia și Elveția |access-date=2024-03-24 |website=espace-mont-blanc.com |language=it}}</ref>. În 2010, s-a propus nominalizarea de către [[UNESCO]] a masivului Mont Blanc ca [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|loc din patrimoniul mondial]]<ref name="Candidatura Monte Bianco Unesco">{{cite web |author=DiscoveryAlps |url=https://www.discoveryalps.it/monte-bianco-patrimonio-mondiale-dellunesco/ |title=Monte Bianco: patrimonio mondiale dell'Unesco? |trans_title=Mont Blanc: Sit de patrimoniu mondial UNESCO? |access-date=2024-03-24 |website= discoveryalps.net |language=it}}</ref>, datorită unicității și importanței sale culturale, fiind considerat loc de naștere și simbol al alpinismului modern<ref>{{cite web |url=https://whc.unesco.org/en/tentativelists/1431/ |title=Massif du Mont Blanc |trans_title=Masivul Mont Blanc |publisher=UNESCO World Heritage Centre |access-date=2024-03-24 |language=fr |archive-date=2006-11-02 |archive-url=https://web.archive.org/web/20061102231021/https://whc.unesco.org/en/tentativelists/1431/ |url-status=live }}</ref>. Pentru aceasta, este necesar ca cele trei guverne din Italia, Franța și Elveția să solicite [[UNESCO]] includerea pe listă a Mont Blanc<ref>{{cite news |url=https://www.lemonde.fr/archives/article/2001/10/02/pour-l-inscription-du-massif-a-l-unesco_4191592_1819218.html |title=Pour l'inscription du massif à l'Unesco |trans_title=Pentru înregistrarea masivului la UNESCO |journal=[[Le Monde]] |language=fr |date=2001-10-02 |access-date=2024-03-24 |archive-date=2019-12-27 |archive-url=https://web.archive.org/web/20191227234423/https://www.lemonde.fr/archives/article/2001/10/02/pour-l-inscription-du-massif-a-l-unesco_4191592_1819218.html |url-status=live }}</ref>.

Mont Blanc este una dintre cele mai vizitate destinații turistice din lume. Din acest motiv, este considerat amenințat<ref>{{Cite news |url=https://www.theguardian.com/environment/2018/aug/24/climate-change-is-melting-the-french-alps-say-mountaineers |title=Climate change is melting the French Alps, say mountaineers |trans_title=Schimbările climatice topesc Alpii francezi, spun alpiniștii |last=Birch |first=Simon |date=2018-08-24 |journal=[[The Guardian]] |access-date=2024-03-24 |language=en-GB |issn=0261-3077 |archive-date=2019-02-09 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190209201244/https://www.theguardian.com/environment/2018/aug/24/climate-change-is-melting-the-french-alps-say-mountaineers |url-status=live }}</ref>. Pro-Mont Blanc (un colectiv internațional de asociații care militează pentru protecția Mont Blanc) a publicat în 2002 cartea ''Le versant noir du mont Blanc'' („Latura neagră a Mont Blanc”), care expune problemele actuale și viitoare în conservarea site-ului<ref>{{fr icon}}{{cite book |author=Courtin, Jean-Pierre; ProMont-Blanc |url=https://www.mountainwilderness.fr/images/documents/versantnoir.pdf |title=Le versant noir du Mont-Blanc : présentation critique et propositions pour l'avenir du massif du Mont-Blanc |trans_title=Latura neagră a Mont Blanc: prezentare critică și propuneri pentru viitorul masivului Mont-Blanc |year=2002 |publisher=Pro Mont-Blanc |location=Annecy-le-Vieux |pages=63 |isbn=9782951897106}}</ref>.

În 2007, două [[latrină|cabine WC]] au fost duse cu un elicopter pe vârful Mont Blanc, devenind toaletele din Europa situate la cea mai mare altitudine ({{dim|4260|de metri}}). Acestea vor deservi anual circa {{nobr|30.000 de schiori}} și turiști, ajutând la reducerea scurgerilor de urină și fecale care se răspândesc pe suprafața muntelui odată cu dezghețul de primăvară<ref>{{cite web |url=http://www.ananova.com/news/story/sm_2429287.html |archive-url=https://web.archive.org/web/20081208143034/http://www.ananova.com/news/story/sm_2429287.html |archive-date=2008-12-08 |publisher=Ananova |title=Europe's highest toilet |trans_title=Cea mai înaltă toaletă din Europa |access-date=2011-08-20}}</ref><ref>{{cite news |url=https://www.spiegel.de/international/zeitgeist/cleaning-up-the-piste-europe-s-highest-toilets-installed-on-mont-blanc-a-496153.html |title=Cleaning Up the Piste: Europe's Highest Toilets Installed on Mont Blanc |trans_title=Curățarea pistei: cele mai înalte toalete din Europa instalate pe Mont Blanc |date=2007-07-24 |journal=[[Der Spiegel]] |language=en |access-date=2024-03-24}}</ref>.

=== Impactul schimbărilor climatice ===
În ultimii ani, [[încălzirea globală]] a început să topească ghețarii și să provoace avalanșe pe Mont Blanc, creând condiții mai periculoase pentru alpinism<ref>{{cite news |author=Chazan, David |url=http://www.thetimes.co.uk/tto/science/article3776375.ece |title=Warming threatens safety on Mont Blanc |trans_title=Încălzirea amenință siguranța pe Mont Blanc |journal=[[The Times]] |date=2013-05-28 |access-date=2024-03-24 |archive-date=29 May 2013 |archive-url=https://web.archive.org/web/20130529022221/http://www.thetimes.co.uk/tto/science/article3776375.ece |url-status=live }}</ref>.

Creșterea temperaturilor și valurile de căldură, cum ar fi cele din verile anilor 2015 și 2018, au avut un impact semnificativ asupra multor rute de alpinism din Alpi, inclusiv cele de pe Mont Blanc. De exemplu, în 2015, traseul Grand Mulets, popular în {{nobr|secolul al XX-lea}}, a fost blocat de câmpuri de [[crevasă|crevase]] practic impenetrabile, iar [[Cabană|refugiul]] Gouter a fost închis pentru câteva zile prin decizia autorităților locale, din cauza pericolului ridicat de căderi de pietre, unii alpiniști blocați trebuind să fie evacuați cu elicopterul<ref>{{cite web |last1=Gaventa |first1=Jonathan |title=The Ice and the Canary: A Story of Alpine Climbing in a Changing Climate |trans_title=Gheața și Canarul: O poveste a alpinismului într-un climat în schimbare |language=en |url=http://www.ukclimbing.com/articles/page.php?id=7709 |website=www.ukclimbing.com |access-date=2015-11-09 |archive-date=2016-05-13 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160513072647/http://www.ukclimbing.com/articles/page.php?id=7709 |url-status=live }}</ref>.

În 2016, o [[crevasă]] s-a deschis la mare altitudine, indicând mișcări glaciare neobservate anterior. Noua crevasă a format un obstacol care a trebuit să fie escaladat de alpiniști în partea finală a două trasee spre vârf, ruta populară Goûter și ruta Grand Mulets<ref>{{cite web |author=Chandellier, Antoine |url=https://www.ledauphine.com/haute-savoie/2016/07/07/mont-blanc-une-grande-crevasse-barre-la-voie-royale-du-toit-des-alpes |title=Mont Blanc: une grande crevasse barre la voie royale du toit des Alpes! |trans_title=Mont Blanc: o crevasă mare blochează ruta regală către acoperișul Alpilor! |access-date=2024-03-24 |archive-date=2018-12-26 |archive-url=https://web.archive.org/web/20181226232950/https://www.ledauphine.com/haute-savoie/2016/07/07/mont-blanc-une-grande-crevasse-barre-la-voie-royale-du-toit-des-alpes |url-status=live }}</ref><ref>{{cite web |url=https://www.tripadvisor.nl/LocationPhotoDirectLink-g187261-d195616-i216960869-Mont_Blanc-Chamonix_Haute_Savoie_Auvergne_Rhone_Alpes.html |title=Passage de la crevasse sur l'arête des Bosses |trans_title=Depășirea crevasei de pe creasta Bosses |website=tripadvisor.nl |access-date=2024-03-24 |archive-date=2019-01-13 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190113182321/https://www.tripadvisor.nl/LocationPhotoDirectLink-g187261-d195616-i216960869-Mont_Blanc-Chamonix_Haute_Savoie_Auvergne_Rhone_Alpes.html |url-status=live }}</ref>

=== Trasee montane ===
Lungimea și pericolele potențiale caracterizează orice traseu de alpinism care nu ar trebui abordat fără o bună cunoaștere a munților și o pregătire fizică și materială adecvate<ref name="Préparation"/><ref name="C2Cbosses" />. Cel mai popular traseu, traseul normal prin refugiul Goûter, este considerat lung, dar „nu foarte dificil” (PD - ''Peu difficile'') pentru un alpinist antrenat, aclimatizat la [[altitudine]]<ref name="C2Cbosses">{{cite web |url=http://www.camptocamp.org/routes/53781/fr/mont-blanc-arete-des-bosses |title=Mont Blanc: Arête des Bosses |trans_title=Mont Blanc: creasta Bosses |publisher=Camptocamp Association |location=Grenoble |website=camptocamp.org |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>. Traseul normal prezintă în special secțiuni periculoase, cum ar fi coridorul Goûter, cu risc de căderi de pietre. Altitudinea mare expune alpiniștii la apariția răului acut de munte care poate conduce la deces și este necesară aclimatizarea{{efn|name=aclimatizare|'''Aclimatizarea''' este procesul prin care un organism se adaptează la o schimbare a mediului înconjurător (cum ar fi o schimbare a altitudinii, temperaturii, umidității, luminozității sau pH-ului), permițând adaptarea la noile condiții de mediu.<br />În cazul [[alpinism]]ului, aclimatizarea are loc într-o perioadă relativ scurtă de timp (de la câteva ore până la câteva zile), permițând adaptarea la condițiile specifice altitudinilor ridicate, în special la reducerea concentrației de oxigen din aerul atmosferic.<br />Aclimatizarea la mare altitudine poate dura luni sau chiar ani după ascensiunea inițială și, în cele din urmă, le permite oamenilor să supraviețuiască într-un mediu care, fără aclimatizare, i-ar putea ucide. Oamenii care migrează permanent la o altitudine mare se aclimatizează în mod natural la noul lor mediu, dezvoltând o creștere a numărului de [[Eritrocit|globule roșii]] pentru a crește capacitatea de transport a [[oxigen]]ului în [[sânge]], compensându-se nivelurile mai scăzute ale aportului de [[oxigen]]<ref name=Acclimatisation>{{cite journal |author1=Muza, Stephen R. |author2=Fulco, Charles S. |author3=Cymerman, Allen |title=Altitude Acclimatization Guide |trans_title=Ghid de aclimatizare la altitudine |publisher=U.S. Army Research Institute of Environmental Medicine (USARIEM–TN–04–05) |year=2004 |language=en-US |url=https://apps.dtic.mil/sti/tr/pdf/ADA423388.pdf |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name="Kenneth">{{cite web |author1=Baillie, Kenneth |author2=Simpson, Alistair |title=Altitude oxygen calculator |trans_title=Calculator de oxigen în funcție de altitudine |url=https://vam.anest.ufl.edu/altitude/altitude.php |publisher=University of Florida |work=Altitude physiology model |language=en-US |access-date=2024-03-24}}</ref>}} prealabilă.

Mai multe trasee clasice de alpinism duc la vârful Mont Blanc<ref name="Topo">{{cite web |url=http://www.camptocamp.org/summits/37355/en/mont-blanc#description |title=Mont Blanc. Routes description |trans_title=Mont Blanc. Descrierea traseelor |language=en |publisher=Camptocamp Association |location=Grenoble |archive-url=https://web.archive.org/web/20110725134140/http://www.camptocamp.org/summits/37355/en/mont-blanc#description |archive-date=2011-07-25 |website=camptocamp.org |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name=ukc>{{cite web |last1=Boscoe |first1=Charlie |title=How to Climb Mont Blanc – The Two Easiest Routes |trans_title=Cum se urcă pe Mont Blanc – Cele mai ușoare două rute |url=http://www.ukclimbing.com/articles/page.php?id=5784 |website=ukclimbing.com |language=en |access-date=2024-03-24 |archive-date=2015-09-05 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150905063305/http://www.ukclimbing.com/articles/page.php?id=5784 |url-status=live }}</ref>. Cinci dintre acestea sunt considerate trasee normale<ref>{{cite web |url=https://www.camptocamp.org/waypoints/37355/fr/mont-blanc |title=Mont Blanc. Les 5 "voies normales" |trans_title=Mont Blanc. Cele 5 „trasee normale” |publisher=Camptocamp Association |location=Grenoble |website=camptocamp.org |language=fr |access-date=2024-03-24}}</ref>:

* traseul Goûter peste creasta Bosses (''Arête des Bosses''), cunoscută și ca ''Voie Des Cristalliers'' sau ''Voie Royale'', traseul normal de pe partea franceză, cel mai popular traseu, durată: 2&nbsp;zile, lungime: {{dim|7|km}}, altitudine: {{dim|3817|m}} / {{dim|4806|m}}, pantă maximă:&nbsp;35°. Pornește din [[Saint-Gervais-les-Bains]], iar prin intermediul ''Tramway du Mont-Blanc'' se ajunge la stația ''Nid d'Aigle''. De aici începe ascensiunea în direcția [[Cabană|refugiului]] Tête Rousse, traversând ''Coridorul Goûter'' sau ''Grand Couloir'', considerat periculos din cauza frecventelor căderi de pietre, spre [[Cabană|refugiul]] Goûter unde se poposește peste noapte. A doua zi, traseul duce la Dôme du Goûter, pe lângă [[Cabană|refugiul de urgență]] Vallot ({{dim|4367|m}}) și urmând creasta Bosses (''Arête des Bosses''),

* traseul celor trei munți (''La Voie des 3 Monts'') sau ''La Traversée'', durată: 2&nbsp;zile, lungime: {{dim|7|km}}, altitudine: {{dim|3532|m}} / {{dim|4806|m}}, pantă maximă:&nbsp;{{nobr|50° / {{dim|80|m}}}}. Pornește din [[Chamonix]], iar prin intermediul telecabinei ''Téléphérique de l'Aiguille du Midi'' se ajunge la Col du Midi. [[Cabană|Refugiul]] Cosmiques constituie locul de popas pe timpul nopții. A doua zi, ascensiunea continuă, spre vârfurile Mont Blanc du Tacul ({{dim|4248|m}}) și Mont Maudit ({{dim|4465|m}}), apoi se parcurge Col de la Brenva ({{dim|4303|m}}),

* traseul prin Grands Mulets și creasta nordică a Dôme du Goûter, vechea rută normală de pe partea franceză, durată: 2&nbsp;zile, lungime: {{dim|24|km}}, altitudine: {{dim|1269|m}} / {{dim|4806|m}}. Ruta este parcursă cel mai frecvent iarna cu schiurile pentru a coborî la [[Chamonix]]. Din Plan de l'Aiguille (acces la telecabina Aiguille du Midi, secțiunea 1), se parcurge ghețarul Pèlerins, spre ghețarul Bossons trecând pe sub traseul telecabinei Aiguille du Midi și pe la baza ghețarului Rond. De la ghețarul Bossons, se traversează labirintul de seracuri{{efn|name=serac}} și crevase până la refugiul Grands Mulets ({{dim|3051|m}}), unde se poposește peste noapte. A doua zi se pornește spre capătul crestei nordice a Dôme du Goûter, apoi spre [[Cabană|refugiul de urgență]] Vallot ({{dim|4367|m}}) și de aici spre vârf, urmând creasta Bosses (''Arête des Bosses''),

* traseul ''Voie des Aiguilles Grises'' - ''Voie du Pape'', traseul normal de pe partea italiană, durată: 1&nbsp;zi, altitudine: {{dim|3071|m}} / {{dim|4806|m}}. Punctul de plecare este [[Cabană|refugiul]] Gonella ({{dim|3071|m}}). Începutul traseului este în funcție de condițiile ghețarului Dôme: se alege ''Voie du Pape'' sau ''Arête des Aiguilles Grises''. Cele două trasee se întâlnesc la Col des Aiguilles Grises. Ruta ''Voie du Pape'' străbate ghețarul Dôme, ruta ''Voie des Aiguilles Grises'' urmează creasta omonimă, apoi se trece prin Col des Aiguilles Grises și Dôme du Goûter, ajungând la cresta Bosses (''Arête des Bosses'') și de aici spre vârf,

* traversarea Miage – Bionnassay – Mont Blanc (''Traversée Dômes de Miage → Aiguille de Bionnassay → Mont Blanc''), durată: 3&nbsp;zile, altitudine: {{dim|1175|m}} / {{dim|4806|m}}, pantă maximă:&nbsp;40°. A fost descrisă drept „o expediție cu adevărat magică pe gheață și zăpadă la mare altitudine”<ref name="Dumler">{{en icon}}{{cite book |author=Dumler, Helmut; Burkhardt, Willi P. |title=The High Mountains of the Alps |trans_title=Munții Înalți din Alpi |location=Londra |publisher=Diadem |year=1994 |isbn=9780906371435}}</ref>{{rp|199}}. Traseul începe din Contamines-Montjoie, cu popas peste noapte la [[Cabană|refugiul]] Conscrits ({{dim|2580|m}}). A doua zi, se traversează vârful estic ({{dim|3673|m}}) al Dômes de Miages și se petrece noaptea la [[Cabană|refugiul]] Durier ({{dim|3358|m}}). A treia zi trece peste Aiguille de Bionnassay și Dôme du Goûter, ajungând în cele din urmă pe vârful Mont Blanc prin creasta Bosses (''Arête des Bosses'').

<gallery mode="packed" widths="800" heights="" caption="Trasee montane pe masivul Mont Blanc" >
Mont Blanc - Goûter route.jpg|Traseul normal Goûter peste creasta Bosses
Mont_Blanc_-_Traversée_des_3_Monts.png|Traseul celor trei munți (''La Voie des 3 Monts'') sau ''La Traversée''
Mont_Blanc_-_Par_les_Grands_Mulets.png|Traseul prin Grands Mulets și creasta nordică a Dôme du Goûter, vechea rută normală de pe partea franceză
Mont_Blanc_-_Voie_des_Aiguilles_Grises_-_Voie_du_Pape.png|Traseul ''Voie des Aiguilles Grises'' - ''Voie du Pape'', traseul normal de pe partea italiană
Mont_Blanc_-_Traversée_Dômes_de_Miage_→_Aiguille_de_Bionnassay_→_Mont_Blanc.png|Traversarea Miage – Bionnassay – Mont Blanc (''Traversée Dômes de Miage → Aiguille de Bionnassay → Mont Blanc'')
</gallery>

În fiecare an, pe Mont Blanc se înregistrează accidente, unele dintre acestea mortale. În weekendurile cele mai aglomerate, în mod normal în jurul lunii august, serviciul local de salvare efectuează în medie {{nobr|12 misiuni}}, în mare parte pentru a ajuta persoanele aflate în dificultate pe unul dintre traseele normale ale muntelui. Unele trasee necesită cunoștințe de alpinism la mare altitudine și prezența unui ghid (sau cel puțin un alpinist cu experiență), iar toate expedițiile necesită echipament adecvat. Toate traseele sunt lungi și dificile, implicând secțiuni periculoase și pericol de căderi de pietre sau de avalanșă. Alpiniștii pot suferi, de asemenea, de rău de altitudine, ceea ce le poate pune viața în pericol, mai ales dacă nu au efectuat în prealabil o aclimatizare{{efn|name=aclimatizare}} corespunzătoare<ref name="Acclimatisation"/><ref name="MedicalProblems">{{cite web |author1=Cymerman, A |author2=Rock, PB |title=Medical Problems in High Mountain Environments. A Handbook for Medical Officers |trans_title=Probleme medicale în medii montane înalte. Manual pentru medicii militari |url=https://apps.dtic.mil/sti/tr/pdf/ADA278095.pdf |publisher=US Army Research Inst. of Environmental Medicine Thermal and Mountain Medicine Division Technical Report (USARIEM-TN94-2) |access-date=2024-03-24}}</ref>.

=== Accidente mortale ===
O estimare din 1994 sugerează că s-au înregistrat în total între 6.000 și 8.000 de accidente mortale în rândul alpiniștilor, mai mult decât pe orice alt munte<ref name="Dumler" />{{rp|208}}, fără a lua în calcul decesele înregistrate în urma prăbușirii zborurilor Air India 245 și Air India 101. În ciuda afirmațiilor nefondate recurente în mass-media că „unele estimări ridică rata mortalității la o medie de 100 de turiști pe an”<ref>{{Cite web |author=Wallace, Lane |date=2012-07-25 |title=Why is Mont Blanc One of the World's Deadliest Mountains? |trans_title=De ce Mont Blanc este unul dintre cei mai mortali munți din lume? |url=https://www.theatlantic.com/international/archive/2012/07/why-is-mont-blanc-one-of-the-worlds-deadliest-mountains/260143/ |website=[[The Atlantic]] |access-date=2024-03-24 |archive-date=2017-01-25 |archive-url=https://web.archive.org/web/20170125140404/http://www.theatlantic.com/international/archive/2012/07/why-is-mont-blanc-one-of-the-worlds-deadliest-mountains/260143/ |url-status=live }}</ref>, cifrele anuale raportate, cel puțin începând cu {{nobr|anii 1990}}, sunt între 10 și 20: în 2017, și-au pierdut viața 14 dintre cei 20.000 de alpiniști care au pornit spre vârf, iar 2 au rămas dispărute, iar în 2018 se înregistraseră 15 până în luna august<ref>{{cite news |date=2018-08-10 |title=Body of one of Italian Mont Blanc climbing trio found |trans_title=A fost găsit cadavrul unuia dintre cei trei alpiniști italieni pe Mont Blanc |journal=[[BBC News]] |language=en |url=https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-45150304 |access-date=2024-03-24 |archive-date=2019-07-15 |archive-url=https://web.archive.org/web/20190715190854/https://www.bbc.co.uk/news/world-europe-45150304 |url-status=live}}</ref>.

Un studiu francez privind „culoarul Goûter, deosebit de periculos<ref name=Petzl />”, de pe traseul normal spre Mont Blanc și operațiunile de salvare efectuate, au condus la constatarea că, în perioada 1990-2011, s-au înregistrat {{nobr|74 de decese}} „între refugiul Tête Rousse ({{dim|3187|m}}) și refugiul Goûter ({{dim|3830|m}})”, alte 17 în perioada 2012–2015, niciunul în 2016 și 11 în 2017<ref name=Petzl>{{Cite web |title=Mont Blanc: how can we reduce accidents in the Goûter couloir? |trans_title=Mont Blanc: cum putem reduce accidentele pe culoarul Goûter? |author=Fondation Petzl |language=en |url=https://www.petzl.com/fondation/projets/accidents-couloir-gouter?language=en |access-date=2020-01-13 |archive-date=2019-12-12 |archive-url=https://web.archive.org/web/20191212151559/https://www.petzl.com/fondation/projets/accidents-couloir-gouter?language=en |url-status=live |quote=Between 1990 and 2017, 102 people were killed ...the Goûter couloir is particularly difficult in high summer, as it is swept by frequent rockfalls [Între 1990 și 2017, 102&nbsp;persoane și-au pierdut viața ...culoarul Goûter este deosebit de dificil în timpul verii, deoarece este măturat de căderi frecvente de pietre]}}</ref>.

== Influențe culturale ==
Odată cu nașterea alpinismului s-a născut și genul literar montan. Ecourile cuceririi Mont Blanc au atras poeți, scriitori și pictori în văile sale la începutul {{nobr|secolului al XIX-lea}}. Din [[Anglia]] și nordul Europei, aristocrații au afluit către Alpi, în timp ce marii alpiniști precum [[Albert Frederick Mummery]], William Auguste Coolidge și [[Edward Whymper]] au escaladat vârf după vârf și apoi au scris cărți în care își povesteau peripețiile. [[Romanticism|Romanticii]] englezi s-au declarat îndrăgostiți de Alpi. [[Samuel Taylor Coleridge]] a scris un imn pentru Mont Blanc, iar [[Percy Bysshe Shelley]], după ce a admirat muntele, a mărturisit: ''Nu am știut, nu mi-am imaginat niciodată până acum ce sunt munții'' și a scris ''Mont Blanc'', una dintre cele mai faimoase poezii ale sale.

=== Arte vizuale ===
{{multiple image
|total_width = 300
|perrow=1/2
|align = right
|image1=(Barcelona) Mont Blanc and the Glacier des Bossons from above Chamonix, dawn - William Turner - Tate Britain.jpg|caption1=''Mont Blanc and the Glacier des Bossons from above Chamonix: Evening'' de [[William Turner]], 1836
|image2=MontBlancFirstPage.jpg|caption2=Prima strofă a poemului ''Mont Blanc'' de [[Percy Bysshe Shelley]], 1816
|image3=Recueil. "Premier de cordée" film de Louis Daquin - btv1b10515984k (09 of 43).jpg|caption3=Recenzie ''Premier de cordée'', film de Louis Daquin, 1943
|footer =
}}

Pictorul englez [[Joseph Mallord William Turner|William Turner]] a creat în jurul anului 1836 un tablou în acuarelă intitulat ''Mont Blanc and the Glacier des Bossons from above Chamonix: Evening'' („Mont Blanc și ghețarul Bossons deasupra Chamonix, seara”), expus la Galeria Națională a Artei Britanice ''Tate Britain'' din [[Londra]]<ref>{{cite web |url=https://www.tate.org.uk/art/artworks/turner-mont-blanc-and-the-glacier-des-bossons-from-above-chamonix-evening-d35996 |title=‘Mont Blanc and the Glacier des Bossons from above Chamonix: Evening‘, Joseph Mallord William Turner, 1836 |trans_title=‘Mont Blanc și ghețarul Bossons deasupra Chamonix, seara’, Joseph Mallord William Turner, 1836 |language=en |format=painting |publisher=Galeria Națională a Artei Britanice ''Tate Britain'' |location=Londra |access-date=2024-03-24}}</ref>.

Primele fotografii ale Mont Blanc au fost realizate în 1861 de Joseph Tairraz, primul fotograf și ghid montan profesionist, fondatorul studioului ''Photographie Alpine Tairraz'' din [[Chamonix]] și ghid al glaciologului John Tyndall pe Mer de Glace, în cadrul unei expediții științifice de studiere a mișcării ghețarului. A inventat o metodă de măsurare prin instalarea unor repere fixe pe marginile ghețarului<ref>{{cite web |url=https://agate.inrae.fr/agate/fr/content/les-tairraz-une-dynastie-de-photographes-alpinistes |title=Les Tairraz, une dynastie de photographes alpinistes |trans_title=Tairraz, o dinastie de fotografi alpiniști |author=Tailleux, Catherine |journal=Focus Agate |publisher=L’institut national de recherche pour l’agriculture, l’alimentation et l’environnement |date=2023 |access-date=2024-03-24}}</ref>.

;Cinema și televiziune
* ''[https://www.imdb.com/title/tt0193431/ Premier de cordée]'' (1943, 1h:46'), cu Irène Corday, André Le Gall, Marcel Delaître, regia [[Louis Daquin]],
* ''[https://www.imdb.com/title/tt0014417/ La Roue]'' (''Roata'', 1923, 6h57'), cu Gabriel de Gravone, Pierre Magnier, Georges Térof, regia Abel Gance,
* ''[https://www.imdb.com/title/tt0022444/ Stürme über dem Mont Blanc]'' (''Furtună peste Mont Blanc'', 1930, 1h33'), cu [[Leni Riefenstahl]], Sepp Rist, [[Ernst Udet]], regia Arnold Fanck,
* ''[https://www.imdb.com/title/tt0049523/plotsummary The Mountain]'', (''Muntele'', 1956, 1h45'), cu [[Spencer Tracy]], [[Robert Wagner]], regia Edward Dmytryk,
* ''[https://www.imdb.com/title/tt0362048/ Malabar Princess]'' (2004, 1h34'), cu Jacques Villeret, Jules-Angelo Bigarnet, Michèle Laroque, regia Gilles Legrand,
* ''[https://archive.org/details/H_Tazieff_raconte_sa_Terre_1984 La Terre, son visage]'' (1984, 53'), film documentar de Jean-Luc Prévost, editat de Société nationale de télévision française, în seria ''Haroun Tazieff raconte sa terre'',
* ''[https://www.imdb.com/title/tt0208375/ Premier de cordée]'' (1998, 3h), serial de televiziune realizat în 1998 de Edouard Niermans, Pierre-Antoine Hiroz,
* ''[[:it:Monte Bianco - Sfida verticale|Monte Bianco - Sfida verticale]]'' (2015), serie [[reality show]] italiană difuzată de [[Rai 2]].

=== Literatură ===
* ''Voyages dans les Alpes'', 1779 - Horace Bénédict de Saussure (1740-1799),
* ''[https://www.poetryfoundation.org/poems/43988/hymn-before-sun-rise-in-the-vale-of-chamouni Hymn Before Sunrise, in the Vale of Chamouni]'', 1802 - [[Samuel Taylor Coleridge]] (1772-1834),
* ''The Prelude Book VI'', 1805 - [[William Wordsworth]] (1770-1850),
* ''Vers écrits dans la vallée de Chamonix'', 1816 - [[Percy Bysshe Shelley]] (1792-1822),
* ''[https://www.poetryfoundation.org/poems/45130/mont-blanc-lines-written-in-the-vale-of-chamouni Mont Blanc: Lines Written in the Vale of Chamouni]'', 1816 - [[Percy Bysshe Shelley]] (1792–1822),
* ''Manfred'', 1817 - [[George Gordon Byron]] (1788-1824),
* ''[[Frankenstein (roman)|Frankenstein; or, The Modern Prometheus]]'', 1818 - [[Mary Shelley]] (1797-1851),
* ''Kordian'', 1833 - [[Juliusz Słowacki]] (1809-1849),
* ''Quarantième ascension française au mont Blanc'', 1874 - [[Paul Verne]] (1829-1897),
* ''[https://www.atramenta.net/lire/la-legende-des-siecles/5301 La Légende des siècles]'', 1877 - [[Victor Hugo]] (1802-1885),
* ''Tartarin sur les Alpes'', 1885 - [[Alphonse Daudet]] (1840-1897),
* ''La Littérature alpestre'', 1930 - Claire-Éliane Engel (1903-1976),
* ''Premier de cordée'', 1941 - Roger Frison-Roche (1906-1999),
* ''Monsieur Dumollet sur le Mont Blanc'', 1946 - Samivel (1907-1992),
* ''Mont-Blanc, jardin féerique'', 1962 - Gaston Rébuffat (1921-1985),
* ''Naufragio sul Monte Bianco - La Tragedia di Vincendon ed Henry'', 1999 - Yves Ballu (1943-),
* ''Point Blanc'', 2001, seria ''Alex Rider'' - Anthony Horowitz (1955-),
* ''Hugo et le Mont-Blanc'', 2002 - Colette Cosnier (1936-2016),
* ''[https://archive.org/details/rememberme0000kins/page/n9/mode/2up Remember Me?]'', 2008 - Sophie Kinsella (1970-),
* ''Freney 1961, Un Viaggio Senza Fine'', 2016 - Marco Albino Ferrari (1965-).

=== Astronomie ===
* Mont Blanc este denumirea celui mai înalt vârf ({{dim|3617|m}}) din lanțul montan Montes Alpes de pe [[Luna|Lună]]. Numele a fost adoptat oficial de [[Uniunea Astronomică Internațională]] în 1935<ref>{{cite web |author=Gazetteer of Planetary Nomenclature |url=https://planetarynames.wr.usgs.gov/Feature/4000 |title=MOON – Mont Blanc |trans_title=LUNA – Mont Blanc |publisher=USGS Astrogeology Science Center |language=en-US |access-date=2024-03-24}}</ref><ref>[https://books.google.fr/books?id=gOW2MO-IFa4C&pg=PA94&dq=Blanc&redir_esc=y#v=onepage&q=Blanc&f=false ''The Cambridge Photographic Moon Atlas''], Alan Chu, Wolfgang Paech, Mario Weigand</ref>,
* {{PM1|10958|Mont Blanc}} este un [[asteroid]] din [[Centura de asteroizi|centura principală]], numit astfel în onoarea muntelui. A fost descoperit pe {{date|24 septembrie 1960}} la [[Observatorul Palomar]] de [[Cornelis Johannes van Houten]], [[Ingrid van Houten-Groeneveld]] și [[Tom Gehrels]]<ref name="MPC 10958">{{cite web |language=en |url=http://www.minorplanetcenter.net/db_search/show_object?object_id=10958 |title=(10958) Mont Blanc=1992 ET13=6188 P-L=1993 OV13 | publisher=[[Minor Planet Center]]. International Astronomical Union |access-date=2024-03-24}}</ref><ref name="JPL 10958">{{cite web |language=en |title=10958 Mont Blanc (6188 P-L) |url=http://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=10958 |website=ssd.jpl.nasa.gov |publisher=[[Jet Propulsion Laboratory]]. Solar System Dynamics |access-date=2024-03-24}}</ref>.
{{clr}}

<gallery mode="packed" widths="1200" heights="180" caption="Ascensiune românească pe Mont Blanc, traseul Goûter, 2009" >
Nid d aigle.jpg|Stația ''Nid d'Aigle'' ({{dim|2372|m}})
Spre varf.jpg|Ruta pe creasta Bosses
Montblanc2009.JPG|Vârful Mont Blanc ({{dim|4810.45|m}})
</gallery>

== Note ==
{{notelist|2}}

== Referințe ==
{{reflist|2}}

== Bibliografie ==
* {{fr icon}} {{cite book |author=de Saussure, Horace Bénédict |url=https://archive.org/details/voyagesdanslesa11sausgoog/page/n252/mode/2up |title=Voyages dans les Alpes |trans_title=Călătorii în Alpi |publisher=J. Cherbuliez |location=Paris |year=1855 |edition=3 |oclc=23418784}}
* {{it icon}} {{cite book |author=Ardito, Stefano |title=Il monte Bianco : scoperta e conquista del gigante delle Alpi |trans_title=Mont Blanc: descoperirea și cucerirea gigantului Alpilor |publisher=White Star, Vercelli |year=2006 |isbn=9788854004948}}
* {{en icon}} {{cite book |author=Słowacki, Juliusz |translator=Kapolka, Gerard T. |title=Kordian |publisher=Green Lantern Press |location=Chicago |year=2010 |isbn=9781450742085}}''
* {{fr icon}} {{cite book |author=Verne, Paul |title=Quarantième ascension française au mont Blanc |trans_title=A patruzecea ascensiune franceză pe Mont Blanc |year=2007 |publisher=Éditions de l'amateur |location=Paris |url=https://archive.org/details/paul-verne-_-quarantieme-ascension-francaise-au-mont-blanc |isbn=9782859174644}}
* {{fr icon}} {{cite book |author=Frison-Roche, Roger |title=Premier de cordée |trans_title=Lider de coardă |url=https://archive.org/details/premierdecordee0000fris |publisher=Flammarion Jeunesse |location=Paris |year=2022 |isbn=9782080283283}}
* {{fr icon}} {{cite book |author=Rébuffat, Gaston; Lucchesi, Alexis |title=Mont-Blanc, jardin féerique : historique des ascensions du Mont-Blanc |trans_title=Mont Blanc, gradină magică: istoria ascensiunilor pe Mont Blanc |publisher=Denoël |location=Paris |year=1997 |isbn=9782207233962}}

=== Hărți și ghiduri ===
* {{fr icon}} {{cite book |title=La chaîne du Mont-Blanc: sélection de voies |trans_title=Lanțul Mont-Blanc: selecție de rute |author=Labande, François |publisher=Arthaud |location=Paris |year=1996 |edition=2 |editor=Groupe de haute montagne (Paris) |serie=Guide Vallot |isbn=9782700305685}}
* {{it icon}} {{cite book |author=Aliprandi, Laura; Aliprandi, Giorgio |title=Le grandi Alpi nella cartografia : 1482-1885 / Vol.2 Monviso, Piccolo San Bernardo, Gran San Bernardo, Monte Bianco, Cervino, Monte Rose e i Walser, Gran Paradiso |trans_title=
Cartografia marilor Alpi:1482-1885 / vol.2 Monviso, Piccolo San Bernardo, Gran San Bernardo, Mont Blanc, Matterhorn, Monte Rose și Walser, Gran Paradiso |publisher=Priuli & Verlucca |location=Pavone Canavese (Torino) |year=2007 |isbn=9788880683773}}

== Vezi și ==
* [[Lista țărilor în funcție de altitudinea medie]]

== Legături externe ==
* {{Commonscat-inline|Mont Blanc}}
* [https://www.chamonix.com/webcams/chamonix-mont-blanc-ville-1050m Webcam Chamonix-Mont-Blanc (1.050&nbsp;m)]
* [https://www.montblancnaturalresort.com/en/webcams Webcam Aiguille du Midi]
* [https://www.chamonix.net/english/webcams/mont-blanc-view Webcam Mont Blanc]
* [https://www.openstreetmap.org/node/281399025#map=15/45.8330/6.8619 Nod: Mont Blanc / Monte Bianco (281399025), ''openstreetmap.org'']

{{Puncte de maxim țări Europa}}
{{Control de autoritate}}

{{DEFAULTSORT:Mont Blanc}}
[[Categorie:Munți din Europa]]
[[Categorie:Munți din Franța]]
[[Categorie:Munți din Italia]]
[[Categorie:Puncte extreme ale Pământului]]