Vizualizare sursă pentru „Utilizator:Babu/Europa”

{{Infobox
| bodystyle   = border-collapse:collapse
| title = Europa
|image = [[File:Europe orthographic Caucasus Urals boundary.svg|frameless]]
| caption =
| headerstyle = background:	#E5E4E2
|  labelstyle = padding:2px
|   datastyle = padding:2px
| header3  = '''Informații generale'''
|  label4  = Suprafață
|   data4  =10.180.000 km<sup>2</sup> <ref>{{Cite web|url=https://worldpopulationreview.com/country-rankings/largest-countries-in-europe|title=Largest Countries In Europe 2020|website=worldpopulationreview.com}}</ref> &nbsp;(loc 6){{ref label|footnote_a|a}}
|  label5  = Populație
|   data5  = 747.636.045 (2020; loc 3)<ref name="Population_org"/>
|  label6  = Densitate
|   data6  = 72,9/km<sup>2</sup>(loc 2)
|  label7  = [[Produs intern brut|PIB]]
|   data7  = 30,37 trilioane $ (est. 2021; loc 2)<ref>{{Cite web|url=https://www.imf.org/external/datamapper/PPPGDP@WEO/OEMDC/ADVEC/WEOWORLD|title=GDP PPP, current prices |publisher=International Monetary Fund|date=2021|access-date=16 January 2021}}</ref>
|  label8  = [[Produs intern brut|PIB]] nominal
|   data8  = 23,05 trilioane $ (est. 2021; loc 3)<ref>{{cite web|title=GDP Nominal, current prices
|url=https://www.imf.org/external/datamapper/NGDPD@WEO/OEMDC/ADVEC/WEOWORLD |publisher=International Monetary Fund|date=2021|access-date=16 January 2021}}</ref> 
|  label9  = [[Produs intern brut|PIB]] pe cap locuitor
|   data9  = 31.020 $ (est. 2021; loc 3) {{ref label|footnote_c|c}}<ref>{{Cite web|url=https://www.imf.org/external/datamapper/NGDPDPC@WEO/OEMDC/ADVEC/WEOWORLD|title=Nominal GDP per capita|publisher=International Monetary Fund|date=2021|access-date=16 January 2021}}</ref>  
|  label10  = HDI
|   data10  =  {{increase}} 0,845<ref>{{cite web|url=http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2011/|title=Reports – Human Development Reports|website=hdr.undp.org|access-date=21 July 2017|archive-url=https://web.archive.org/web/20120709095716/http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr2011/|archive-date=9 July 2012|url-status=dead}}</ref>
|  label11  = Religii
|   data11  = {{unbulleted list
  | Creștinism (75,2%)<ref name="Survey"/>
  | Fără religie (18,2%)<ref name="Survey"/>
  | Islam (5,9%)<ref name="Survey"/>
  | Altele (0,7%)<ref name="Survey"/>
}}
|  label12  = [[Demonim]]
| data12 = European
|  label13  = Țări
| data13 = [[Lista_țărilor_și_teritoriilor_nesuverane_europene#State_suverane|50 state suverane]]<br>[[Lista_țărilor_și_teritoriilor_nesuverane_europene|6 cu recunoaștere limitată]]
|  label14  = Dependente
| data14 = [[Lista_țărilor_și_teritoriilor_nesuverane_europene|6 teritorii dependente]]
|  label15  = Limbi
| data15 =  [[Limbile Europei|Cele mai comune limbi]]: {{hlist
  <!--NOTA: numai 10 cele mai multe limbi vorbite (according to [[Languages of Europe#List of languages]]), ordered by number L1 speakers.-->
  |[[limba rusă|Rusă]]
  | [[limba germană|Germană]]
  | [[limba franceză|Franceză]]
  | [[limba italiană|Italiană]]
  | [[limba engleză|Engleză]]
  | [[limba spaniolă|Spaniolă]]
  | [[limba poloneză|Poloneză]]
  | [[limba ucraineană|Ucrainiană]]
  | [[limba română|Română]]
  | [[limba olandeză|Olandeză]]
  | [[limba turcă|Turcă]]
  | [[limba greacă|Greacă]]
 }}
|  label16  = Fusuri orare
| data16 = De la [[UTC−1]]<!--Azore--> până la [[UTC+5]]<!--Rusia și Kazakhstan-->
|  label17  = Cele mai mari orașe
| data17 ={{hlist
<!--NOTA: numai 10 cele mai mari orașe după nr. populației-->
|[[Moscova]]<!--17.1 million-->
| [[Istanbul]]<!--15.1 million-->{{ref label|footnote_b|b}}
| [[Paris]]<!--11 million-->
| [[Londra]]<!--10.9 million-->
| [[Madrid]]<!--6.0 million-->
| [[Sankt Petersburg]]<!--5.2 million-->
| [[Milano]]<!--4.9 million-->
| [[Barcelona]]<!--4.5 million-->
| [[Berlin]]<!--3.9 million-->
| [[Roma]]<!--3.1 million--><ref name="Urban">{{cite web|url=http://www.demographia.com/db-worldua.pdf|title=Demographia World Urban Areas|publisher=Demographia|access-date=October 28, 2020}}</ref>
}}
}}

'''Europa''' este un [[continent]] situat în întregime în [[emisfera nordică]] și în cea mai mare parte în [[emisfera estică]]. Cuprinde cea mai vestică parte a [[Eurasia|Eurasiei]] și este mărginită de [[Oceanul Arctic]] la nord, [[Oceanul Atlantic]] la vest, [[Marea Mediterană]] la sud și de [[Asia]] la est. Europa este considerată în mod obișnuit separată de Asia de bazinul hidrografic al [[Munții Ural|Munților Ural]], [[râul Ural]], [[Marea Caspică]], [[Caucazul Mare]], [[Marea Neagră]], și căile navigabile ale strâmtorii turcești.<ref name="NatlGeoAtlas">{{Cite book|title=National Geographic Atlas of the World|edition=7th|year=1999|location=Washington, DC|publisher=[[National Geographic Society|National Geographic]]|isbn=978-0-7922-7528-2}} "Europe" (pp. 68–69); "Asia" (pp. 90–91): "A commonly accepted division between Asia and Europe&nbsp;... is formed by the Ural Mountains, Ural River, Caspian Sea, Caucasus Mountains, and the Black Sea with its outlets, the Bosporus and Dardanelles."</ref> Cu toate acestea, granițele pentru Europa, un concept care datează din antichitatea clasică, sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul „Europa” se poate referi la o distincție culturală, politică sau geografică.

Europa acoperă aproximativ 10.180.000 km<sup>2</sup> sau 2% din suprafața Pământului (6,8% din suprafața terestră), fiind penultimul continent ca mărime. Din punct de vedere politic, Europa este împărțită în aproximativ [[Lista țărilor și teritoriilor nesuverane europene|cincizeci de state suverane]], dintre care [[Rusia]] este cea mai [[Lista țărilor europene după suprafață|mare]] și mai [[Lista țărilor europene după populație|populată]], acoperind 39% din continent și cuprinzând 15% din populația sa. Europa avea în 2020 o [[Demografia Europei|populație totală]] estimată la aproximativ 747 de milioane (aproximativ 11% din [[Populația Pământului|populația lumii]]).<ref name="Population_org">{{Citation | url=https://population.un.org/wpp/| title=World Population Prospects - Population Division - United Nations| newspaper=Population.un.org| date=2019}}</ref> [[Clima Europei]] este în mare măsură influențată de curenții calzi ai Atlanticului, care duc la ierni și veri temperate pe o mare parte din continent, chiar și la latitudini de-a lungul cărora clima din Asia și America de Nord este severă. Mai departe de ocean, diferențele sezoniere sunt mai vizibile decât în apropierea coastei.

Cultura europeană este rădăcina [[societate occidentală|civilizației occidentale]], care își urmărește descendența până în [[Grecia antică]] și [[Roma antică]].<ref>{{harvnb|Lewis|Wigen|1997|page=226}}</ref><ref>{{cite book|author=Kim Covert|title=Ancient Greece: Birthplace of Democracy|url=https://books.google.com/books?id=KVMYJNvUiYkC&pg=PP5|year=2011|publisher=Capstone|isbn=978-1-4296-6831-6|page=5|quote=Ancient Greece is often called the cradle of western civilization. ... Ideas from literature and science also have their roots in ancient Greece.}}</ref> [[Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus|Căderea Imperiului Roman de Apus]] în 476 d.Hr., iar ulterior [[migrația popoarelor]] marchează sfârșitul istoriei antice a Europei și începutul [[Evul Mediu|Evului Mediu]]. [[Umanism renascentist|Umanismul renascentist]], [[Perioada marilor descoperiri|explorarea]], [[Artă|arta]] și [[Știință|știința]] au dus la epoca modernă. Din [[perioada marilor descoperiri]], începută de Portugalia și Spania, Europa a jucat un rol predominant în afacerile globale. Între secolele XVI și XX, puterile europene au colonizat în diverse momente [[America]], aproape toată [[Africa]] și [[Oceania]] și majoritatea [[Asia|Asiei]].

[[Iluminism]]ul, ulterior [[Revoluția franceză]] și [[războaiele napoleoniene]] au profilat continentul
din punct de vedere cultural, politic și economic de la sfârșitul secolului al XVII-lea până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. [[Revoluția industrială]], care a început în Marea Britanie la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a dat naștere la schimbări economice, culturale și sociale radicale în [[Europa de Vest]] și în cele din urmă în lumea largă. Ambele [[război mondial|războaie mondiale]] au avut loc în cea mai mare parte în Europa, contribuind la o scădere a dominanței vest-europene în afacerile mondiale până la mijlocul secolului al XX-lea, [[Uniunea Sovietică]] și [[Statele Unite]] crescând în importanță.<ref name="natgeo 534">National Geographic, 534.</ref> În timpul [[Războiul rece|Războiului rece]], Europa a fost împărțită de-a lungul [[Cortina de Fier|Cortinei de Fier]] între [[NATO]] în Vest și [[Pactul de la Varșovia]] în Est, până la [[Revoluțiile de la 1989|Revoluțiile din 1989]] și [[Zidul Berlinului|căderea Zidului Berlinului]].

În 1949, a fost fondat [[Consiliul Europei]] cu ideea de a unifica Europa pentru a atinge obiective comune și pentru a preveni viitoarele războaie. Integrarea europeană suplimentară de către unele state a dus la formarea [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]] (UE), o entitate politică separată care se află între o [[confederație]] și o [[federație]].<ref>{{cite web|url=http://www.ies.ee/iesp/No11/articles/03_Gabriel_Hazak.pdf|title=The European union—a federation or a confederation?}}</ref> UE își are originea în Europa de Vest, dar [[Extinderea Uniunii Europene|s-a extins]] spre est de la căderea Uniunii Sovietice în 1991. Moneda majorității țărilor din Uniunea Europeană, [[euro]], este cea mai frecvent utilizată în rândul europenilor; [[spațiul Schengen]] al UE elimină controalele la frontieră și imigrație între majoritatea statelor sale membre și unele state nemembre. Există o mișcare politică care favorizează evoluția Uniunii Europene într-o [[Statele Unite ale Europei|singură federație care cuprinde o mare parte a continentului]].
{{TOC limit|3}}

==Etimologie==
{{further|[[Europa (mitologie)]]}}
[[File:Tizian 085.jpg|thumb|260px|''Răpirea Europei'', de [[Tizian]]]]
[[File:Anaximander world map-en.svg|thumb|left|Prima hartă a lumii conform [[Anaximandru]] (sec. VI î.Hr.)]]

În [[mitologia greacă]], [[Europa (mitologie)|Europa]] era o prințesă feniciană pe care [[Zeus]] a răpit-o după ce a luat forma unui uimitor taur alb. El a dus-o pe insula [[Creta]], unde Europa a adus pe lume pe [[Minos]], [[Radamant]] și [[Sarpedon]]. Pentru [[Homer]], Europa (în greaca veche: ''Εὐρώπη'', ''Eurṓpē'') a fost o regină mitologică a Cretei și nu o denumire geografică. Mai târziu, termenul Europa a fost folosit pentru a se referi la nord-centrul Greciei și în 500 î.Hr., semnificația sa a fost extinsă la ținuturile din nord.

Numele ''Europa'' este de etimologie incertă.<ref>Teoriile minore, precum „Europa” se datorează lui εὐρώς (gen. Εὐρῶτος), sau „mucegai”, nu sunt discutate în secțiune.</ref> O teorie sugerează că termenul derivă din grecescul εὐρύς (''eurús''), „larg, vast”<ref>[http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.04.0057%3Aentry%3Deu%29ru%2Fs εὐρύς], Henry George Liddell, Robert Scott, ''A Greek-English Lexicon'', on Perseus</ref> și ὤψ (''ōps'', gen. ὠπός, ''ōpós'') „ochi, față, chip”,,<ref>[http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.04.0057%3Aentry%3Dw%29%2Fy ὤψ], Henry George Liddell, Robert Scott, ''A Greek-English Lexicon'', on Perseus</ref> prin urmare compozitul lor ''Eurṓpē'' ar însemna  „larg-privind” sau „cu aspect vast” <ref name="WestWest2007">{{cite book|author1=M. L. West|author2=Morris West|title=Indo-European Poetry and Myth|url=https://books.google.com/books?id=ZXrJA_5LKlYC|date=24 May 2007|publisher=OUP Oxford|isbn=978-0-19-928075-9|page=185}}</ref><ref name="FitzRoy2015">{{cite book|author=Charles FitzRoy|title=The Rape of Europa: The Intriguing History of Titian's Masterpiece|url=https://books.google.com/books?id=zhF0BgAAQBAJ&pg=PT52|date=26 February 2015|publisher=Bloomsbury Publishing|isbn=978-1-4081-9211-5|pages=52–}}</ref><ref name="Astour1967">{{cite book|author=Michael C. Astour|title=Hellenosemitica: An Ethnic and Cultural Study in West Semitic Impact on Mycenaean Greece|url=https://books.google.com/books?id=NMkUAAAAIAAJ&pg=PA128|year=1967|publisher=Brill Archive|page=128|id=GGKEY:G19ZZ3TSL38}}</ref> sau  „contemplație largă”. „Larg” a fost un epitet al Pământului însuși în religia proto-indo-europeană.<ref name="WestWest2007"/> 

O altă teorie sugerează că ''Eurṓpē'' se bazează pe un cuvânt [[Limbi semitice|semitic]] pentru „apus”, acesta fiind fie akkadianul ''erebu'' care înseamnă „a coborî, apune” (spus despre Soare), fie fenicianul ''ereb'' „seară, apus”,<ref>[http://www.etymonline.com/index.php?term=Europe "Europe"] in the ''Online Etymology Dictionary''.</ref> care este la originea Maghrebului arab și a ebraicului ''ma'arav''. Filologul britanic [[Martin Litchfield West|M.L West]] afirmă însă că „fonologic, corespondența dintre numele Europei și orice formă a cuvântului semitic este foarte slabă”,<ref>{{Cite book|author=M.L. West |title=The east face of Helicon: west Asiatic elements in Greek poetry and myth |publisher=Clarendon Press |location=Oxford |year=1997 |page=451 |isbn=978-0-19-815221-7 }}.</ref> în timp ce lingvistul olandez Robert S. P. Beekes consideră improbabilă o conexiune cu limbile semitice.<ref name="Beekes">{{cite journal |last1=Beekes |first1=Robert |title=Kadmos and Europa, and the Phoenicians |journal=Kadmos |date=2004 |volume=43 |issue=1 |pages=168–69 |doi=10.1515/kadm.43.1.167 |s2cid=162196643 |url=https://www.robertbeekes.nl/wp-content/uploads/2019/08/b118.pdf}}</ref>

Majoritatea limbilor majore ale lumii folosesc cuvinte derivate din  ''Eurṓpē'' sau ''Europa'' pentru a se referi la continent. Chineza, de exemplu, folosește cuvântul ''Ōuzhōu'' (歐洲/欧洲), care este o abreviere a denumirii transliterate ''Ōuluóbā zhōu'' (歐羅巴洲) (''zhōu'' înseamnă "continent"); un termen chinizesc derivat ''Ōshū'' (欧州) este de asemenea utilizat, uneori, în japoneză, cum ar fi în numele japonez al Uniunii Europene, ''Ōshū Rengō'' (欧州連合), cu toate că [[katakana]] ''Yōroppa'' (ヨーロッパ) este mai frecvent utilizată. În unele limbi turcice, numele inițial persan ''Frangistan'' („ținutul francilor”) este folosit în mod obișnuit pentru a se referi la o mare parte din Europa, pe lângă nume oficiale precum ''Avrupa'' sau ''Evropa''.<ref name="davison">{{Cite journal|author=Davidson, Roderic H. |s2cid=157454140|title=Where is the Middle East?|journal=Foreign Affairs |volume=38|issue=4 |pages=665–675 |year=1960|doi=10.2307/20029452 }}</ref>

==Definiție==

===Definiție contemporană===
<div class="center">
<div class="thumbinner overflowbugx" style="overflow:auto;">
<small>Harta Europei, care arată una dintre cele mai des utilizate granițe continentale<ref>The map shows one of the most commonly accepted delineations of the geographical boundaries of Europe, as used by [[National Geographic Society|National Geographic]] and [[Encyclopædia Britannica]]. Whether countries are considered in Europe or Asia can vary in sources, for example in the classification of the CIA World Factbook or that of the [[BBC]]. Certain countries in Europe, such as France, have territories lying geographically outside Europe, but which are nevertheless considered integral parts of that country.</ref><br />'''Cheie:''' <span style="color:blue">'''albastru'''</span>: state care se încadrează la granița dintre Europa și Asia;
<span style="color:green">'''verde'''</span>: țări care nu sunt geografic din Europa, dar sunt strâns asociate cu continentul
</small>
</div>
{{Harta politică a Europei}}

</div>

Definiția predominantă a Europei ca termen geografic a fost utilizată de la mijlocul secolului al XIX-lea. Europa este considerată a fi mărginită de corpuri mari de apă la nord, vest și sud. Limitele Europei spre est și nord-est sunt considerate [[Munții Ural]], [[râul Ural]] și [[Marea Caspică]]; spre sud-est, [[Munții Caucaz]], [[Marea Neagră]] și căile navigabile care leagă Marea Neagră de Marea Mediterană.<ref name="Encarta">{{cite encyclopedia |last=Microsoft Encarta Online Encyclopaedia 2007 |title=Europe |url=http://encarta.msn.com/encyclopaedia_761570768/Europe.html |access-date=27 December 2007 |archive-url=https://web.archive.org/web/20091028013857/http://encarta.msn.com/encyclopedia_761570768/Europe.html |archive-date=28 October 2009 |url-status=dead  }}</ref>

[[File:T and O map Guntherus Ziner 1472.jpg|thumb|O hartă medievală tipărită de Günther Zainer în 1472, care arată cele trei continente ca domenii ale fiilor lui [[Noe]] — Asia lui Sem ([[Sem|Shem]]), Europa lui Iafet ([[Iafet|Japheth]]) și Africa la Ham ([[Ham]])]]

Insulele sunt în general grupate cu cea mai apropiată masă continentală, de aceea [[Islanda]] este considerată a face parte din Europa, în timp ce insula [[Groenlanda]] este de obicei atribuită [[America de Nord|Americii de Nord]], deși aparține politic [[Danemarca|Danemarcei]]. Cu toate acestea, există unele excepții bazate pe diferențe sociopolitice și culturale. [[Cipru]] este cel mai apropiat de [[Anatolia|Anatolia (sau Asia Mică)]], dar este considerat o parte a Europei din punct de vedere politic și este un stat membru al UE. [[Malta]] a fost considerată o insulă din nord-vestul Africii timp de secole, dar acum este considerată a face parte și din Europa.<ref>Falconer, William; Falconer, Thomas. [https://books.google.com/books?id=B3Q29kWRdtgC&pg=PA50 ''Dissertation on St. Paul's Voyage''], BiblioLife (BiblioBazaar), 1872. (1817.), p. 50, {{ISBN|1-113-68809-2}} ''These islands Pliny, as well as Strabo and Ptolemy, included in the African sea''</ref> „Europa” așa cum este utilizată în mod specific în engleza britanică se poate referi și la Europa continentală exclusiv.<ref>{{cite web|url=http://wordnetweb.princeton.edu/perl/webwn?s=europe|title=Europe&nbsp;— Noun|publisher=Princeton University|access-date=27 October 2008}}</ref>

Termenul „continent” implică de obicei geografia fizică a unei mari mase terestre complet sau aproape complet înconjurată de apă la granițele sale. Cu toate acestea, partea frontierei Europa-Asia este oarecum arbitrară și incompatibilă cu această definiție datorită aderării sale parțiale la Munții Ural și Caucaz, mai degrabă decât o serie de căi navigabile parțial sugerate de cartograful [[Herman Moll]] în 1715. Aceste diviziuni de apă se extind cu o puține întreruperi relativ mici (în comparație cu lanțurile muntoase menționate mai sus) de la strâmtorile turcești care ajung în Marea Mediterană până la partea superioară a râului Ob care se scurge în Oceanul Arctic. Înainte de adoptarea convenției actuale, care include divizările montane, granița dintre Europa și Asia a fost redefinită de mai multe ori de la prima concepție din antichitatea clasică, dar întotdeauna ca o serie de râuri, mări și strâmtori care se credea că se extind ăe distanță necunoscută la est și nord de Marea Mediterană fără includerea unor lanțuri muntoase.

Împărțirea actuală a Eurasiei în două continente reflectă acum diferențele culturale, lingvistice și etnice est-vest, care variază pe un spectru mai degrabă decât cu o linie de separare ascuțită. Granița geografică dintre Europa și Asia nu urmează nici o graniță de stat și acum urmează doar câteva corpuri de apă. [[Turcia]] este, în general, considerată o țară transcontinentală împărțită în întregime de apă, în timp ce [[Rusia]] și [[Kazahstan]] sunt împărțite doar parțial de căi navigabile. [[Franța]], [[Țările de Jos]], [[Portugalia]], [[Spania]] și [[Regatul Unit]] sunt, de asemenea, transcontinentale (sau mai adecvat, intercontinentale, atunci când sunt implicate oceane sau mări mari), deoarece principalele lor zone terestre sunt în Europa, în timp ce bucăți din teritoriilor lor sunt situate pe alte continente separate de Europa de corpuri mari de apă. [[Spania]], de exemplu, are teritorii la sud de [[Marea Mediterană]] și anume [[Ceuta]] și [[Melilla]], care fac parte din Africa și au graniță cu Marocul. Potrivit convenției actuale, Georgia și Azerbaidjan sunt țări transcontinentale în care căile navigabile au fost complet înlocuite de munți ca diviziune între continente.

===Istoria conceptului ===

====Istoria timpurie====
[[File:Europa Prima Pars Terrae in Forma Virginis.jpg|thumb|Reprezentare a ''Europa regina'' în 1582.]]

Prima utilizare înregistrată a ''Eurṓpē'' ca termen geografic se află în imnul homeric către Apollo, cu referire la țărmul vestic al [[Marea Egee|Mării Egee]]. Ca nume pentru o parte a lumii cunoscute, este folosit pentru prima dată în secolul al VI-lea î.Hr. de [[Anaximandru]] și Hecataeus. Anaximandru a plasat granița dintre Asia și Europa de-a lungul râului Phasis (râul modern [[Rioni]] pe teritoriul Georgiei) în Caucaz, o convenție urmată încă de Herodot în secolul al V-lea î.Hr.<ref>''Histories'' 4.38. C.f. James Rennell, ''The geographical system of Herodotus examined and explained'', Volume 1, Rivington 1830, [https://archive.org/details/bub_gb_enQ-AAAAcAAJ/page/n274 p. 244]</ref> Herodot a menționat că lumea a fost împărțită de persoane necunoscute în trei părți: Europa, Asia și Libia (Africa), Nilul și Phasis formând granițele lor — deși afirmă, de asemenea, că unii au considerat [[Râul Don (Rusia)|fluviul Don]], mai degrabă decât Phasis, drept graniță între Europa și Asia.<ref>Herodotus, 4:45</ref>

Frontiera estică a Europei a fost definită în secolul I de către geograful [[Strabon]] la râul Don.<ref>Strabo ''Geography 11.1''</ref> ''Cartea Jubileelor'' a descris continentele ca pământuri ale celor trei fii ai lui Noe. Europa a fost definită ca întinzându-se de la [[Coloanele lui Hercule]] la [[Strâmtoarea Gibraltar]], separând-o de nord-vestul Africii, până la Don, separându-o de Asia.<ref>{{Cite book|title=Genesis and the Jewish antiquities of Flavius Josephus|first= Thomas W.|last= Franxman|publisher=Pontificium Institutum Biblicum|year= 1979|isbn=978-88-7653-335-8|pages=101–102}}</ref>

Convenția din [[Evul Mediu]] și care a supraviețuit utilizării moderne este cea din epoca romană utilizată de autori din epoca romană precum [[Poseidonios]],<ref>W. Theiler, ''Posidonios. Die Fragmente'', vol. 1. Berlin: De Gruyter, 1982, fragm. 47a.</ref> [[Strabon]]<ref>I. G. Kidd (ed.), ''Posidonius: The commentary'', Cambridge University Press, 2004, {{ISBN|978-0-521-60443-7}}, [https://books.google.com/books?id=_iXs1aCr1ckC&pg=PA738 p. 738].</ref> și [[Ptolemeu]],<ref>''Geographia'' 7.5.6 (ed. Nobbe 1845, [https://books.google.com/books?id=vHMCAAAAQAAJ vol. 2], p. 178) {{lang|grc|Καὶ τῇ Εὐρώπῃ δὲ συνάπτει διὰ τοῦ μεταξὺ αὐχένος τῆς τε Μαιώτιδος λίμνης καὶ τοῦ Σαρματικοῦ Ὠκεανοῦ ἐπὶ τῆς διαβάσεως τοῦ Τανάϊδος ποταμοῦ. }}
"And [Asia] is connected to Europe by the land-strait between Lake Maiotis and the Sarmatian Ocean where the river Tanais crosses through."</ref> care l-au luat ca hotar pe Tanais (râul modern Don).

Termenul „Europa” este folosit pentru prima dată pentru o sferă culturală în [[Renașterea carolingiană]] din secolul al IX-lea. În acel moment, termenul desemna sfera de influență a Bisericii occidentale, spre deosebire de biserica ortodoxă și cea a lumii islamice. O definiție culturală a Europei ca ținuturi ale creștinătății latine s-a coagulat în secolul al VIII-lea, semnificând noul condominiu cultural creat prin confluența tradițiilor germanice și a culturii creștin-latine, definit parțial în contrast cu Bizanțul și Islamul și limitat la nordul Iberiei, Insulele Britanice, Franța, Germania de Vest creștinizată, regiunile alpine și nordul și centrul Italiei.<ref>Norman F. Cantor, ''The Civilization of the Middle Ages'', 1993, ""Culture and Society in the First Europe", pp185ff.</ref> 

====Definiții moderne====
{{further|[[Europa continentală]]}}
[[File:Herman Moll A New Map of Europe According to the Newest Observations 1721.JPG|thumb|270px|''O nouă hartă a Europei conform celor mai noi observații'' (1721) realizată de Hermann Moll trasează granița estică a Europei de-a lungul râului Don care curge spre sud-vest, iar râurile Tobol, Irtysh și Ob care curg spre nord.]]
[[File:1916 political map of Europe.jpg|thumb|270px|right|Harta politică a Europei din 1916 care arată majoritatea cursurilor navigabile ale lui Moll înlocuite de Munții Urali de von Strahlenberg și Munții  Caucaz ai lui Freshfield, caracteristici ale uscatului care definesc în mod normal un subcontinent.]]

Problema definirii unei granițe estice precise a Europei apare în perioada modernă timpurie, pe măsură ce extensia estică a Moscovei a început să includă Asia de Nord. De-a lungul Evului Mediu și până în secolul al XVIII-lea, împărțirea tradițională a masei terestre a Eurasiei în două continente, Europa și Asia, a urmat ideea lui Ptolemeu, cu granița urmând strâmtorilor turcești, Marea Neagră, Strâmtoarea Kerch, Marea Azov și Don (vechi Tanais). Dar hărțile produse în secolele XVI-XVIII au avut tendința de a diferi în ceea ce privește modul de a continua granița dincolo de cotul Donului la Kalach-na-Donu (unde este cel mai apropiat de Volga), pe un teritoriu nedescris în detaliu de către geografii antici.  În jurul anului 1715, [[Herman Moll]] a realizat o hartă care arată partea de nord a râului Ob și râul Irtysh, un afluent major al primului, drept componente ale unei serii de căi navigabile parțial îmbinate care făceau granița dintre Europa și Asia din strâmtoarea turcă și râul Don până la Oceanul Arctic. În 1721, a produs o hartă mai actualizată, care era mai ușor de citit. Cu toate acestea, ideea sa de a folosi râurile majore aproape exclusiv ca linie de demarcație nu a fost niciodată preluată de alți geografi.

Patru ani mai târziu, în 1725, [[Philip Johan von Strahlenberg]] a fost primul care s-a îndepărtat de granița clasică a Donului, propunând că lanțurile montane ar putea fi incluse ca granițe între continente ori de câte ori se consideră că nu există căi navigabile adecvate, fără a se ține seama de  râurile Ob și Irtysh. El a trasat o nouă linie de-a lungul [[Volga|Volgăi]], urmând Volga spre nord până la Samara Bend, de-a lungul Obshchy Syrt și apoi spre nord de-a lungul Munților Ural.<ref>{{Cite book|title=Das Nord-und Ostliche Theil von Europa und Asia|author=Philipp Johann von Strahlenberg|year=1730|language=de|page=106}}</ref> Acest lucru a fost aprobat de [[Imperiul rus]] și a introdus convenția care va deveni în cele din urmă acceptată în mod obișnuit, deși nu va fi lipsită de critici de către mulți geografi analitici moderni, cum ar fi Halford Mackinder, care au văzut o valabilitate redusă în Munții Ural drept o graniță între continente.<ref>{{Cite book|url=https://books.google.com/books?id=jrVW9W9eiYMC&pg=PA8 |title=Europe: A History |page=8 |access-date=23 August 2010|isbn=978-0-19-820171-7|date=1996|last1=Davies|first1=Norman}}</ref>

Cartografii au continuat să pună diferite granițe între Donul inferior și Samara până în secolul al XIX-lea. În [[:commons:Category:Atlas of the Russian Empire (1745)|atlasul din 1745]] publicat de Academia Rusă de Științe are granițele delimitate de Don dincolo de Kalaci. La sud, [[depresiunea Kuma-Manîci]] a fost identificată în jurul anului 1773 de către un naturalist german, [[Peter Simon Pallas]], ca o vale care lega odinioară Marea Neagră de Marea Caspică,<ref name="oren-icn.ru">{{cite web|url=http://oren-icn.ru/index.php/discussmenu/retrospectiva/685-eagraniza |title=Boundary of Europe and Asia along Urals |language=ru |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20120108153922/http://oren-icn.ru/index.php/discussmenu/retrospectiva/685-eagraniza |archive-date=8 January 2012  }}</ref> și ulterior a fost propusă ca o graniță naturală între continente.

La mijlocul secolului al XIX-lea, au existat trei convenții principale, una urmând Donul, Canalul Volga-Don și Volga, cealaltă urmând Depresiunea Kuma-Manîci până la Marea Caspică și apoi râul Ural, iar a treia urmând bazinul hidrografic al Caucazului Mare până la Marea Caspică. Subiectul a fost tratat ca o „controversă” în literatura geografică din anii 1860, Douglas Freshfield susținând limita creastei Caucazului ca fiind „cea mai bună posibilă”, invocând sprijinul diverșilor „geografi moderni”.<ref>Douglas W. Freshfield, "[https://books.google.com/books?id=ips8AAAAIAAJ&pg=PA71 Journey in the Caucasus]", ''Proceedings of the Royal Geographical Society'', Volumes 13–14, 1869.
Cited as de facto convention by Baron von Haxthausen, ''Transcaucasia'' (1854); review [https://archive.org/details/bub_gb_SN0EAAAAQAAJ/page/n152 <!-- pg=140 --> Dublin University Magazine]</ref>

În Rusia și Uniunea Sovietică, granița de-a lungul depresiunii Kuma-Manîci a fost cea mai frecvent utilizată încă din 1906.<ref>[http://dlib.rsl.ru/view.php?path=/rsl01004000000/rsl01004103000/rsl01004103489/rsl01004103489.pdf#?page=163 "Europe"]{{dead link|date=August 2016}}, ''Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary'', 1906</ref> În 1958, Societatea Geografică Sovietică a recomandat oficial ca granița dintre Europa și Asia să fie trasată în manuale din Golful Baidaratskaia, pe [[Marea Kara]], de-a lungul piciorului estic al Munților Ural, urmând apoi râul Ural până la Dealurile Mugodzhar și apoi [[râul Emba]]; și depresiunea Kuma-Manîci,<ref>{{cite web|url=http://velikijporog.narod.ru/st_evraz_gran.htm|title=Do we live in Europe or in Asia?|language=ru}}</ref> plasând astfel Caucazul în întregime în Asia și Uralii în întregime în Europa.<ref>{{cite web|url=http://www.i-u.ru/biblio/archive/orlenok_fisicheskaja/06.aspx |title=Physical Geography |year=1998 |author=Orlenok V. |language=ru |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20111016212930/http://www.i-u.ru/biblio/archive/orlenok_fisicheskaja/06.aspx |archive-date=16 October 2011  }}</ref> Cu toate acestea, majoritatea geografilor din Uniunea Sovietică au favorizat granița de-a lungul creastei Caucazului <ref>E.M. Moores, R.W. Fairbridge, ''Encyclopedia of European and Asian regional geology'', Springer, 1997, {{ISBN|978-0-412-74040-4}}, p. 34: "most Soviet geographers took the watershed of the Main Range of the Greater Caucasus as the boundary between Europe and Asia."</ref> și aceasta a devenit convenția comună la sfârșitul secolului XX, deși granița Kuma-Manîci a rămas în uz în unele hărți ale secolului XX.

==Istorie==
{{AP|Istoria Europei}}

===Preistorie===
[[File:Lascaux painting.jpg|thumb|Picturi rupestre paleolitice din [[Peștera din Lascaux|Lascaux]] în Franța (c. 15.000 î.Hr.)]]
[[File:Stonehenge, Condado de Wiltshire, Inglaterra, 2014-08-12, DD 09.JPG|thumb|[[Stonehenge]] în [[Regatul Unit]] (Neolitic târziu din 3000 î.Hr. până în 2000 î.Hr.).]]
''[[Homo erectus georgicus]]'', care a trăit acum aproximativ 1,8 milioane de ani în Georgia, este cel mai vechi [[Hominini|hominin]] care a fost descoperit în Europa.<ref>{{Cite journal|author1=A. Vekua |author2=D. Lordkipanidze |author3=G.P. Rightmire |author4=J. Agusti |author5=R. Ferring |author6=G. Maisuradze |s2cid=32726786 | year = 2002 | title = A new skull of early ''Homo'' from Dmanisi, Georgia | journal = Science | volume = 297 | pages = 85–89 | doi = 10.1126/science.1072953 | pmid = 12098694 | issue = 5578 |display-authors=etal|bibcode=2002Sci...297...85V }}</ref> Alte rămășițe de hominin, datând de aproximativ 1 milion de ani, au fost descoperite în Atapuerca, Spania.<ref>[http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/6256356.stm The million year old tooth from ] Atapuerca, Spain, found in June 2007</ref> [[Homo neanderthalensis|Omul neanderthalian]] (numit după valea Neandertal din Germania) a apărut în Europa acum 150.000 de ani (acum 115.000 de ani se găsea deja în Polonia<ref>{{Cite web|url=https://www.cnn.com/2018/10/10/health/neanderthal-child-eaten-by-giant-bird/index.html|title=Bones reveal Neanderthal child was eaten by a giant bird|author=Ashley Strickland|website=CNN}}</ref>) și a dispărut din registrul fosil cu aproximativ 28.000 de ani în urmă, refugiul lor final fiind Portugalia actuală. Neanderthalienii au fost înlocuiți de oamenii moderni, care au apărut în Europa cu aproximativ 43.000 - 40.000 de ani în urmă.<ref name="natgeo 21">National Geographic, 21.</ref> Cele mai vechi situri din Europa datate acum 48.000 de ani sunt Riparo Mochi (Italia), Geissenklösterle (Germania) și Isturitz (Franța).<ref name=range>{{cite journal |last1=Fu |first1=Qiaomei |display-authors=etal|title=The genome sequence of a 45,000-year-old modern human from western Siberia |journal=Nature |volume=514 |issue=7523 |pages=445–449 |date=23 October 2014 |doi=10.1038/nature13810|pmid=25341783 |pmc=4753769 |bibcode=2014Natur.514..445F }}</ref><ref>42.7–41.5 ka ([[68–95–99.7 rule|1σ CI]]).
{{cite journal | last1 = Douka | first1 = Katerina | display-authors = etal | year = 2012| title = A new chronostratigraphic framework for the Upper Palaeolithic of Riparo Mochi (Italy) | journal = Journal of Human Evolution | volume = 62 | issue = 2| pages = 286–299 | doi = 10.1016/j.jhevol.2011.11.009 | pmid = 22189428 }}</ref>

Perioada neolitică europeană — marcată de cultivarea culturilor și creșterea animalelor, numărul crescut de așezări și utilizarea pe scară largă a ceramicii — a început în jurul anului 7000 î.Hr. în [[Grecia]] și [[Balcani]], probabil influențată de practicile agricole anterioare din [[Anatolia]] și [[Orientul Apropiat]].<ref name="Borza">{{Citation | last = Borza | first = E.N. | title = In the Shadow of Olympus: The Emergence of Macedon | page = 58 | url = https://books.google.com/books?id=614pd07OtfQC&pg=PA58 | publisher = Princeton University Press | year = 1992| isbn = 978-0-691-00880-6 }}</ref> S-a răspândit din Balcani de-a lungul văilor [[Dunăre|Dunării]] și [[Rin]]ului (cultura ceramicii liniare) și de-a lungul [[Marea Mediterană|coastei mediteraneene]] (cultura cardială). Între 4500 și 3000 î.Hr., aceste culturi neolitice din Europa Centrală s-au dezvoltat mai departe spre vest și nord, transmițând abilități nou dobândite în producerea artefactelor din cupru. În Europa de Vest, perioada neolitică a fost caracterizată nu de așezări agricole mari, ci de monumente preistorice cum ar fi terasamente, movile funerare și morminte megalitice.<ref>{{Cite book|first=Chris|last=Scarre|title=The Oxford Companion to Archaeology|editor-first=Brian M.|editor-last= Fagan|publisher= Oxford University Press|year=1996|pages=215–216|isbn=978-0-19-507618-9}}</ref> Cultura ceramicii cordate a înflorit la trecerea de la Neolitic la [[Epoca cuprului]]. În această perioadă au fost construite în toată Europa de Vest și de Sud monumente megalitice gigantice, cum ar fi [[Templele megalitice din Malta]] și [[Stonehenge]].<ref>Atkinson, R.J.C., ''Stonehenge'' ([[Penguin Books]], 1956)</ref><ref>{{Cite encyclopedia|encyclopedia=Encyclopedia of Prehistory|title=European Megalithic|volume=4 : Europe|editor1-first=Peter Neal|editor1-last=Peregrine|editor2-first=Melvin|editor2-last=Ember|publisher=Springer|year= 2001
|isbn=978-0-306-46258-0|pages=157–184}}</ref>

Epoca europeană a bronzului început în c. 3200 î.Hr. în Grecia cu [[civilizația minoică]] din Creta, prima civilizație avansată din Europa.<ref>{{cite web|url=https://www.britishmuseum.org/explore/cultures/europe/ancient_greece.aspx |publisher=British Museum |title=Ancient Greece |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20120615141437/http://www.britishmuseum.org/explore/cultures/europe/ancient_greece.aspx |archive-date=15 June 2012 }}</ref> Minoicii au fost urmați de [[Civilizația miceniană]], care s-a sfârșit brusc în jurul anului 1200 î.Hr., inaugurând epoca europeană a fierului.<ref>{{cite web|url=http://www.arch.ox.ac.uk/classical-archaeology-periods.html|title=Periods – School of Archaeology|publisher=University of Oxford|access-date=25 December 2018|archive-url=https://web.archive.org/web/20181119063421/http://www.arch.ox.ac.uk/classical-archaeology-periods.html|archive-date=19 November 2018|url-status=dead}}</ref> Colonizarea din epoca fierului de către greci și fenicieni a dat naștere orașelor mediteraneene timpurii. Epoca fierului timpuriu din Italia și Grecia din jurul secolului al VIII-lea î.Hr. a dat naștere treptat la antichitatea clasică istorică, al cărei început este datat uneori din 776 î.Hr., anul primelor [[Jocuri Olimpice]].<ref>{{Citation | first = John R. | last = Short | title = An Introduction to Urban Geography | page = 10 | url = https://books.google.com/books?id=uGE9AAAAIAAJ&pg=PA10 | publisher = Routledge | year = 1987| isbn = 978-0-7102-0372-4 }}</ref>

===Antichitate clasică===
{{See also|Grecia antică|Roma antică}}
[[File:The Parthenon in Athens.jpg|thumb|260px|[[Partenonul]] din [[Atena]] (432 î.Hr.)]]

[[Grecia antică]] a fost cultura fondatoare a civilizației occidentale. Democrația occidentală și [[raționalism|cultura raționalistă]] sunt adesea atribuite Greciei antice.<ref name="Daly2013">{{cite book|author=Jonathan Daly|title=The Rise of Western Power: A Comparative History of Western Civilization|url=https://books.google.com/books?id=9aZPAQAAQBAJ|year=2013|publisher=A&C Black|isbn=978-1-4411-1851-6|pages=7–9}}</ref> Orașul-stat grecesc, [[polis]]ul, a fost unitatea politică fundamentală a Greciei clasice.<ref name="Daly2013"/> În 508 î.Hr., [[Clistene]] a instituit primul sistem democratic de guvernare din lume la [[Atena]].<ref name="BKDunn1992">{{Citation | first = John | last = Dunn | title = Democracy: the unfinished journey 508 BCE&nbsp;– 1993 CE | publisher = Oxford University Press | year = 1994 | isbn = 978-0-19-827934-1}}</ref> Idealurile politice grecești au fost redescoperite la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către filosofii și idealiștii europeni. 

Grecia a generat și multe contribuții culturale: în [[filosofie]], [[umanism]] și [[raționalism]] sub [[Aristotel]], [[Socrate]] și [[Platon]]; în [[istorie]] cu [[Herodot]] și [[Tucidide]]; în versuri dramatice și narative, începând cu poeziile epice ale lui [[Homer]];<ref name="natgeo 76">National Geographic, 76.</ref> în dramaturgie cu [[Sofocle]] și [[Euripide]], în medicină cu [[Hipocrate]] și [[Galen]]; iar în [[știință]] cu [[Pitagora]], [[Euclid]] și [[Arhimede]].<ref name="Heath">{{Cite book| first=Thomas Little | last=Heath| title=A History of Greek Mathematics, Volume I| publisher=[Dover Publications| year=1981| isbn=978-0-486-24073-2}}</ref><ref name="Heath_Vol_2">{{Cite book| first=Thomas Little| last=Heath|title=A History of Greek Mathematics, Volume II| publisher=Dover publications| year=1981| isbn=978-0-486-24074-9}}</ref><ref>Pedersen, Olaf. ''Early Physics and Astronomy: A Historical Introduction''. 2nd edition. Cambridge: Cambridge University Press, 1993.</ref>

[[File:Statue-Augustus.jpg|thumb|left|[[Augustus]], primul [[împărat roman]]]]

Grecia a fost urmată de [[Roma antică|Roma]], care și-a pus amprenta asupra [[dreptul roman|dreptului]], [[politică|politicii]], limbajului, ingineriei, arhitecturii, guvernării centralizate și mult mai multor aspecte cheie în civilizația occidentală.<ref name="Daly2013"/> Până în 200 î.Hr., Roma a cucerit Italia și, în următoarele două secole, a cucerit Grecia și Hispania (Spania și Portugalia), coasta nord-africană, o mare parte din Orientul Mijlociu, [[Galia]] ([[Franța]] și [[Belgia]]) și Britania ([[Anglia]] și [[Țara Galilor]]).

Extinzându-se de la baza lor în centrul Italiei începând cu secolul al III-lea î.Hr., romanii s-au extins treptat conducând în cele din urmă întregul bazin mediteranean și Europa de Vest până la sfârșitul mileniului. [[Republica Romană]] sa încheiat în 27 î.Hr., când [[Augustus]] a proclamat [[Imperiul Roman]]. Cele două secole care au urmat sunt cunoscute sub numele de ''[[pax romana]]'', o perioadă de pace, prosperitate și stabilitate politică fără precedent în cea mai mare parte a Europei.<ref name="mieawl">{{Cite book|last=McEvedy|first=Colin|title=The Penguin Atlas of Medieval History|publisher=Penguin Books|year=1961}}</ref> Imperiul a continuat să se extindă sub împărați precum [[Antoninus Pius]] și [[Marcus Aurelius]], care au petrecut timp la granița de nord a Imperiului luptând cu [[Triburi germanice|triburile germanice]], [[Picți|picții]] și triburile scoțiene.<ref name="natgeo 123">National Geographic, 123.</ref><ref>Foster, Sally M., ''Picts, Gaels, and Scots: Early Historic Scotland.'' Batsford, London, 2004. {{ISBN|0-7134-8874-3}}</ref> 

[[Creștinism]]ul a fost legalizat de [[Constantin I]] în 313 d.Hr. după trei secole de persecuție imperială. Constantin a mutat definitiv capitala imperiului de la Roma în orașul Bizanț, care a fost redenumit Constantinopol în onoarea sa (actualul [[Istanbul]]) în anul 330 d.Hr. Creștinismul a devenit singura religie oficială a imperiului în 380, iar în 391-392, împăratul [[Teodosiu I]] a interzis religiile păgâne.<ref name="FriellWilliams2005">{{cite book|author1=Gerard Friell|author2=Peabody Professor of North American Archaeology and Ethnography Emeritus Stephen Williams|author3=Stephen Williams|title=Theodosius: The Empire at Bay|url=https://books.google.com/books?id=I8KRAgAAQBAJ|year=2005|publisher=Routledge|isbn=978-1-135-78262-7|page=105}}</ref> Aceasta este uneori considerată a marca sfârșitul antichității; alternativ antichitatea se consideră că se încheie odată cu căderea Imperiului Roman de Apus în 476; închiderea Academiei Platonice păgâne din Atena în 529 <ref>{{cite book |title=A History of Greek Literature |last=Hadas |first=Moses |year=1950 |publisher=Columbia University Press |isbn=978-0-231-01767-1 |pages=273, 327 |url=https://books.google.com/books?id=dOht3609JOMC&pg=PA273}}</ref> sau apariția islamului la începutul secolului al VII-lea d.Hr.

===Evul mediu timpuriu===
{{AP|Antichitatea târzie|Evul Mediu Timpuriu}}
{{See also|Evul Mediu întunecat|Migrația popoarelor}}
{{Multiple image
 | align     = left
 | direction = vertical
 | width     = 240
 | image1    = Europe around 650.jpg
 | caption1  = Europa c. 650
 | image2    = Europe 814.svg
 | footer  = Imperiul lui [[Carol cel Mare]]: a cuprins cea mai mare parte a Franței moderne, Germaniei, Țărilor de Jos, Austria și nordul Italiei.<br>{{color box|#b6dba7}} [[Imperiul Carolingian]] (814)
}}
În timpul [[Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus|declinului Imperiului Roman]], Europa a intrat într-o lungă perioadă de schimbări care decurg din ceea ce istoricii numesc „[[Migrația popoarelor|Epoca Migrațiilor]]”. Au existat numeroase invazii și migrații printre [[ostrogoți]], [[vizigoți]], [[goți]], [[vandali]], [[huni]], [[franci]], [[angli]], [[sași]], [[slavi]], [[avari]], [[bulgari]] și, mai târziu, [[vikingi]]i, [[pecenegi]]i, [[cumani]]i și [[maghiar]]ii.<ref name="mieawl"/> Gânditorii [[Renașterea|Renașterii]] precum [[Petrarca]] s-au referit ulterior la aceasta ca „[[Evul Mediu întunecat|Evul Întunecat]]”.<ref>''Journal of the History of Ideas'', Vol. 4, No. 1. (Jan. 1943), pp. 69–74.</ref>

Comunitățile monahale izolate au fost singurele locuri pentru protejarea și punerea la un loc a  cunoștințelor scrise acumulate anterior; în afară de aceasta, foarte puține înregistrări scrise au supraviețuit și multă literatură, filosofie, matematică și alte cunoștințe din perioada clasică au dispărut din Europa de vest, deși au fost păstrate în est, în [[Imperiul Bizantin]].<ref>Norman Cantor, ''The Medieval World 300 to 1300''.</ref>

În timp ce [[Imperiul roman]] din vest și-a continuat declinul, tradițiile romane și statul roman au rămas puternice în Imperiul Roman de Răsărit predominant vorbitor de greacă, cunoscut și sub numele de Imperiul Bizantin. În cea mai mare parte a existenței sale, Imperiul Bizantin a fost cea mai puternică forță economică, culturală și militară din Europa. Împăratul [[Iustinian I]] a condus prima epocă de aur a Constantinopolului: a stabilit un [[Codul lui Iustinian|cod juridic]] care stă la baza multor sisteme juridice moderne, a finanțat construcția [[Hagia Sofia]] și a adus biserica creștină sub controlul statului.<ref name="natgeo 135">National Geographic, 135.</ref>

Începând cu secolul al VII-lea, pe măsură ce bizanzii și persanii sasanizi învecinați au fost puternic slăbiți din cauza războaielor bizantine-sasaniene prelungite pe durata a secole, arabii musulmani au început să facă incursiuni în teritoriul istoric roman, cucerind Levantul și Africa de Nord și intrând în [[Asia Mică]]. La mijlocul secolului al VII-lea, după cucerirea musulmană a [[Persia|Persiei]], Islamul a pătruns în regiunea [[Caucaz]]ului.<ref>{{cite book |quote=(..) It is difficult to establish exactly when Islam first appeared in Russia because the lands that Islam penetrated early in its expansion were not part of Russia at the time, but were later incorporated into the expanding Russian Empire. Islam reached the Caucasus region in the middle of the seventh century as part of the Arab conquest of the Iranian Sassanian Empire.|title=Islam in Russia: The Politics of Identity and Security|first=Shireen |last= Hunter | publisher= M.E. Sharpe | date = 2004 |page=3 |display-authors=etal}}</ref> În următoarele secole, forțele musulmane au cucerit: Cipru, Malta, Creta, Sicilia și părți din sudul Italiei.<ref>Kennedy, Hugh (1995). "The Muslims in Europe". In McKitterick, Rosamund, ''The New Cambridge Medieval History: c. 500 – c. 700'', pp. 249–272. Cambridge University Press. 052136292X.</ref> Între anii 711 și 720, majoritatea ținuturilor regatului vizigot al [[Iberia|Iberiei]] au fost aduse sub stăpânirea musulmană — cu excepția unor mici zone din nord-vest ([[Asturia]]) și mare parte a regiunilor basce din [[Pirinei]]. Acest teritoriu, sub numele arab [[Al-Andalus]], a devenit parte a [[Califatul Omeiad|Califatului Omeiad]] în expansiune.[[File:Tommaso.Laureti Triumph.of.Christianity.jpg|thumb|220px|''Triumful creștinismului'' de [[Tommaso Laureti]] (1530-1602), pictură de tavan în Sala di Constantino, Palatul Vaticanului. Imagini ca aceasta celebrează triumful creștinismului asupra păgânismului din Antichitate.]] Al doilea asediu nereușit al Constantinopolului (717) a slăbit dinastia omeiadă și le-a redus prestigiul. Omeiazii au fost apoi învinși de liderul franc [[Charles Martel]] în [[Bătălia de la Tours|Bătălia de la Poitiers]] în 732, care a pus capăt înaintării lor spre nord. În regiunile îndepărtate din nord-vestul Iberiei și Pirineii mijlocii puterea musulmanilor din sud abia se simțea. Aici au fost puse bazele regatelor creștine din [[Regatul Asturiei|Asturia]], [[Regatul León|Leon]] și [[Regatul Galiciei|Galiția]] de unde va începe recucerirea Peninsulei Iberice. Cu toate acestea, nu s-a făcut nici o încercare coordonată de a-i alunga pe [[maur]]i. Regatele creștine s-au concentrat în principal pe propriile lor lupte de putere interne. Drept urmare, [[Reconquista]] a durat aproape opt sute de ani, perioadă în care o lungă listă de Alfonso, Sanchos, Ordoños, Ramiros, Fernandos și Bermudos s-au luptat cu rivalii lor creștini la fel de mult ca invadatorii musulmani.

În timpul Evului Întunecat, Imperiul Roman de Apus a căzut sub controlul diferitelor triburi. Triburile germanice și slave și-au stabilit domeniile în Europa de Vest și respectiv de Est.<ref name="natgeo 143">National Geographic, 143–145.</ref> În cele din urmă, triburile frankiste au fost unite sub [[Clovis I]].<ref name="natgeo 162">National Geographic, 162.</ref> [[Carol cel Mare]], un rege franc din [[dinastia carolingiană]] care cucerise cea mai mare parte a Europei occidentale, a fost uns „Sfânt împărat Roman” de către Papa în anul 800. Aceasta a condus în 962 la fondarea [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]], care a devenit în cele din urmă centrat în principatele germane ale Europei centrale.<ref name="natgeo 166">National Geographic, 166.</ref>

Europa Centrală și de Est a văzut crearea primelor state slave și adoptarea [[creștinism]]ului (circa 1000 d.Hr.). Puternicul stat slav vestic al Marii Moravii și-a răspândit teritoriul până la sud, până în Balcani, ajungând la cea mai mare întindere teritorială sub [[Svatopluk I al Moraviei|Svatopluk I]] și provocând o serie de conflicte armate cu Franța de Est. Mai la sud, primele state sud-slave au apărut la sfârșitul secolelor VII și VIII și au adoptat creștinismul: [[Primul Țarat Bulgar]], Principatul Sârb (mai târziu [[Regatul medieval al Serbiei|Regat]] și [[Țaratul Sârb|Țarat]]) și Ducatul Croației (mai târziu [[Regatul Croației (925–1102)|Regatul Croației]]). În est, [[Rusia Kieveană]] s-a extins din capitala sa la [[Kiev]] pentru a deveni cel mai mare stat din Europa până în secolul al X-lea. În 988, [[Vladimir cel Mare]] a adoptat creștinismul ortodox ca religie de stat.{{sfn|Bulliet|Crossley|Headrick|Hirsch|2011|page=250}}{{sfn|Brown|Anatolios|Palmer|2009|page=66}} Mai la est, [[Bulgaria de pe Volga]] a devenit un stat islamic în secolul al X-lea, dar în cele din urmă a fost absorbită în Rusia câteva secole mai târziu.<ref>Gerald Mako, "The Islamization of the Volga Bulghars: A Question Reconsidered", Archivum Eurasiae Medii Aevi 18, 2011, 199–223.</ref>

Odată cu sfârșitul Imperiului Roman de Apus și cu centrele urbane în declin, alfabetizarea și învățarea au scăzut în Occident. Acest lucru a continuat un model care se desfășura încă din secolul al III-lea.<ref name="Cantor, Norman p 52">Cantor, Norman. "The Civilization of the Middle Ages". p 52</ref> În lumea antică, greaca era limba primară a științei. Pe măsură ce cunoașterea limbii grecești a scăzut, Occidentul latin s-a trezit separat de unele dintre rădăcinile sale filosofice și științifice grecești. O „Renaștere” a educației clasice va apărea în Imperiul Carolingian în secolul al VIII-lea. În Imperiul Roman de Răsărit (Bizanț), învățarea (în sensul educației formale care implică literatură) a fost menținută la un nivel mai înalt decât în Occident. Sistemul clasic de învățământ, care va persista sute de ani, a subliniat gramatica, latina, greaca și retorica. În secolul al VI-lea, predarea și învățarea s-au mutat în școlile monahale și catedrale, având în centrul educației studiul textelor biblice.<ref>Pierre Riché, ''Education and Culture in the Barbarian West: From the Jeremy Marcelino II'', (Columbia: Univ. of South Carolina Pr., 1976), pp. 100-129.</ref>

===Evul Mediu de mijloc și târziu===
{{AP|Evul Mediu}}
[[Fișier: Cleric-Knight-Workman.jpg|thumbnail|upright=0.9|left|Manuscris francez medieval cu ilustrarea celor trei clase ale societății medievale: cei care se rugau ([[cler]]ul) cei care luptau ([[cavaler]]ii) și cei care lucrau ([[țărănime]]a).<ref name=Whitton134>Whitton "Society of Northern Europe" ''Oxford Illustrated History of Medieval Europe'' p. 134</ref> Relația dintre aceste clase a fost guvernată de [[feudalism]] și [[feudă]].<ref name=Gainty352>Gainty and Ward ''Sources of World Societies'' p. 352</ref> (''Li Livres dou Sante'', sec. XIII)]]

Perioada cuprinsă între anii 1000 și 1250 este cunoscută sub numele de Evul Mediu mijlociu, urmată de Evul Mediu târziu până în c. 1500.

În timpul Evului Mediu mijlociu, populația Europei a cunoscut o creștere semnificativă, culminând cu Renașterea secolului al XII-lea. Creșterea economică, împreună cu lipsa siguranței pe rutele comerciale continentale, au făcut posibilă dezvoltarea unor rute comerciale majore de-a lungul coastei Mării Mediterane și a Mării Baltice. Bogăția și independența în creștere dobândite de unele orașe de coastă au dat [[Republicile maritime|Republicilor maritime]] un rol de lider pe scena europeană.

Evul Mediu de pe continent a fost dominat de cele două eșaloane superioare ale structurii sociale: [[nobilime]]a și [[cler]]ul. [[Feudalism]]ul s-a dezvoltat în Franța în Evul Mediu timpuriu și s-a răspândit curând în toată Europa.<ref name="natgeo 158">National Geographic, 158.</ref> O luptă pentru influență între nobilime și [[monarhie]] în Anglia a dus la redactarea [[Magna Carta]] și la înființarea unui [[parlament]].<ref name="natgeo 186">National Geographic, 186.</ref> Sursa principală de cultură din această perioadă a venit de la [[Biserica Romano-Catolică]]. Prin mănăstiri și școli catedrale, Biserica era responsabilă cu educația în mare parte din Europa.<ref name="natgeo 158"/>

[[File:Philip II and Tancred meeting in Messina - British Library Royal MS 16 G vi f350r (detail).jpg|thumbnail|upright=0.9|[[Tancred al Siciliei]] și [[Filip al II-lea al Franței]] în timpul celei de-a [[Cruciada a treia|Treia Cruciade]] (1189–1192)]]

[[Papă|Papalitatea]] a atins apogeul puterii sale în Evul mediu mijlociu. [[Marea Schismă]] din 1054 a împărțit religios fostul Imperiu Roman, cu [[Biserica Ortodoxă]] în Imperiul Bizantin și [[Biserica Romano-Catolică]] în fostul Imperiu Roman de Apus. În 1095 [[Papa Urban al II-lea]] a cerut o cruciadă împotriva musulmanilor care ocupau Ierusalimul și Țara Sfântă.<ref name="natgeo 192">National Geographic, 192.</ref> În Europa însăși, Biserica a organizat [[Inchiziție|Inchiziția]] împotriva ereticilor. În Peninsula Iberică, [[Reconquista]] s-a încheiat cu căderea Granadei în 1492, încheind peste șapte secole de conducere islamică în peninsula sud-vestică.<ref name="natgeo 199">National Geographic, 199.</ref>

În est, un Imperiu Bizantin renăscut a recucerit Creta și Cipru de la musulmani și a recucerit Balcanii. [[Constantinopol]]ul a fost cel mai mare și mai bogat oraș din Europa din secolele IX-XII, cu o populație de aproximativ 400.000 de locuitori.<ref>{{harvnb|Laiou|Morisson|2007|pp=130–131}}; {{harvnb|Pounds|1979|p=124}}.</ref> Imperiul a fost slăbit în urma înfrângerii de la [[Bătălia de la Manzikert|Manzikert]] și a fost slăbit considerabil de Atacul asupra Constantinopolului din 1204, în timpul celei de-[[Cruciada a patra|a patra cruciade]].<ref name="DuikerSpielvogel2010">{{cite book|author1=William J. Duiker|author2=Jackson J. Spielvogel|title=The Essential World History|url=https://books.google.com/books?id=UJpI18JaEL0C&pg=PA330|access-date=20 January 2013|year=2010|publisher=Cengage Learning|isbn=978-0-495-90227-0|page=330|quote=The Byzantine Empire also interacted with the world of Islam to its east and the new European civilization of the west. Both interactions proved costly and ultimately fatal.}}</ref><ref name="Findlay2006">{{cite book|author=Ronald Findlay|title=Eli Heckscher, International Trade, And Economic History|url=https://books.google.com/books?id=VOE-sRivB6kC&pg=PA179|access-date=20 January 2013|year=2006|publisher=MIT Press|isbn=978-0-262-06251-0|pages=178–179|quote=These Christian allies did not accept the authority of Byzantium, and the Fourth Crusade that sacked Constantinople and established the so-called Latin Empire that lasted until 1261 was a fatal wound from which the empire never recovered until its fall at the hands of the Ottoman Turks in 1453 (Queller and Madden 1997).}}</ref><ref name="Browning1992">{{cite book|author=Robert Browning|title=The Byzantine Empire|url=https://archive.org/details/byzantineempire0000brow|url-access=registration|access-date=20 January 2013|year=1992|publisher=CUA Press|isbn=978-0-8132-0754-4|page=[https://archive.org/details/byzantineempire0000brow/page/253 253]|quote=And though the final blow was struck by the Ottoman Turks, it can plausibly be argued that the fatal injury was inflicted by the Latin crusaders in 1204.|edition=Revised}}</ref><ref name="Byfield2008">{{cite book|author=Ted Byfield|title=A Glorious Disaster: A.D. 1100 to 1300: The Crusades: Blood, Valor, Iniquity, Reason, Faith|url=https://books.google.com/books?id=o8hJgj5q5IEC&pg=PA136|access-date=20 January 2013|year=2008|publisher=Christian History Project|isbn=978-0-9689873-7-7|page=136|quote=continue to stand for another 250 before ultimately falling to the Muslim Turks, but it had been irrevocably weakened by the Fourth Crusade.}}</ref><ref name="Golna2004">{{cite book|author=Cornelia Golna|title=City of Man's Desire: A Novel of Constantinople|url=https://books.google.com/books?id=xHXGa8HSQIQC&pg=PA424|access-date=20 January 2013|year=2004|publisher=Go-Bos Press|isbn=978-90-804114-4-9|page=424|quote=1204 The Fourth Crusade sacks Constantinople, destroying and pillaging many of its treasures, fatally weakening the empire both economically and militarily}}</ref><ref name="Powell2001">{{cite book|author=John Powell|title=Magill's Guide to Military History: A-Cor|url=https://books.google.com/books?id=lBYZAQAAIAAJ|access-date=20 January 2013|year=2001|publisher=Salem Press|isbn=978-0-89356-015-7|quote=However, the fifty-seven years of plunder that followed made the Byzantine Empire, even when it retook the capital in 1261, genuinely weak. Beginning in 1222, the empire was further weakened by a civil war that lasted until 1355.&nbsp;... When the Ottomans overran their lands and besieged Constantinople in 1453, sheer poverty and weakness were the causes of the capital city's final fall.}}</ref><ref name="Irvin2002">{{cite book|author=Dale T. Irvin|title=History of the World Christian Movement: Volume 1: Earliest Christianity To 1453|url=https://books.google.com/books?id=C2akvQfa-QMC&pg=PA405|access-date=20 January 2013|date=10 January 2002|publisher=Continuum International Publishing Group|isbn=978-0-567-08866-6|page=405|quote=Not only did the fourth crusade further harden the resentments Greek-speaking Christians felt toward the Latin West, but it further weakened the empire of Constantinople, many say fatally so. After the restoration of Greek imperial rule the city survived as the capital of Byzantium for another two centuries, but it never fully recovered.}}</ref><ref name="Frucht2004">{{cite book|author=Richard C. Frucht|title=Eastern Europe: An Introduction to the People, Lands, and Culture|url=https://books.google.com/books?id=lVBB1a0rC70C&pg=PA856|access-date=20 January 2013|year=2004|publisher=ABC-CLIO|isbn=978-1-57607-800-6|page=856|quote=Although the empire was revived, the events of 1204 had so weakened Byzantium that it was no longer a great power.}}</ref><ref name="DuikerSpielvogel2010v2">{{cite book|author1=William J. Duiker|author2=Jackson J. Spielvogel|title=The Essential World History|url=https://books.google.com/books?id=UJpI18JaEL0C&pg=PA386|access-date=20 January 2013|year=2010|publisher=Cengage Learning|isbn=978-0-495-90227-0|page=386|quote=Later they established themselves in the Anatolian peninsula at the expense of the Byzantine Empire.&nbsp;... The Byzantines, however, had been severely weakened by the sack of Constantinople in the Fourth Crusade (in 1204) and the Western occupation of much of the empire for the next half century.}}</ref> Deși va recupera Constantinopolul în 1261, [[Imperiul Bizantin|Bizanțul]] a căzut în [[1453]] când [[Căderea Constantinopolului|Constantinopolul a fost cucerit]] de [[Imperiul Otoman]].<ref name="natgeo 211">National Geographic, 211.</ref><ref name="Peters2006">{{cite book|author=Ralph Peters|title=New Glory: Expanding America's Global Supremacy|url=https://archive.org/details/newgloryexpandin00pete|url-access=registration|access-date=20 January 2013|date=29 August 2006|publisher=Sentinel|isbn=978-1-59523-030-0|quote=Western Christians, not Muslims, fatally crippled Byzantine power and opened Islam's path into the West.}}</ref><ref name="Chronicles">{{cite book|title=Chronicles|url=https://books.google.com/books?id=Ay0RAQAAMAAJ|access-date=20 January 2013|year=2005|publisher=Rockford Institute|quote=two-and-a-half centuries to recover from the Fourth Crusade before the Ottomans finally took Constantinople in 1453,&nbsp;... They fatally wounded Byzantium, which was the main cause of its weakened condition when the Muslim onslaught came. Even on the eve of its final collapse, the precondition for any Western help was submission in Florence.}}</ref>

[[Fișier:MongolCavalrymen.jpg|thumb|upright=0.9|[[Marea invazie mongolă]] din secolul al XIII-lea.]]

În secolele al XI-lea și al XII-lea, incursiunile constante ale triburilor turce nomade, cum ar fi [[pecenegi]]i și [[cumania|cumanii]], au provocat o migrație masivă a populațiilor slave către regiunile mai sigure și puternic împădurite din nord și au oprit temporar extinderea Rusiei la sud și est.<ref name="Klyuch1">{{Cite book|last=Klyuchevsky|first=Vasily|title=The course of the Russian history|location=v.1|url=http://www.kulichki.com/inkwell/text/special/history/kluch/kluch16.htm|isbn=978-5-244-00072-6|year=1987|publisher="Myslʹ}}</ref>  La fel ca multe alte părți ale Eurasiei, aceste teritorii au fost invadate de mongoli.<ref>{{cite web|url=https://tspace.library.utoronto.ca/citd/RussianHeritage/4.PEAS/4.L/12.III.5.html |archive-url=https://archive.today/20110427075859/https://tspace.library.utoronto.ca/citd/RussianHeritage/4.PEAS/4.L/12.III.5.html |url-status=dead |archive-date=27 April 2011 |title=The Destruction of Kyiv|publisher=University of Toronto|access-date=10 June 2008}}</ref> Invadatorii, care au devenit cunoscuți sub numele de [[tătari]], erau în mare parte popoare vorbitoare de turcă sub suzeranitate mongolă. Ei au stabilit starea [[Hoarda de Aur|Hoardei de Aur]] cu sediul central în Crimeea, care a adoptat ulterior islamul ca religie și a condus peste sudul și centrul Rusiei moderne timp de mai mult de trei secole.<ref>"[http://www.britannica.com/eb/article-9037242/Golden-Horde Golden Horde]", in ''[[Encyclopædia Britannica]]'', 2007.</ref><ref>{{cite web|url=http://www.accd.edu/sac/history/keller/Mongols/states3.html |title=Khanate of the Golden Horde (Kipchak) |publisher=Alamo Community Colleges |access-date=10 June 2008 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20080607055652/http://www.accd.edu/sac/history/keller/Mongols/states3.html |archive-date=7 June 2008 }}</ref> După prăbușirea stăpânirilor mongole, au apărut primele state (principate) românești în secolul al XIV-lea: [[Moldova]] și [[Țara Românească]]. Anterior, aceste teritorii au fost sub controlul succesiv al pecenegilor și cumanilor.<ref>Spinei, Victor. The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century, Brill, 2009, {{ISBN|978-90-04-17536-5}}</ref> Din secolele al XII-lea până în al XV-lea, [[Marele Ducat al Moscovei]] a crescut de la un mic principat sub stăpânirea mongolă la cel mai mare stat din Europa, răsturnând mongolii în 1480 și devenind în cele din urmă [[Țaratul Rusiei]]. Statul a fost consolidat sub [[Ivan al III-lea al Rusiei|Ivan al III-lea cel Mare]] și [[Ivan cel Groaznic]], extinzându-se constant spre est și sud în următoarele secole.

[[Marea Foamete din 1315-1317]] a fost prima criză care a lovit Europa în Evul Mediu târziu.<ref>[http://www.oglethorpe.edu/faculty/%7Eb_smith/ou/bs_foundations_chapter9.htm The Late Middle Ages] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151102090226/http://www.oglethorpe.edu/faculty/~b_smith/ou/bs_foundations_chapter9.htm |date=2 November 2015 }}. Oglethorpe University.</ref> Perioada cuprinsă între 1348 și 1420 a fost martorul celei mai mari pierderi. Populația Franței a fost redusă la jumătate.<ref>Baumgartner, Frederic J. ''France in the Sixteenth Century.'' London: Macmillan Publishers, 1995. {{ISBN|0-333-62088-7}}.</ref><ref>Don O'Reilly. "[http://www.historynet.com/magazines/military_history/3031536.html Hundred Years' War: Joan of Arc and the Siege of Orléans]". ''TheHistoryNet.com''. {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20061109043743/http://www.historynet.com/magazines/military_history/3031536.html |date=9 November 2006 }}</ref> Marea Britanie medievală a fost afectată de 95 de perioade de foamete,<ref>[https://www.telegraph.co.uk/opinion/main.jhtml?xml=/opinion/2004/08/08/do0809.xml&sSheet=/opinion/2004/08/08/ixop.html Poor studies will always be with us]. By James Bartholomew. Telegraph. 7 August. 2004.</ref> iar Franța a suferit efectele a 75 sau mai multe în aceeași perioadă.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/201392/famine Famine]. Encyclopædia Britannica.</ref> Europa a fost devastată la mijlocul secolului al XIV-lea de [[Moartea Neagră]], una dintre pandemiile cu cele mai multe decese din istoria omenirii, care a ucis aproximativ 25 de milioane de oameni numai în Europa — o treime din populația europeană de atunci.<ref>{{cite magazine|url=http://science.nationalgeographic.com/science/health-and-human-body/human-diseases/plague-article.html |title=Plague: The Black Death|magazine=National Geographic|access-date=1 April 2012}}</ref>

Ciuma a avut un efect devastator asupra structurii sociale a Europei; a indus oamenilor să trăiască pentru moment, așa cum este ilustrat de [[Giovanni Boccaccio]] în ''Decameron'' (1353). A fost o lovitură gravă pentru Biserica Romano-Catolică și a dus la o persecuție sporită a evreilor, a cerșetorilor și a leproșilor.<ref name="natgeo 223">National Geographic, 223.</ref> Se crede că ciuma a revenit la fiecare generație cu diferite virulențe și mortalități până în secolul al XVIII-lea.<ref>{{cite web|url=http://www.infoplease.com/cig/dangerous-diseases-epidemics/bubonic-plague.html |title=Epidemics of the Past: Bubonic Plague&nbsp;— Infoplease.com |publisher=Infoplease.com |access-date=3 November 2008}}</ref> În această perioadă, peste 100 de epidemii de ciumă au străbătut toată Europa.<ref name="Revill">{{cite news|url=https://www.theguardian.com/uk/2004/may/16/health.books |title=Black Death blamed on man, not rats &#124; UK news &#124; The Observer |newspaper=The Observer |author=Jo Revill |date= 16 May 2004|access-date=3 November 2008 | location=London}}</ref>

===Perioada modernă timpurie ===
{{See also|Renaștere|Reforma Protestantă|Revoluția științifică|Perioada marilor descoperiri}}
[[File:La scuola di Atene.jpg|thumb|upright=1.3|''[[Școala din Atena]]'' de [[Rafael]] (1511): Contemporani precum [[Michelangelo]] și [[Leonardo da Vinci]] sunt descriși drept cărturari clasici ai [[Renaștere|Renașterii]].]]

[[Renaștere]]a a fost o perioadă de schimbări culturale originare din [[Florența]] și care s-au extins mai târziu în restul Europei. Apariția unui nou umanism a fost însoțită de recuperarea cunoștințelor clasice grecești uitate și a celor arabe din bibliotecile monahale, adesea traduse din arabă în [[latină]].<ref name="Barrett"/><ref>Roberto Weiss (1969) ''The Renaissance Discovery of Classical Antiquity'', {{ISBN|1-59740-150-1}}</ref><ref>{{Cite book|author=Jacob Burckhardt|orig-year=1878|url=https://archive.org/details/civilizationofre00burc_0|title=The Civilisation of the Renaissance in Italy|edition=translation by S.G.C Middlemore|year=1990|isbn=978-0-14-044534-3|publisher=Penguin Books|location=London|author-link=Jacob Burckhardt}}</ref> Renașterea s-a răspândit în Europa între secolele XIV și XVI: a văzut înflorirea [[artă|artei]], [[filosofie|filosofiei]], [[muzică|muzicii]] și [[știință|științelor]], sub patronajul unit al regalității, nobilimii, Bisericii Romano-Catolice și a unei clase comerciale emergente.<ref name="natgeo 254">National Geographic, 254.</ref><ref>Jensen, De Lamar (1992), ''Renaissance Europe'', {{ISBN|0-395-88947-2}}</ref><ref>{{Cite book|last=Levey|first=Michael|title=Early Renaissance|publisher=Penguin Books|year=1967}}</ref> Patronii din Italia, inclusiv [[familia Medici]] de bancheri florentini și papii de la Roma, au finanțat prolific artiști [[quattrocento]] și [[cinquecento]] precum [[Rafael]], [[Michelangelo]] și [[Leonardo da Vinci]].<ref name="natgeo 292">National Geographic, 292.</ref><ref>{{Cite book|last=Levey|first=Michael|title=High Renaissance|publisher=Penguin Books|year=1971}}</ref>

Intriga politică în cadrul Bisericii la mijlocul secolului al XIV-lea a provocat [[Schisma apuseană]]. În această perioadă de patruzeci de ani, doi papi — unul la [[Avignon]] și celălalt la [[Roma]] — au revendicat conducerea Bisericii. Deși în cele din urmă schisma s-a terminat în 1417, autoritatea spirituală a papalității a suferit foarte mult.<ref name="natgeo 193">National Geographic, 193.</ref> În secolul al XV-lea, Europa a început să se extindă dincolo de frontierele sale geografice. Spania și Portugalia, cele mai mari puteri maritime ale vremii, au preluat conducerea în explorarea lumii.<ref>{{Cite book|last=John Morris Roberts|title=Penguin History of Europe|year=1997|publisher=Penguin Books|isbn=978-0-14-026561-3|url=https://archive.org/details/penguinhistoryof00robe_1}}</ref><ref name="natgeo 296">National Geographic, 296.</ref> Explorarea a ajuns în [[emisfera sudică]] în Atlantic și în vârful sudic al Africii. [[Cristofor Columb]] a ajuns în [[Lumea Nouă]] în 1492 și [[Vasco da Gama]] a deschis ruta oceanului spre est, făcând legătura între Oceanul Atlantic și [[Oceanul Indian]] în 1498. [[Ferdinand Magellan]] a ajuns în Asia spre vest, prin Oceanul Atlantic și Pacific, în expediția spaniolă Magellan-Elcano, rezultând prima circumnavigație a globului, finalizată de [[Juan Sebastián Elcano]] (1519–1522). La scurt timp, spaniolii și portughezii au început să stabilească mari imperii globale în America, Asia, Africa și Oceania.<ref name="natgeo 338">National Geographic, 338.</ref> Franța, Olanda și Anglia au urmat curând construirea unor mari imperii coloniale cu vaste exploatații în Africa, America, și Asia. Un an mai târziu, Anglia a încercat fără succes să invadeze Spania, permițându-i lui [[Filip al II-lea al Spaniei]] să își mențină capacitatea de război dominantă în Europa. Acest dezastru decisiv englez a permis, de asemenea, flotei spaniole să-și păstreze capacitatea de a duce război în următoarele decenii.<ref>Elliott p.333</ref><ref>Morris, Terence Alan (1998). Europe and England in the sixteenth century. Routledge, p. 335. {{ISBN|0-415-15041-8}}</ref><ref>Rowse, A. L. (1969). Tudor Cornwall: portrait of a society. C. Scribner, p. 400</ref><ref>"One decisive action might have forced Philip II to the negotiating table and avoided fourteen years of continuing warfare. Instead the King was able to use the brief respite to rebuild his naval forces and by the end of 1589 Spain once again had an Atlantic fleet strong enough to escort the American treasure ships home." The Mariner's mirror, Volumes 76–77. Society for Nautical Research., 1990</ref>

[[File:Habsburg dominions 1700.png|thumb|[[Casa de Habsburg|Dominațiile habsburgice]] în secolele care au urmat împărțirii lor de către [[Carol Quintul]]. Principala bază militară a Spaniei în Europa a fost [[Ducatul Milanului|Ducatul Milano]].<ref>{{cite book |last1=Kamen |first1=Henry |title=Spain's Road to Empire: The Making of a World Power, 1492–1763 |page=221}}</ref>]]

Puterea Bisericii a fost în continuare slăbită de [[Reforma protestantă]] din 1517, când teologul german [[Martin Luther]] și-a pus la punct ''[[Cele 95 de teze]]'' criticând vânzarea indulgențelor la ușa bisericii. Ulterior a fost excomunicat în bula papală ''[[Exsurge Domine]]'' în 1520, iar adepții săi au fost condamnați în [[Dieta de la Worms]] din 1521, care a împărțit prinții germani între credințele protestante și cele romano-catolice.<ref name="natgeo 256">National Geographic, 256–257.</ref> [[Războaiele religioase din Europa|Luptele și războaiele religioase]] s-au răspândit odată cu [[protestantism]]ul.<ref>[https://en.wikibooks.org/wiki/European_History/Religious_Wars_in_Europe "European History/Religious Wars in Europe"]</ref> Jefuirea imperiilor din America a permis Spaniei să finanțeze persecuția religioasă în Europa timp de peste un secol.<ref>{{cite book |last1=Humphreys |first1=Kenneth |title=Jesus Never Existed: An Introduction to the Ultimate Heresy}}</ref> [[Războiul de Treizeci de Ani]]  (1618-1648) a mutilat [[Sfântul Imperiu Roman]] și a devastat o mare parte din Germania, omorând între 25-40% din populația sa.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/195896/history-of-Europe/58335/Demographics History of Europe – Demographics]. Encyclopædia Britannica.</ref> În urma [[Pacea de la Westfalia|Păcii de la Westfalia]], Franța a crescut în predominanță în Europa.<ref name="natgeo 269">National Geographic, 269.</ref>

Secolul al XVII-lea în Europa Centrală și de Est a fost o perioadă de declin general.<ref>{{cite web|url=http://libro.uca.edu/payne1/payne15.htm|title=The Seventeenth-Century Decline|access-date=13 August 2008|publisher=The Library of Iberian resources online}}</ref> Europa Centrală și de Est a cunoscut peste 150 de perioade de foamete în 200 de ani, între 1501 și 1700.<ref>"''[https://books.google.com/books?id=juvbIDu9ARIC&pg=PA51 Food, Famine And Fertilisers]''". Seshadri Kannan (2009). APH Publishing. p. 51. {{ISBN|81-313-0356-X}}</ref> De la Uniunea de la Krewo (1385) Europa Centrală și de Est a fost dominată de [[Regatul Poloniei (1385-1569)|Regatul Poloniei]] și [[Marele Ducat al Lituaniei]]. Hegemonia Commonwealth-ului polonezp-lituanian s-a sfârșit între 1648 și 1655. În secolele XV-XVIII, când hanatul dezintegrat al [[Hoarda de Aur|Hoardei de Aur]] a fost cucerit de Rusia, tătarii din Hanatul Crimeei au atacat frecvent ținuturile slave din est pentru a captura sclavi.<ref>W.G. Clarence-Smith (2006). "''[https://books.google.com/books?id=nQbylEdqJKkC Islam And The Abolition Of Slavery]''". Oxford University Press. p. 13. {{ISBN|0-19-522151-6}}&nbsp;— "Lands to the north of the Black Sea probably yielded the most slaves to the Ottomans from 1450. A compilation of estimates indicates that Crimean Tartars seized about 1,750,000 Ukrainians, Poles, and Russians from 1468 to 1694."</ref> Mai la est, [[Hoarda Nogai]] și [[Hanatul Kazah]] au atacat frecvent zonele de limbă slavă din Rusia, Ucraina și Polonia timp de sute de ani, până la expansiunea rusă și cucerirea majorității nordului Eurasiei (adică Europa de Est, Asia Centrală și Siberia).

Renașterea și noii monarhi au marcat începutul unei [[Perioada marilor descoperiri|Perioade a marilor  descoperiri]], o perioadă de explorare, invenție și dezvoltare științifică.<ref>{{Cite book
 | last = Hunt
 | first = Shelby D.
 | title = Controversy in marketing theory: for reason, realism, truth, and objectivity
 | url = https://books.google.com/books?id=07lchJbdWGgC&pg=PA18
 | publisher = M.E. Sharpe
 | year = 2003
 | page = 18
 | isbn = 978-0-7656-0932-8}}
</ref> Printre marile figuri ale [[Revoluția științifică|Revoluției științifice]] occidentale din secolele XVI și XVII s-au numărat [[Copernic]], [[Kepler]], [[Galileo]] și [[Isaac Newton]].<ref>"[http://web.clas.ufl.edu/users/ufhatch/pages/03-Sci-Rev/SCI-REV-Home/05-sr-lng-timeline.htm Scientific Revolution: Chronological Timeline: Copernicus to Newton] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130723195302/http://web.clas.ufl.edu/users/ufhatch/pages/03-Sci-Rev/SCI-REV-Home/05-sr-lng-timeline.htm |date=23 July 2013 }}". Retrieved 23 June 2012.</ref> Potrivit lui Peter Barrett, „Este larg acceptat faptul că „știința modernă” a apărut în Europa secolului al XVII-lea (spre sfârșitul Renașterii), introducând o nouă înțelegere a lumii naturale”.
<ref name="Barrett">Peter Barrett (2004), ''[https://books.google.com/books?id=fwxViwX6KuMC&pg=PA14 Science and Theology Since Copernicus: The Search for Understanding]'', pp. 14–18, Continuum International Publishing Group, {{ISBN|0-567-08969-X}}</ref>
<gallery mode="packed" heights="230">
File:Nikolaus Kopernikus.jpg|[[Nicolaus Copernicus]] (1473-1543)
File:William Gilbert.jpg|[[William Gilbert]] (1544-1603)
File:Tycho Brahe.JPG|[[Tycho Brahe]] (1546-1601)
File:Galilee.jpg|[[Galileo Galilei]] (1564-1642)
File:Johannes Kepler 1610.jpg|[[Johannes Kepler]] (1571-1630)
File:William Harvey 2.jpg|[[William Harvey]] (1578-1657)
File:Evangelista Torricelli by Lorenzo Lippi (circa 1647, Galleria Silvano Lodi & Due).jpg|[[Evangelista Torricelli]] (1608-1647)
File:The Shannon Portrait of the Hon Robert Boyle.jpg|[[Robert Boyle]] (1627-1691)
File:Portrait of Sir Isaac Newton, 1689.jpg|[[Isaac Newton]] (1642-1727)
</gallery>

===Secolele XVIII și XIX===
{{AP|Istoria modernă}}
{{See also|Revoluția industrială|Revoluția franceză|Iluminism}}
[[File:Alexandre humboldt.jpg|thumb|upright=1|Exploratorul german [[Alexander von Humboldt]] și-a exprimat aversiunea față de sclavie și a criticat adesea politicile coloniale. El a acționat întotdeauna dintr-o convingere profund umanistă, susținută de ideile [[Iluminism]]ului.<ref>Nicolaas A. Rupke (2008). "''[https://books.google.com/books?id=_fXXRzidVKMC#v=onepage Alexander Von Humboldt: A Metabiography]''". University of Chicago Press. p. 138 {{ISBN|0-226-73149-9}}</ref>]]

Epoca [[Iluminism]]ului a fost o puternică mișcare intelectuală din secolul al XVIII-lea, care a promovat idei științifice bazate pe rațiune.<ref>{{Cite book|last1=Goldie|first1=Mark|last2= Wokler|first2=Robert |title=The Cambridge History of Eighteenth-Century Political Thought|publisher=Cambridge University Press|year=2006|isbn=978-0-521-37422-4}}</ref><ref>{{Cite book|last=Cassirer|first=Ernst |title=The Philosophy of the Enlightenment|publisher=Princeton University Press|year=1979|isbn=978-0-691-01963-5}}</ref><ref name="natgeo 255">National Geographic, 255.</ref> Nemulțumirea față de monopolul [[aristocrație]]i și al clerului asupra puterii politice din Franța a dus la [[Revoluția franceză]] și la înființarea [[Prima Republică Franceză|Primei Republici]], în urma căreia monarhia și mare parte din nobilime au pierit în timpul [[Teroarea Iacobină|Regimului terorii]].<ref>{{Cite book|last=Schama|first=Simon|publisher=Alfred A. Knopf|title=Citizens: A Chronicle of the French Revolution|year=1989|isbn=978-0-394-55948-3}}</ref> [[Napoleon Bonaparte]] a ajuns la putere în urma Revoluției franceze și a înființat [[Primul Imperiu Francez]] care, în timpul [[războaiele napoleoniene|războaielor napoleoniene]], s-a extins cuprinzând părți mari ale Europei înainte de a se prăbuși în 1815 cu [[Bătălia de la Waterloo]].<ref name="natgeo 360">National Geographic, 360.</ref><ref>{{Cite book|last=McEvedy|first=Colin|title=The Penguin Atlas of Modern History|publisher=Penguin Books|year=1972|isbn=978-0-14-051153-6}}</ref> Conducerea napoleonică a dus la diseminarea în continuare a idealurilor Revoluției franceze, inclusiv a statului național, precum și la adoptarea pe scară largă a modelelor franceze de administrație, drept și educație.<ref>{{Cite book|last=Lyons|first=Martyn|publisher= St. Martin's Press|year= 1994|isbn=978-0-312-12123-5|title=Napoleon Bonaparte and the legacy of the French Revolution}}</ref><ref>{{Cite book|last=Grab|first=Alexander|title=Napoleon and the Transformation of Europe (European History in Perspective) |publisher=Palgrave MacMillan|year=2003|isbn=978-0-333-68275-3}}</ref><ref name="natgeo 350">National Geographic, 350.</ref>

[[Congresul de la Viena]], convocat după căderea lui Napoleon, a stabilit un nou echilibru de putere în Europa, axat pe cele cinci „Marile Puteri“: [[Marea Britanie]], [[Franța]], [[Prusia]], [[Austria]] și [[Rusia]].<ref name="natgeo 367">National Geographic, 367.</ref> Acest echilibru va rămâne în vigoare până la [[Revoluțiile din 1848]], timp în care răscoalele liberale au afectat toată Europa, cu excepția Rusiei și a Regatului Unit. Aceste revoluții au fost stinse în cele din urmă de elemente conservatoare și au rezultat puține reforme.<ref name="natgeo 371">National Geographic, 371–373.</ref> În anul 1859 a avut loc unirea României, ca stat național, din două principate mai mici. În 1867 s-a format imperiul austro-ungar; iar în 1871 s-au văzut unificările atât ale Italiei, cât și ale Germaniei ca state naționale din principate mai mici.<ref>{{Cite book|last=Davies|first=Norman|title=Europe: A History|publisher=Oxford University Press|year=1996|isbn=978-0-19-820171-7|url-access=registration|url=https://archive.org/details/europehistory00davi_0}}</ref>

În paralel, [[Chestiunea Orientală]] a devenit mai complexă de la înfrângerea otomană în [[Războiul Ruso-Turc (1768–1774)]]. Deoarece dizolvarea Imperiului Otoman părea iminentă, Marile Puteri s-au străduit să-și protejeze interesele strategice și comerciale în domeniile otomane. [[Imperiul rus]] a beneficiat de pe urma declinului, în timp ce [[Monarhia Habsburgică|Imperiul Habsburgic]] și Marea Britanie au perceput păstrarea Imperiului Otoman ca fiind în interesul lor. Între timp, [[Revoluția Sârbă|Revoluția sârbă]] (1804) și [[Războiul de Independență al Greciei|Războiul de independență al Greciei]] (1821) au marcat începutul sfârșitului stăpânirii otomane în Balcani, care s-a încheiat cu [[Războaiele Balcanice]] din 1912–1913.<ref>[http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?groupid=3044&HistoryID=ac79], ''Ottoman Empire – 19th century'', Historyworld</ref> La [[Congresul de la Berlin]] din 1878 a urmat recunoașterea formală a principatelor independente ''de facto'' din [[Muntenegru]], [[Principatul Serbiei|Serbia]] și [[România]].

[[File:Maquina vapor Watt ETSIIM.jpg|thumb|upright=1.3|left|Un motor cu aburi Watt, care era un [[motor cu abur]] alimentat exclusiv cu [[cărbune]], a fost forța motrică a [[Revoluția industrială|Revoluției industriale]]]]

[[Revoluția Industrială]] a început în [[Regatul Marii Britanii|Marea Britanie]], în ultima parte a secolului al XVIII-lea și răspândit în toată Europa. Invenția și implementarea noilor tehnologii au dus la o creștere urbană rapidă, ocuparea forței de muncă în masă și apariția unei noi clase muncitoare.<ref>{{Cite book|first=George Macaulay|last=Trevelyan|title=A shortened history of England|publisher=Penguin Books|year=1988|isbn=978-0-14-010241-3|url-access=registration|url=https://archive.org/details/shortenedhistory00geor}}</ref> Industria textilă a fost prima care a folosit metode moderne de producție.<ref name="David S. Landes 1969">{{cite book|author= David S. Landes|date=1969|title= The Unbound Prometheus|publisher= Press Syndicate of the University of Cambridge|isbn= 978-0-521-09418-4}}</ref> Revoluția industrială marchează un moment decisiv major în istorie; aproape fiecare aspect al vieții de zi cu zi a fost influențat într-un fel. În special, venitul mediu și populația au început să prezinte o creștere susținută fără precedent. Unii economiști au spus că cel mai important efect al Revoluției industriale a fost acela că [[nivel de trai|nivelul de trai]] al populației generale din lumea occidentală a început să crească constant pentru prima dată în istorie, deși alții au spus că nu a început să se îmbunătățească semnificativ până când sfârșitul secolelor al XIX-lea și al XX-lea.<ref name="Lectures on Economic Growth">{{cite book |last= Lucas |first= Robert E., Jr. |title= Lectures on Economic Growth |publisher= Harvard University Press |year= 2002 |location= Cambridge |pages= [https://archive.org/details/lecturesoneconom00luca/page/109 109–10]|url=https://archive.org/details/lecturesoneconom00luca|url-access= registration |isbn= 978-0-674-01601-9}}</ref><ref name="Feinstein2014">{{cite journal|last=Feinstein|first=Charles|title=Pessimism Perpetuated: Real Wages and the Standard of Living in Britain during and after the Industrial Revolution|journal=Journal of Economic History|date=September 1998|volume=58|issue=3|pages=625–58|doi=10.1017/s0022050700021100}}</ref><ref name="SzreterMooney2014">{{cite journal|author=Szreter & Mooney|title=Urbanization, Mortality, and the Standard of Living Debate: New Estimates of the Expectation of Life at Birth in Nineteenth-Century British Cities|journal=The Economic History Review|date=February 1998|volume=51|issue=1|page=104|doi=10.1111/1468-0289.00084|last2=Mooney}}</ref>

Au urmat reformele din sferele sociale și economice, inclusiv primele legi privind munca copiilor, legalizarea sindicatelor,<ref>{{Cite book|last=Webb|first=Sidney | title=History of Trade Unionism | publisher= AMS Press | year=1976 | isbn=978-0-404-06885-1}}</ref> și [[Aboliționism|abolirea sclaviei]].<ref>[http://www.britannica.com/blackhistory/article-24160 Slavery], ''Historical survey – Ways of ending slavery'', Encyclopædia Britannica</ref> În Marea Britanie, a fost adoptată Legea sănătății publice din 1875, care a îmbunătățit semnificativ condițiile de viață în multe orașe britanice.<ref>{{Cite book|first=George Macaulay|last=Trevelyan|title=English Social History|publisher=Longmans, Green|year=1942}}</ref> Populația Europei a crescut de la aproximativ 100 de milioane în 1700 la 400 de milioane până în 1900.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/387301/modernisation/12022/Population-change Modernisation – Population Change]. ''Encyclopædia Britannica''.</ref> Ultima foamete majoră înregistrată în Europa de Vest, [[Marea Foamete Irlandeză|Marea Foamete a Irlandei]], a provocat moartea și emigrarea în masă a milioane de irlandezi.<ref>"[https://www.bbc.co.uk/history/british/victorians/famine_01.shtml The Irish Famine]". BBC – History.</ref> În secolul al XIX-lea, 70 de milioane de oameni au părăsit Europa în migrații către diferite colonii europene din străinătate și către Statele Unite.<ref>[http://migration.ucdavis.edu/mn/more.php?id=1118_0_5_0 The Atlantic: Can the US afford immigration?]. ''Migration News''. December 1996.</ref> Creșterea demografică a însemnat că, până în 1900, ponderea Europei în populația lumii era de 25%.<ref>[http://www.gmi.org/index.php/download_file/view/1561/ PoPulation – Global Mapping International] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140202232625/http://www.gmi.org/index.php/download_file/view/1561/ |date=2 February 2014 }}</ref>

===Secolul XX până în prezent ===
{{AP|Istoria Europei}}
{{See also|Primul Război Mondial|Marea criză economică|Perioada interbelică|Al Doilea Război Mondial|Războiul Rece|Istoria Uniunii Europene}}
[[File:Alliances militaires en Europe 1914-1918-fr.svg|thumb|left|260px|Coaliții militare rivale în 1914: '''[[Antanta]]''' în [[verde]]; '''[[Tripla Alianță (1882)|Tripla Alianță]]''' în [[brun|maro]]. ]]

Două războaie mondiale și o criză economică au dominat prima jumătate a secolului XX. [[Primul Război Mondial]] a avut loc între 1914 și 1918. A început când [[arhiducele Franz Ferdinand al Austriei]] a fost asasinat de naționalistul iugoslav <ref>{{cite web|url=http://praguepost.com/world-news/39837-assassin-gavrilo-princip-gets-a-statue-in-sarajevo|title=Assassin Gavrilo Princip gets a statue in Sarajevo|access-date=11 July 2014|publisher=Prague Post|date=28 June 2014}}</ref> Gavrilo Princip.<ref name="natgeo 407">National Geographic, 407.</ref> Majoritatea națiunilor europene au fost atrase în război, care a fost purtat între [[Puterile Antantei]] ([[Franța]], [[Belgia]], [[Serbia]], [[Portugalia]], [[Rusia]], [[Regatul Unit]] și mai târziu [[Italia]], [[Grecia]], [[România]] și [[Statele Unite]]) și [[Puterile Centrale]] ([[Austro-Ungaria]], [[Germania]], [[Bulgaria]] și [[Imperiul Otoman]]). Războiul a făcut peste 16 milioane de soldați și civili morți.<ref name="natgeo 440">''National Geographic'', 440.</ref> Peste 60 de milioane de soldați europeni au fost mobilizați din 1914 până în 1918.<ref>{{cite web|url=http://www.jimmyatkinson.com/papers/versaillestreaty.html |title=The Treaty of Versailles and its Consequences |access-date=10 June 2008 |publisher=James Atkinson |archive-url=https://web.archive.org/web/20080512224100/http://www.jimmyatkinson.com/papers/versaillestreaty.html |archive-date=12 May 2008 |url-status=dead  }}</ref>

[[File:Poilusrepos.jpg|thumb|right|upright=1|Soldați francezi în tranșee, 16 iunie 1917.]]
[[Revoluția rusă]] a dus la sfârșitul [[Imperiul rus|monarhiei țariste]] și a înlocuit-o cu [[Uniunea Sovietică]] comunistă.<ref name="natgeo 480">National Geographic, 480.</ref> [[Austro-Ungaria]] și [[Imperiul Otoman]] s-au prăbușit și s-au despărțit în națiuni separate, iar multe alte națiuni au avut frontierele retrasate. [[Tratatul de la Versailles]], care a încheiat oficial Primul Război Mondial în 1919, a fost aspru față de Germania, căreia i-a plasat întreaga responsabilitate pentru război și i-a impus sancțiuni grele.<ref name="natgeo 443">''National Geographic'', 443.</ref> Decesele în exces din Rusia în cursul Primului Război Mondial și al [[Războiul Civil Rus|Războiului civil rus]] (inclusiv foametea postbelică) s-au ridicat la un total de 18 milioane.<ref>{{cite book | author = Mark Harrison| title = Accounting for War: Soviet Production, Employment, and the Defence Burden, 1940–1945| url = https://books.google.com/books?id=yJcD7_Q_rQ8C&pg=PA167| date = 18 July 2002| publisher = Cambridge University Press| isbn = 978-0-521-89424-1| page = 167 }}</ref> În 1932-1933, sub conducerea lui [[Stalin]], confiscările de cereale de către autoritățile sovietice au contribuit la a doua foamete sovietică care a provocat milioane de decese;<ref>"[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/6179818.stm Legacy of famine divides Ukraine]". BBC News. 24 November 2006.</ref> [[culac]]ii care au supraviețuit au fost persecutați și mulți au fost trimiși în [[gulag]]uri să facă muncă forțată. Stalin a fost, de asemenea, responsabil pentru [[Marea Epurare]] din 1937–38 în care [[NKVD]] a executat 681.692 de oameni;<ref>{{cite book | author = Abbott Gleason| title = A companion to Russian history| url = https://books.google.com/books?id=JyN0hlKcfTcC&pg=PA373| year = 2009| publisher = Wiley-Blackwell| isbn = 978-1-4051-3560-3| page = 373 }}</ref> milioane de oameni [[Transferuri de populație în Uniunea Sovietică|au fost deportați și exilați]] în zone îndepărtate ale Uniunii Sovietice.<ref>{{cite book | author = Geoffrey A. Hosking| title = Russia and the Russians: a history| url = https://archive.org/details/russiarussianshi00hosk| url-access = registration| year = 2001| publisher = Harvard University Press| isbn = 978-0-674-00473-3| page = [https://archive.org/details/russiarussianshi00hosk/page/469 469] }}</ref>

[[File:Bundesarchiv Bild 102-10246, England, Arbeitslose vor Gewerkschaftshaus.jpg|thumb|left|Șomeri în fața unui birou de recrutare din Londra (1930).]]
[[File:Mussolini and Hitler 1940 (retouched).jpg|thumb|left|[[Germania nazistă]] a început un al Doilea Război Mondial devastator în Europa. Aici [[Adolf Hitler]], în dreapta, cu aliatul său cel mai apropiat, dictatorul [[Benito Mussolini]], în 1940]]

După Marele Război și alte națiuni europene au fost afectate de revoluții sociale zdrobitoare: în 1919, [[Republica de la Weimar]] în Germania și [[Republica Austriacă (1919–1934)|Prima Republică a Austriei]]; în 1922, guvernul fascist al unui singur partid condus de [[Mussolini]] în [[Regatul Italiei]] și în Republica Turcă a lui [[Mustafa Kemal Atatürk|Atatürk]], care a adoptat alfabetul occidental și secularismul de stat. Instabilitatea economică, cauzată parțial de datoriile suportate în Primul Război Mondial și de „împrumuturile” acordate Germaniei, a făcut ravagii în Europa la sfârșitul anilor 1920 și 1930. Aceasta și [[Crahul de pe Wall Street din 1929]] au dus la [[Marea criză economică]] la nivel mondial. Ajutate de criza economică, instabilitatea socială și amenințarea comunismului, mișcările fasciste s-au dezvoltat în toată Europa, plasându-l pe [[Adolf Hitler]] la putere în ceea ce a devenit [[Germania nazistă]].<ref name="hobsbawn">{{Cite book|last=Hobsbawm|first=Eric|publisher=Vintage|year=1995|isbn=978-0-679-73005-7|title=The Age of Extremes: A history of the world, 1914–1991|url=https://archive.org/details/ageofextremeshis00hobs_0}}</ref><ref name="natgeo 438">''National Geographic'', 438.</ref>

În 1933, Hitler a devenit liderul Germaniei și a început să lucreze la scopul său de a construi Germania Mare. Germania s-a re-extins și a luat înapoi [[Saarland]] și [[Renania]] în 1935 și 1936. În 1938, Austria a devenit parte a Germaniei după [[Anschluss]]. Mai târziu în acel an, în urma [[Acordul de la München|Acordului de la München]] semnat de Germania, Franța, Regatul Unit și Italia, Germania a anexat [[Sudetenland|Regiunea Sudeților]], care făcea parte din [[Cehoslovacia]], locuită de etnici germani, iar la începutul anului 1939, restul Cehoslovaciei a fost împărțită în [[Protectoratul Boemiei și Moraviei]] (controlat de Germania) și [[Republica Slovacă (1939-1945)|Republica Slovacă]]. La acea vreme, Marea Britanie și Franța au preferat o politică de calmare .

[[File:Bundesarchiv Bild 183-J30142, Berlin, Brände nach Luftangriff.jpg|thumb|upright=1.3|Bombardarea Berlinului în iulie 1944]]

Odată cu creșterea tensiunilor între Germania și Polonia asupra [[Gdańsk]], germanii s-au îndreptat spre sovietici și au semnat [[Pactul Molotov–Ribbentrop]], care le-a permis sovieticilor să invadeze statele baltice și părți din Polonia și România. Germania [[Invadarea Poloniei (1939)|a invadat Polonia]] la 1 septembrie 1939, determinând Franța și Regatul Unit să declare război Germaniei la 3 septembrie și deschizând [[Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial]].<ref name="reich">{{cite web|url=https://www.history.com/topics/world-war-ii/adolf-hitler-1|title=Adolf Hitler: Rise of Power, Impact & Death|website=History.com|access-date=26 July 2020}}</ref><ref name="natgeo 465">National Geographic, 465.</ref><ref>{{Cite book|last=Taylor|first=A. J. P.|title= The Origins of the Second World War|year=1996|publisher=Simon & Schuster| isbn=978-0-684-82947-0}}</ref> [[Invazia sovietică a Poloniei]] a început la 17 septembrie și Polonia a căzut curând după aceea. La 24 septembrie, Uniunea Sovietică a atacat țările baltice și mai târziu, Finlanda. Britanicii au sperat să aterizeze la Narvik și să trimită trupe pentru a ajuta Finlanda, dar obiectivul lor principal la aterizare era să înconjoare Germania și să-i scoată pe germani din resursele scandinave. În același timp, Germania a mutat trupe în Danemarca. [[Războiul ciudat]] a continuat.

În mai 1940, Germania [[Bătălia Franței|a atacat Franța]] prin Țările de Jos. Franța a capitulat în iunie 1940. Până în august, Germania a început [[Bătălia Angliei|o ofensivă de bombardament]] asupra Marii Britanii, dar nu a reușit să-i convingă pe britanici să renunțe.<ref name="natgeo 510">''National Geographic'', 510.</ref> În 1941, Germania a invadat Uniunea Sovietică odată cu [[Operațiunea Barbarossa]].<ref name="natgeo 532">''National Geographic'', 532.</ref> La 7 decembrie 1941, [[Atacul de la Pearl Harbor|atacul Japoniei asupra Pearl Harbor]] a atras Statele Unite în conflict ca aliați ai Imperiului Britanic și ale altor forțe aliate.<ref name="natgeo 511">''National Geographic'', 511.</ref><ref name="natgeo 519">''National Geographic'', 519.</ref>  
[[File:Yalta Conference (Churchill, Roosevelt, Stalin) (B&W).jpg|thumb|„[[Aliații din al Doilea Război Mondial|Cei Trei mari]]” la [[Conferința de la Yalta]] din 1945; de la stânga: [[Winston Churchill]], [[Franklin D. Roosevelt]] și [[Iosif Stalin]].]]

După șocanta [[Bătălia de la Stalingrad|Bătălie de la Stalingrad]] din 1943, ofensiva germană din Uniunea Sovietică s-a transformat într-o continuă retragere. [[Bătălia de la Kursk]], care a implicat [[Bătălia de la Prohorovka|cel mai mare tanc]] din istorie, a fost ultima ofensivă germană majoră pe [[Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial)|Frontul de Est]]. În iunie 1944, forțele britanice și americane au invadat Franța în [[Operațiunea Neptun|debarcările din ziua Z]], deschizând un nou front împotriva Germaniei. [[Bătălia Berlinului|Berlinul a căzut]] în cele din urmă în 1945, încheind al Doilea Război Mondial în Europa. Războiul a fost cel mai mare și cel mai distructiv din istoria omenirii, cu 60 de milioane de morți în întreaga lume.<ref name="natgeo 439">''National Geographic'', 439.</ref> Peste 40 de milioane de oameni din Europa au murit ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial,<ref>"[http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4526351.stm Europe honours war dead on VE Day]". ''BBC News''. 9 May 2005.</ref> inclusiv între 11 și 17 milioane de oameni care au pierit în timpul [[Holocaust]]ului.<ref>Niewyk, Donald L. and Nicosia, Francis R. ''[https://books.google.com/books?id=lpDTIUklB2MC&pg=PP1#PPA45,M1 The Columbia Guide to the Holocaust]'', [[Columbia University Press]], 2000, pp. 45–52.</ref> Uniunea Sovietică a pierdut în jur de 27 de milioane de oameni (majoritatea civili) în timpul războiului, aproximativ jumătate din totalul victimelor celui de-al Doilea Război Mondial.<ref>{{Cite news|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4530565.stm|title=Leaders mourn Soviet wartime dead | work=BBC News | date=9 May 2005 | access-date=4 January 2010}}</ref> Până la sfârșitul războiului, Europa avea peste 40 de milioane de refugiați.<ref>"[http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,920455-2,00.html Refugees: Save Us! Save Us!]". ''Time''. 9 July 1979.</ref> Câteva expulzări postbelice din Europa Centrală și de Est au deplasat în total aproximativ 20 de milioane de oameni,<ref>{{Cite journal|last=Schechtman|first=Joseph B.|date=1953|title=Postwar Population Transfers in Europe: A Survey|journal=The Review of Politics|volume=15|issue=2|pages=151–178|doi=10.1017/s0034670500008081}}</ref> în special, vorbitori de limbă germană din toată Europa de Est.
[[File:Member States of the European Union (polar stereographic projection) EN.svg|upright=1.5|thumb|left|Statele membre ale [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]].]]

Primul Război Mondial și în special cel de-Al Doilea Război Mondial au diminuat eminența Europei de Vest în afacerile mondiale. După cel de-al Doilea Război Mondial, harta Europei a fost retrasată la [[Conferința de la Yalta]] și împărțită în două blocuri: țările occidentale și blocul comunist din est, separate de ceea ce ulterior [[Winston Churchill]] a numit-o „[[Cortina de fier]]”. Statele Unite și Europa de Vest au stabilit alianța [[NATO]] și mai târziu Uniunea Sovietică și Europa Centrală au stabilit [[Pactul de la Varșovia]].<ref name="natgeo 530">National Geographic, 530.</ref> Punctele fierbinți deosebite după cel de-al Doilea Război Mondial au fost [[Berlin]]ul și [[Trieste]], prin care Teritoriul Liber din Trieste, fondat în 1947 cu ONU, a fost dizolvat în 1954 și, respectiv, în 1975. [[Blocada Berlinului]] în 1948 și 1949 și construirea [[Zidul Berlinului|Zidului Berlinului]] în 1961 au fost una din marile crize internaționale ale [[Războiul Rece|Războiului Rece]].<ref>Jessica Caus "Am Checkpoint Charlie lebt der Kalte Krieg" In: Die Welt 4 August 2015.</ref><ref>Karlo Ruzicic-Kessler "Togliatti, Tito and the Shadow of Moscow 1944/45-1948: Post-War Territorial Disputes and the Communist World", In: Journal of European Integration History, (2/2014).</ref><ref>Christian Jennings "Flashpoint Trieste: The First Battle of the Cold War", (2017), pp 244.</ref>

Cele două noi superputeri, Statele Unite și Uniunea Sovietică, s-au blocat într-un Război Rece de cincizeci de ani, axat pe proliferarea nucleară. În același timp, decolonizarea, care începuse deja după Primul Război Mondial, a dus treptat la independența majorității coloniilor europene din Asia și Africa.<ref name="natgeo 534"/> În anii 1980, reformele lui [[Mihail Gorbaciov]] și mișcarea [[Solidaritatea]] din Polonia au slăbit rigiditatea sistemul comunist. Deschiderea Cortinei de Fier la Picnicul paneuropean a declanșat apoi o reacție în lanț pașnică, la sfârșitul căreia [[Blocul răsăritean]], [[Pactul de la Varșovia]] și [[comunism]]ul s-au prăbușit iar Războiul Rece s-a încheiat.<ref>Thomas Roser: DDR-Massenflucht: Ein Picknick hebt die Welt aus den Angeln (German – Mass exodus of the GDR: A picnic clears the world) In: Die Presse 16 August 2018.</ref><ref>Der 19. August 1989 war ein Test für Gorbatschows“ (German - August 19, 1989 was a test for Gorbachev), In: FAZ 19 August 2009.</ref><ref>Michael Frank: Paneuropäisches Picknick – Mit dem Picknickkorb in die Freiheit (German: Pan-European picnic - With the picnic basket to freedom), in: Süddeutsche Zeitung 17 May 2010.</ref> Germania s-a reunit, după căderea simbolică a Zidului Berlinului în 1989, iar hărțile Europei Centrale și de Est au fost redesenate încă o dată.<ref>Andreas Rödder, Deutschland einig Vaterland – Die Geschichte der Wiedervereinigung (2009).</ref> Acest lucru a făcut posibile relațiile culturale și economice vechi întrerupte anterior iar orașe izolate anterior, precum [[Berlin]], [[Praga]], [[Viena]], [[Budapesta]] și [[Trieste]], erau acum din nou în centrul Europei.<ref name="hobsbawn"/><ref>Padraic Kenney "A Carnival of Revolution: Central Europe 1989" (2002) pp 109.</ref><ref>Michael Gehler "Der alte und der neue Kalte Krieg in Europa" In: Die Presse 19.11.2015.</ref><ref>Robert Stradling "Teaching 20th-century European history" (2003), pp 61.</ref> 

[[Integrare europeană|Integrarea europeană]] a crescut și după al Doilea Război Mondial. În 1949 a fost fondat [[Consiliul Europei]], în urma unui discurs al lui Sir Winston Churchill, cu ideea de a unifica Europa pentru a atinge obiective comune. Include toate statele europene, cu excepția [[Belarus]]ului și a [[Vatican]]ului. Tratatul de la Roma din 1957 a stabilit Comunitatea Economică Europeană (CEE) între șase state din Europa de Vest, cu scopul unei politici economice unificate și piața comună.<ref name="natgeo 536">National Geographic, 536.</ref> În 1967, CEE, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și Euratom au format Comunitatea Europeană, care în 1993 a devenit [[Uniunea Europeană]]. UE a înființat un [[Parlamentul European|parlament]], o [[Curtea Europeană de Justiție|curte]] și o [[Banca Centrală Europeană|bancă centrală]] și a introdus [[euro]] ca monedă unificată.<ref name="natgeo 537">National Geographic, 537.</ref> Între 2004 și 2013, mai multe țări din Europa Centrală și de Est au început să adere, extinzând UE la 28 de țări europene și făcând din nou din Europa un centru economic și politic major de putere.<ref name="natgeo 535">National Geographic, 535.</ref> Cu toate acestea, Regatul Unit s-a retras din UE la 31 ianuarie 2020, ca urmare a unui referendum din iunie 2016 privind aderarea la UE.<ref>{{cite news |title=UK leaves the European Union |url=https://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-51333314 |access-date=16 July 2020 |work=BBC News |date=1 February 2020}}</ref>
{{Istoria Europei}}

==Geografie==
{{AP|Geografia Europei}}
[[File:Europe geographique grande.jpg|thumb|250px|Harta geografică a Europei care prezintă reliefurile]]

Din punct de vedere fiziografic, Europa este peninsula nord-vestică a mării teritoriale mai mari cunoscute sub numele de [[Eurasia]].<ref name="Encarta"/> Are un raport de coastă mai mare decât cel al oricărui alt continent sau subcontinent.<ref>{{cite news |last = Cuper |first = Simon |date = 23 May 2014 |title = Why Europe works |url = http://www.ft.com/cms/s/2/51dd9432-db03-11e3-8273-00144feabdc0.html |newspaper = Financial Times |access-date = 28 May 2014 }}</ref> Granițele sale maritime constau din [[Oceanul Arctic]] la nord, [[Oceanul Atlantic]] la vest și [[Marea Mediterană]], [[Marea Neagră]] și [[Marea Caspică]] la sud.<ref>[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/195686/Europe Europe]. Encyclopædia Britannica.</ref> Limitele terestre ale Europei au fost întotdeauna imprecise în est, deoarece nu există relief sau mare care să împartă clar Eurasia. Prin urmare, granițele geografice ale Europei sunt mai mult politice decât fizice.<ref>{{cite news |title=L'invention des continents |newspaper=M@ppemonde |date=2009|url=https://mappemonde-archive.mgm.fr/num24/librairie/lib09402.html}}</ref>

În ceea ce privește forma, Europa este o colecție de peninsule conectate și insule situate în apropiere. Cele două mari peninsule sunt Europa continentală și [[Scandinavia]] la nord, împărțite una de cealaltă de [[Marea Baltică]]. Trei peninsule mai mici – [[Iberia]], [[Italia]] și [[Balcani]] – apar în marginea sudică a continentului. Peninsula Balcanică este separată de Asia de Marea Neagră și [[Marea Egee]]. Italia este separată de Balcani de [[Marea Adriatică]] și de Iberia de Marea Mediterană, care separă și Europa de [[Africa]]. La est, Europa continentală se lărgește la fel ca gura unei pâlnii, până când se ajunge la granița cu [[Asia]] în [[Munții Ural]] și [[râul Ural]], [[Marea Caspică]] și [[Munții Caucaz]]. Europa se află pe [[Placa Eurasiatică]], care cuprinde cea mai mare parte a Eurasiei.

Relieful terestru în Europa prezintă variații mari în zone relativ mici. Regiunile sudice sunt muntoase în timp ce se deplasează spre nord, terenul coboară din [[Alpi]]i înalți, [[Pirinei]] și [[Carpați]], prin munți deluroși, în câmpii nordice largi și joase, care sunt vaste în est. Această câmpie întinsă este cunoscută sub numele de [[Câmpia Europeană|Marea Câmpie Europeană]], iar în centrul său se află [[Câmpia Germano-Poloneză]]. Există, de asemenea, un arc de munți de-a lungul litoralului nord-vestic, care începe în părțile de vest ale insulelor Britaniei și Irlandei și apoi continuă de-a lungul coloanei vertebrale montane, tăiat în fiordul Norvegiei.

Această descriere este simplificată. Subregiuni precum Peninsula Iberică și Peninsula Italiană conțin propriile caracteristici complexe, la fel ca Europa Centrală continentală, unde relieful conține multe platouri, văi fluviale și bazine care complică tendința generală. Subregiuni precum Islanda, Marea Britanie și Irlanda sunt cazuri speciale. Primul este de formare vulcanică din Atlanticul de Nord, în timp ce cel din urmă constă din zone de munte care au fost odată unite cu continentul până când creșterea nivelului mării le-a separat.

Datorită puținelor generalizări care pot fi făcute despre reliefurile Europei, nu este surprinzător faptul că atât de multe regiuni separate au găzduit tot atâtea națiuni independente de-a lungul istoriei sale. Distribuția resurselor de apă în Europa este inegală. Europa, după America și Oceania, este totuși continentul cu cea mai mare disponibilitate a resurselor de apă în raport cu populația. Cele mai importante râuri din Europa sunt: [[Dunăre]]a, [[Volga]], [[Rin]], [[Elba]], [[Oder]] și [[Nipru]].

===Climă===
[[File:Koppen-Geiger Map Europe present.svg|thumb|500px|O hartă de [[Clasificarea climatică Köppen|clasificare climatică Köppen-Geiger]] a Europei.<ref>{{cite journal |last1=Beck |first1=Hylke E. |last2=Zimmermann |first2=Niklaus E. |last3=McVicar |first3=Tim R. |last4=Vergopolan |first4=Noemi |last5=Berg |first5=Alexis |last6=Wood |first6=Eric F. |title=Present and future Köppen-Geiger climate classification maps at 1-km resolution |journal=Scientific Data |date=30 October 2018 |volume=5 |pages=180214 |doi=10.1038/sdata.2018.214 |pmid=30375988 |language=En |issn=2052-4463 |bibcode=2018NatSD...580214B }}</ref>]]

Europa se caracterizează, în general, printr-un climat temperat. Clima este mai blândă în comparație cu alte zone din aceeași latitudine de pe glob, datorită influenței [[Curentul Golfului|curentului Golfului]].<ref name="climate">{{cite web|url=http://www.worldbook.com/wb/Students?content_spotlight/climates/european_climate |title=European Climate |website=World Book |access-date=16 June 2008 |publisher=World Book, Inc |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20061109230709/http://www.worldbook.com/wb/Students?content_spotlight%2Fclimates%2Feuropean_climate |archive-date=9 November 2006 }}</ref> Curentul Golfului este supranumit „încălzirea centrală a Europei”, deoarece face climatul Europei mai cald și mai umed decât ar fi altfel. Fluxul Golfului nu numai că transportă apă caldă către coasta Europei, ci și încălzește vânturile predominante din vest care suflă pe continent de la Oceanul Atlantic.

Prin urmare, temperatura medie pe tot parcursul anului la [[Aveiro]], [[Portugalia]] este de 16°C în timp ce la [[New York City]], care este aproape pe aceeași latitudine, mărginind același ocean, este de doar 13°C. Berlin, Germania; Calgary, Canada; și Irkutsk, în partea asiatică a Rusiei, se află pe aceeași latitudine; Temperaturile din ianuarie la Berlin sunt în medie cu aproximativ 8°C mai mari decât cele din Calgary și sunt cu aproape 22°C mai mari decât temperaturile medii din Irkutsk.<ref name="climate"/> În mod similar, părțile nordice ale Scoției au un climat marin temperat. Temperatura medie anuală în orașul Inverness este de 9,05°C. Cu toate acestea, Churchill, Manitoba, Canada, se află aproximativ pe aceeași latitudine și are o temperatură medie de -6,5°C, oferindu-i un climat aproape subarctic.

Masele mari de apă din [[Marea Mediterană]], care egalează temperaturile pe o medie anuală și zilnică, sunt, de asemenea, de o importanță deosebită. Apa Mediteranei se întinde de la [[deșertul Sahara]] până la arcul alpin din partea sa nordică a [[Marea Adriatică|Mării Adriatice]], lângă [[Trieste]]. <ref>Josef Wasmayer "Wetter- und Meereskunde der Adria" (1976), pp 5.</ref>

În general, Europa nu este doar mai rece spre nord în comparație cu sudul, ci se răcorește și dinspre vest spre est. Clima este mai oceanică în vest și mai puțin în est. Acest lucru poate fi ilustrat de următorul tabel al temperaturilor medii în locurile de mai jos care urmează aproximativ latitudinilor 60, 55, 50, 45 și 40. Nici unul nu este situat la mare altitudine; majoritatea sunt aproape de mare. (localizare, latitudine și longitudine aproximative, cea mai rece lună medie, cea mai caldă medie lunară și temperaturile medii anuale în grade C)
<small>
{| class="wikitable"
|+Temperaturi în °C
|-
! Loc !! Latitudine !! Longitudine !!Cea mai <br>rece lună!!Cea mai<br>caldă lună!!Media <br>anuală
|-
| [[Lerwick]] || 60 N || 1 W || 3.5 || 12.4 || 7.4
|-
| [[Stockholm]] || 59.5 N || 19 E || −1.7 || 18.4 || 7.4
|-
| [[Helsinki]] || 60 N || 25 E || −4.7 || 17.8 || 5.9
|-
| [[Sankt Petersburg]] || 60 N || 30 E || −5.8 || 18.8 || 5.8
|-bgcolor="000000"
|colspan=6|
|-
| [[Edinburgh]] || 55.5 N || 3 W || 4.2 || 15.3 || 9.3
|-
| [[Copenhaga]] || 55.5 N || 12 E || 1.4 || 18.1 || 9.1
|-
| [[Klaipėda]] || 55.5 N || 21 E || −1.3 || 17.9 || 8.0
|-
| [[Moscova]] || 55.5 N || 30 E || −6.5 || 19.2 || 5.8
|-bgcolor="000000"
|colspan=6|
|-
| [[Insulele Scilly]] || 50 N || 6 W || 7.9 || 16.9 || 11.8
|-
| [[Bruxelles]] || 50.5 N || 4 E || 3.3 || 18.4 || 10.5
|-
| [[Cracovia]] || 50 N || 20 E || −2.0 || 19.2 || 8.7
|-
| [[Kiev]] || 50.5 N || 30 E || −3.5 || 20.5 || 8.4
|-bgcolor="000000"
|colspan=6|
|-
| [[Bordeaux]] || 45 N || 0 || 6.6 || 21.4 || 13.8
|-
| [[Veneția]] || 45.5 N || 12 E || 3.3 || 23.0 || 13.0
|-
| [[Belgrad]] || 45 N || 20 E || 1.4 || 23.0 || 12.5
|-
| [[Astrakhan]] || 46 N || 48 E || −3.7 || 25.6 || 10.5
|-bgcolor="000000"
|colspan=6|
|-
| [[Coimbra]] || 40 N || 8 W || 9.9 || 21.9 || 16.0
|-
| [[Valencia]] || 39.5 N || 0 || 11.9 || 26.1 || 18.3
|-
| [[Neapole]] || 40.5 N || 14 E || 8.7 || 24.7 || 15.9
|-
| [[Istanbul]] || 41 N || 29 E || 6.0 || 23.8 || 11.4
|-
|}</small>
<ref>Climate tables of the articles, where the precise sources can be found</ref>
Este remarcabil modul în care temperaturile medii pentru cea mai rece lună, precum și temperaturile medii anuale, scad de la vest la est. De exemplu, Edinburgh este mai cald decât Belgradul în cea mai rece lună a anului, deși Belgradul este la aproximativ 10 ° latitudine mai la sud.

===Geologie===
[[File:Ballagan Formation - geograph.org.uk - 1383509.jpg|thumb|Expunere alternantă de straturi de siltit și [[Dolomit (rocă)|dolomit]], Formațiunea Ballagan, Scoția]]
[[File:Mount Elbrus May 2008.jpg|thumb|[[Muntele Elbrus]] din sudul Rusiei este cel mai înalt munte din Europa.]]
[[File:Triassic Sandstone Cliffs at Ladram Bay England.jpg|thumb|left|Stânci de gresie de vârstă triasică în Golful Ladram, Anglia.]]

Rocile europene din [[Precambrian]] au o vechime care variază de la aproximativ 3,8 miliarde până la 541 de milioane de ani.<ref name="Britannica_2021">{{Citation | url=https://www.britannica.com/place/Europe/Geologic-history| title=Europe - Geologic history| newspaper=Encyclopedia Britannica}}</ref> Au urmat roci din [[Paleozoic]] (aproximativ 252 milioane de ani în urmă), din [[Mezozoic]] (până acum aproximativ 66 de milioane de ani) și din [[Cenozoic]] (ultimii 66 de milioane de ani).

Scutul Baltic reprezintă cea mai mare zonă europeană cu cele mai vechi roci de pe continent, ea fiind erodată până a ajuns un relief redus.<ref name="Britannica_2021"/> Cele mai tinere roci apar în Sistemul alpin, care încă supraviețuiește ca munți înalți. În urmă cu aproximativ 200 milioane de ani supercontinentul [[Pangea]] s-a fragmentat dând naștere unui  nou ocean, [[Marea Tethys]]. Închiderea acestui ocean în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani în urmă, prin subducție și procese tectonice, a dus la [[orogenie|orogenia]] alpină care se întinde de la [[Oceanul Atlantic]] până la [[Turcia]] și conține multe centuri orogene separate ([[Pirinei]]i, Alpii Elvețiano-Austrieni, [[Munții Apenini]], [[Munții Carpați]], [[Alpii Dinarici]] și [[Munții Pontici]]). Forma actuală a Europei datează de la sfârșitul [[Terțiar]]ului în urmă cu aproximativ cinci milioane de ani.<ref name="Encyclopædia Britannica">{{cite encyclopedia|url=http://www.britannica.com/eb/article-9106055 |title=Europe |encyclopedia=[[Encyclopædia Britannica]] |year=2007 |access-date=10 June 2008 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20071204015044/http://www.britannica.com/eb/article-9106055 |archive-date=4 December 2007 }}</ref>

Geologia Europei este extrem de variată și complexă și dă naștere la o mare varietate de peisaje pe continent, de la regiuni muntoase la câmpii.<ref>{{cite web|url=http://www.soton.ac.uk/~imw/jpg/eurogy.jpg|title=Geology map of Europe|year=1967|publisher=University of Southampton|access-date=27 October 2008}}</ref> Cea mai importantă caracteristică a Europei este dihotomia dintre regiunile muntoase înalte din Europa de Sud și o câmpie vastă, parțial subacvatică, în nord. Aceste două jumătăți sunt separate de lanțurile montane din [[Pirinei]] și [[Alpi]]/[[Munții Carpați|Carpați]]. Câmpiile nordice sunt delimitate în vest de [[Munții Scandinaviei]] și părțile muntoase ale insulelor britanice. Principalele corpuri de apă de mică adâncime care scufundă părți din câmpiile nordice sunt [[Marea Celtică]], [[Marea Nordului]], [[Marea Baltică]] și [[Marea Barents]].

Câmpia nordică conține vechiul continent geologic [[Baltica]] și, prin urmare, poate fi considerată geologic drept „continentul principal”, în timp ce zonele muntoase periferice și regiunile muntoase din sud și vest constituie fragmente din diferite alte continente geologice. Majoritatea geologiei mai vechi din vestul Europei a existat ca parte a vechiului [[microcontinent]] [[Avalonia]].

===Flora===

Animalele și plantele europene au fost profund afectate de prezența și activitățile omului. Cu excepția [[Fennoscandia]] și a nordului Rusiei, puține zone sălbatice neatinse se găsesc în prezent în Europa, cu excepția diferitelor [[parc național|parcuri naționale]].

[[File:Grib skov.jpg|thumb|left|260px|Probabil 80-90% din Europa a fost odată acoperită de pădure.]]

Principalul strat vegetal natural din Europa este [[pădure]]a mixtă. În nord, [[Curentul Golfului]] și [[Curentul Atlanticului de Nord]] încălzesc continentul. Sudul Europei ar putea fi descris ca având un climat cald, dar blând. Există frecvente secete de vară în această regiune. Crestele montane afectează și condițiile. Unele dintre acestea ([[Alpi]], [[Pirinei]]) sunt orientate spre est-vest și permit vântului să transporte mase mari de apă din ocean în interior. Altele sunt orientate spre sud-nord ([[Munții Scandinaviei]], [[Alpii Dinarici|Dinarici]], [[Munții Carpați|Carpați]], [[Munții Apenini|Apenini]]) și deoarece ploaia cade în primul rând pe partea munților care este orientată spre mare, pădurile cresc bine pe această parte, în timp ce pe cealaltă parte, condițiile sunt mult mai puțin favorabile. Puține colțuri ale Europei continentale nu au fost pășunate de animale la un moment dat în timp, iar tăierea habitatului forestier pre-agricol a provocat perturbarea ecosistemelor vegetale și animale originale.

[[File:2009 Sun Peaks Summer - spectacular flower displays this year - (28453242280).jpg|thumb|270px|Flori sălbatice]]

Probabil 80-90% din Europa a fost odată acoperită de pădure,<ref>{{cite web|url=http://www.saveamericasforests.org/europages/history&geography.htm|title=History and geography|publisher=Save America's Forest Funds|access-date=9 June 2008}}</ref>  care se întindea de la [[Marea Mediterană]] până la [[Oceanul Arctic]]. Deși peste jumătate din pădurile originale ale Europei au dispărut de-a lungul secolelor de [[defrișare]], mai mult de un sfert din suprafața ei terestră este împădurită, cum ar fi pădurile cu frunze late și mixte, [[taiga]]ua Scandinaviei și Rusiei, pădurile tropicale mixte din Caucaz și pădurile de [[stejar de plută]] din vestul Mediteranei.
În ultima perioadă, defrișările au fost încetinite și au fost plantați mulți copaci. Cu toate acestea, în multe cazuri, plantațiile de [[conifere]] au înlocuit pădurea naturală mixtă originală, deoarece acestea cresc mai repede. Plantațiile acoperă acum zone întinse de pământ, dar oferă habitate mai sărace pentru multe specii, care necesită un amestec de specii de copaci și structuri forestiere diverse. Cantitatea de pădure naturală în Europa de Vest este de doar 2-3% sau mai puțin, iar în Rusia europeană de 5-10%. Țara cu cel mai mic procent de suprafață împădurită este [[Islanda]] (1%), în timp ce cea mai împădurită țară este [[Finlanda]] (77%).<ref>{{cite web|url=http://www.mcpfe.net/system/files/u1/publications/pdf/state_of_europes_forests_2007.pdf |title=State of Europe's Forests 2007: The MCPFE report on sustainable forest management in Europe |publisher=EFI Euroforest Portal |page=182 |access-date=9 June 2008 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20080624190612/http://www.mcpfe.net/system/files/u1/publications/pdf/state_of_europes_forests_2007.pdf |archive-date=24 June 2008 }}</ref>

În Europa temperată, domină pădurea mixtă, atât cu frunze late, cât și de conifere. Cele mai importante specii din centrul și vestul Europei sunt [[fag]]ul și [[stejar]]ul. În nord, taigaua este o pădure mixtă de [[molid]]–[[pin]]–[[mesteacăn]]; mai în nordul Rusiei și nordul extrem al Scandinaviei, taigaua cedează loc [[tundră|tundrei]] pe măsură ce se apropie Arctica. În Mediterana, au fost plantați mulți [[măslini]], care sunt foarte bine adaptați climatului său arid; [[Chiparos]]ul mediteranean este, de asemenea, plantat pe scară largă în sudul Europei. Regiunea mediteraneană semi-aridă găzduiește multă pădure de arbuști. O regiune îngustă est-vest de pășune ([[stepă]]) se extinde spre est din Ucraina și sudul Rusiei și se termină în Ungaria și traversează taigaua spre nord.

===Fauna===
{{AP|Fauna Europei}}
[[File:Eurasian blue tit Lancashire.jpg|thumb|left|[[Pițigoi albastru|Pițigoiul albastru]] este o pasăre rezidentă și comună a Europei.]]

Glaciația din timpul [[Glaciațiunea cuaternară|celei mai recente ere glaciare]] și prezența [[om]]ului au afectat distribuția faunei europene. În ceea ce privește [[animal]]ele, în multe părți ale Europei cele mai multe animale mari și specii de prădători de vârf au fost vânate până la [[extincție]]. Fauna europeană de mamifere este compusă din 270 de specii, dintre care 78 endemice Europei (15% dintre acestea sunt amenințate cu dispariția și 27% au fost identificate ca fiind în declin).<ref>Temple H.J. & Terry A. (Compilers). (2007). The Status and Distribution of European Mammals. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities.</ref>

[[Mamut lânos|Mamutul lânos]] a dispărut înainte de sfârșitul [[Neolitic]]ului. Astăzi, [[lup]]ii ([[carnivore]]) și [[urs|urșii]] ([[omnivore]]) sunt pe cale de dispariție. Odată se găseau în majoritatea părților din Europa. Cu toate acestea, defrișările și vânătoarea au făcut ca aceste animale să se retragă tot mai mult. În [[Evul Mediu]] habitatele urșilor erau limitate la munți mai mult sau mai puțin inaccesibili cu acoperire forestieră suficientă. Astăzi, [[ursul brun]] trăiește în primul rând în [[peninsula balcanică]], [[Scandinavia]] și [[Rusia]]; un număr mic persistă și în alte țări din Europa (Austria, Pirinei etc.), dar în aceste zone populațiile de urs brun sunt fragmentate și marginalizate din cauza distrugerii habitatului lor. [[urs polar|Urșii polari]] pot fi găsiți în [[Svalbard]], un arhipelag norvegian situat la nord de Scandinavia. [[Lup]]ul, al doilea prădător ca mărime din Europa, după ursul brun, poate fi găsit în principal în Europa Centrală și de Est și în Balcani, și în unele enclave în Europa de Vest (Scandinavia, Spania etc.).

[[File:Bison bonasus (Linnaeus 1758).jpg|thumb|right|Odată cutreierau marile păduri temperate din Eurasia, astăzi [[zimbru|zimbrii europeni]] trăiesc în rezervații naturale.<ref>{{cite web|url=http://www.ultimateungulate.com/artiodactyla/bison_bonasus.html|title=European bison, Wisent|access-date=19 January 2017|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20161226095419/http://www.ultimateungulate.com/artiodactyla/bison_bonasus.html|archive-date=26 December 2016}}</ref><ref>{{cite news| url=http://news.bbc.co.uk/earth/hi/earth_news/newsid_8182000/8182104.stm | work=BBC News | first=Matt | last=Walker | title=European bison on 'genetic brink' | date=4 August 2009}}</ref>]]

Alte carnivore europene importante sunt: [[Pisică sălbatică|pisica sălbatică]] europeană, [[vulpe|vulpea]] (în special [[Vulpe roșie|vulpea roșie]]), [[șacal]]ul și diferite specii de [[jder]]i, [[arici]], diferite specii de [[reptile]] (cum ar fi [[Viperă comună|vipera comună]], [[Natrix|șarpele de apă]], [[Șarpe de alun|șarpele de alun]], [[gușter]]ul) și amfibieni, diferite păsări ([[Acvilă de munte|acvila de munte]], [[codalb]]ul, [[Șorecar comun|șorecarul comun]], [[Acvilă-țipătoare-mică|acvilă-țipătoare-mică]], [[șoim|șoimul]], [[bufniță|bufnița]], și alte păsări de pradă) 

Ierbivorele europene importante sunt [[melci]]i, [[pești]]i, diferite păsări și mamifere, cum ar fi [[rozătoare]], [[căprioare]], [[mistreț|mistreți]], [[marmote]], [[capra alpină|capre alpine]], [[Zimbru|zimbrii]], etc. Un număr de insecte, precum [[neuroptera]], [[Ortoptere|ortoptera]], [[Trihoptere|trihoptera]], [[Diptere|diptera]], [[Himenoptere|himenoptera]] se adaugă biodiversității.<ref>{{cite journal | last1 = Bryant | first1 = S. | last2 = Thomas | first2 = C. | last3 = Bale | first3 = J. | year = 1997 | title = Nettle-feeding nymphalid butterflies: temperature, development and distribution | journal = Ecological Entomology | volume = 22 | issue = 4| pages = 390–398 | doi = 10.1046/j.1365-2311.1997.00082.x | s2cid = 84143178 }}</ref> Extincția hipopotamilor pitici și a elefanților pitici a fost legată de cea mai timpurie sosire a oamenilor pe insulele Mediteranei.<ref>{{cite web|url=http://www.geocities.com/RainForest/3096/palaeol.html|title=Paleolithic Man and his Environment in Malta|last1=Savona-Ventura|first1=C.|last2=Mifsud|first2=A.|date=9 April 1997|access-date=19 July 2014|archive-url=https://web.archive.org/web/20091018195453/http://geocities.com/RainForest/3096/palaeol.html|archive-date=18 October 2009|url-status=dead}}</ref>

Creaturile marine sunt, de asemenea, o parte importantă a florei și faunei europene. Flora mării constî în principal din [[fitoplancton]]. Animalele importante care trăiesc în mările europene sunt [[zooplancton]]nul, [[moluște]]le, [[echinoderme]]le, diferiți [[crustacei]], [[calmari]] și [[caracatițe]], [[pești]], [[delfini]] și [[balene]].

Biodiversitatea este protejată în Europa prin Convenția de la Berna a Consiliului Europei, care a fost semnată și de Comunitatea Europeană, precum și de statele non-europene.
<gallery mode="packed" heights="180">
File:European Brown Bear.jpg
File:Fox study 6.jpg
File:Kolmården Wolf.jpg
File:Lynx lynx2.jpg
File:Steinadler Aquila chrysaetos closeup2 Richard Bartz.jpg
File:Corvus corax (42983928971).jpg
File:Red Crested Pochard 039.jpg
File:Oryctolagus cuniculus Tasmania 2.jpg
File:Jeune bouquetin sur un rocher.jpg
File:Bullfinch male.jpg
File:Eurasian eagle-owl (44088).jpg
</gallery>

==Politică==
{{See also|Lista țărilor și teritoriilor nesuverane europene|Integrare europeană}}
[[File:Flag_of_Europe.svg|thumb|[[Steagul Europei]], adoptat de Consiliul Europei în 1955 ca steag al întregii Europe.<ref>[http://www.coe.int/en/web/about-us/the-european-flag The European flag], Council of Europe. Retrieved 27 October 2016.</ref>]]

Harta politică a Europei derivă în mod substanțial din reorganizarea Europei după războaiele napoleoniene din 1815. Forma predominantă de guvernare în Europa este democrația parlamentară, în majoritatea cazurilor sub forma [[republică|republicii]]; în 1815, forma predominantă de guvernare era încă [[monarhie|monarhia]]. Cele unsprezece monarhii rămase din Europa <ref>not counting the microstate of Vatican City</ref> sunt constituționale.

Principalele organizații internaționale din Europa au fost înființate în perioada următoare celui de-al Doilea Război Mondial pentru a spori cooperarea, în special politică, a statelor europene care le compun. Politica europeană modernă este dominată de [[Uniunea Europeană]], de la căderea [[Cortina de Fier|Cortinei de Fier]] și prăbușirea [[Blocul răsăritean|Blocului răsăritean]] al statelor comuniste. După sfârșitul [[Războiul Rece|Războiului Rece]], UE s-a extins spre est incluzând fostele țări comuniste. Începănd cu 31 ianuarie 2020, UE are 27 de state membre.

Cu toate acestea, există o serie de alte organizații internaționale formate preponderent din națiuni europene sau care revendică în mod explicit o origine europeană, inclusiv [[Consiliul Europei]] cu 47 de națiuni – prima organizație europeană de după război, considerată un prim-lider al Uniunii Europene – și [[Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa]] (OSCE) cu 57 de națiuni.

==Lista statelor și teritoriilor==
Există 50 de state suverane cu teritoriu situat în definiția obișnuită a Europei și/sau apartenență la organizații europene internaționale care sunt aproape universal recunoscute la nivel internațional. Toate sunt fie state membre, fie state observatoare ale [[ONU|Națiunilor Unite]]<ref>{{cite web|url=https://www.un.org/en/members/ |title=United Nations Member States |publisher=United Nations |access-date=24 February 2011}}</ref> și toate, cu excepția [[Belarus]]ului, [[Kazahstan]]ului și a [[Vatican]]ului, sunt membre ale [[Consiliul Europei|Consiliului Europei]].<ref>{{cite web |url=http://www.coe.int/aboutcoe/index.asp?page=47pays1europe |title=47 countries, 1 Europe |publisher=Council of Europe |access-date=17 February 2011 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20110319025613/http://www.coe.int/aboutCoe/index.asp?page=47pays1europe |archive-date=19 March 2011  }}</ref>

{| class="sortable wikitable"
! style="line-height:95%; width:2em" class="unsortable" | Steag<ref>Steagul UE pentru statele membre UE</ref>
! style="line-height:95%; width:2em" class="unsortable" | Stemă
! Nume
! Suprafață<br />(km<sup>2</sup>)
! Populație<br />
! Densitatea populației<br />(per km<sup>2</sup>)
! Capitală
! Denumire în limba oficială
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|ALB}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Albania.svg|20px]]
| [[Albania]]
| style="text-align:right;"| 28.748
| style="text-align:right;"| 2.876.591
| style="text-align:right;"| 98,5
| [[Tirana]]
| Shqipëria
|-|
| style="text-align:center;"| {{flagicon|AND}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Andorra.svg|20px]]
| [[Andorra]]
| style="text-align:right;"| 468
| style="text-align:right;"| 77.281
| style="text-align:right;"| 179,8
| [[Andorra la Vella]]
| Andorra
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|ARM}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Armenia.svg|20px]]
| [[Armenia]]&thinsp;{{cref2|j}}
| style="text-align:right;"| 29.743
| style="text-align:right;"| 2.924.816
| style="text-align:right;"| 101,5
| [[Erevan]]
| Հայաստան (Hayastan)
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|AUT}}
| style="text-align:center;"| [[File:Austria Bundesadler.svg|20px]]

| [[Austria]]
| style="text-align:right;"| 83.858
| style="text-align:right;"| 8.823.054
| style="text-align:right;"| 104
| [[Viena]]
| Österreich
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|AZE}}
| style="text-align:center;"| [[File:Emblem of Azerbaijan.svg|20px]]
| [[Azerbaijan]]&thinsp;{{cref2|k}}
| style="text-align:right;"| 86.600
| style="text-align:right;"| 9.911.646
| style="text-align:right;"| 113
| [[Baku]]
| Azǝrbaycan
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|BLR}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Belarus (2020).svg|20px]]
| [[Belarus]]
| style="text-align:right;"| 207.560
| style="text-align:right;"| 9.504.700
| style="text-align:right;"| 45,8
| [[Minsk]]
| {{lang|be|Беларусь}} ({{transl|be|Belaruś}})
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|BEL}}
| style="text-align:center;"| [[File:Great coat of arms of Belgium.svg|20px]]
| [[Belgia]]
| style="text-align:right;"| 30.528
| style="text-align:right;"| 11.358.357
| style="text-align:right;"| 372,06
| [[Bruxelles]]
| België/Belgique/Belgien
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|BIH}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Bosnia and Herzegovina.svg|20px]]
| [[Bosnia și Herzegovina]]
| style="text-align:right;"| 51.129
| style="text-align:right;"| 3.531.159
| style="text-align:right;"| 68,97
| [[Sarajevo]]
| {{lang|bs|Bosna i Hercegovina}}/{{lang|bs-Cyrl|Боснa и Херцеговина}}
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|BUL}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Bulgaria.svg|20px]]
| [[Bulgaria]]
| style="text-align:right;"| 110.910
| style="text-align:right;"| 7.101.859
| style="text-align:right;"| 64,9
| [[Sofia]]
| {{lang|bg|България}} ({{transl|bg|Bǎlgariya}})
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|CYP}}
| style="text-align:center;"| [[File:Cyprus coat of arms 2006.svg|20px]]
| [[Cipru]]&thinsp;{{cref2|d|1}}
| style="text-align:right;"| 9.251
| style="text-align:right;"| 1.170.125
| style="text-align:right;"| 123,4
| [[Nicosia]]
| Κύπρος (Kýpros)/Kıbrıs
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|CRO}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Croatia.svg|20px]]
| [[Croația]]
| style="text-align:right;"| 56.542
| style="text-align:right;"| 4.284.889
| style="text-align:right;"| 75,8
| [[Zagreb]]
| Hrvatska
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|DEN}}
| style="text-align:center;"| [[File:National Coat of arms of Denmark.svg|20px]]
| [[Danemarca]]
| style="text-align:right;"| 43.094
| style="text-align:right;"| 5.748.796
| style="text-align:right;"| 133,9
| [[Copenhaga]]
| Danmark
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|SUI}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Switzerland.svg|20px]]
| [[Elveția]]
| style="text-align:right;"| 41.285
| style="text-align:right;"| 8.401.120
| style="text-align:right;"| 202
| [[Berna]]
| Schweiz/Suisse/Svizzera/Svizra
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|EST}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Estonia.svg|20px]]
| [[Estonia]]
| style="text-align:right;"| 45.226
| style="text-align:right;"| 1.319.133
| style="text-align:right;"| 28
| [[Talin]]
| Eesti
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|FIN}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Finland.svg|20px]]
| [[Finlanda]]
| style="text-align:right;"| 338.455
| style="text-align:right;"| 5.509.717
| style="text-align:right;"| 16
| [[Helsinki]]
| Suomi/Finland
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|FRA}}
| style="text-align:center;"| [[File:Armoiries république française.svg|20px]]
| [[Franța]]&thinsp;{{cref2|g}}
| style="text-align:right;"| 547.030
| style="text-align:right;"| 67.348.000
| style="text-align:right;"| 116
| [[Paris]]
| France
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|GEO}}
| style="text-align:center;"| [[File:Greater coat of arms of Georgia.svg|20px]]
| [[Georgia]]&thinsp;{{cref2|l}}
| style="text-align:right;"| 69.700
| style="text-align:right;"| 3.718.200
| style="text-align:right;"| 53,5
| [[Tbilisi]]
| საქართველო (Sakartvelo)
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|GER}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Germany.svg|20px]]
| [[Germania]]
| style="text-align:right;"| 357.168
| style="text-align:right;"| 82.800.000
| style="text-align:right;"| 232
| [[Berlin]]
| Deutschland
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|GRE}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Greece.svg|20px]]
| [[Grecia]]
| style="text-align:right;"| 131.957
| style="text-align:right;"| 10.768.477
| style="text-align:right;"| 82
| [[Atena]]
| Ελλάδα (Elláda)
|-
| style="text-align:center;"| {{Flagicon|EU}}{{flagicon|IRL}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Ireland.svg|20px]]
| [[Irlanda]]
| style="text-align:right;"| 70.280
| style="text-align:right;"| 4.761.865
| style="text-align:right;"| 67,7
| [[Dublin]]
| Éire/Ireland
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|ISL}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Iceland.svg|20px]]
| [[Islanda]]
| style="text-align:right;"| 103.000
| style="text-align:right;"| 350.710
| style="text-align:right;"| 3,2
| [[Reykjavík]]
| Ísland
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|ITA}}
| style="text-align:center;"| [[File:Emblem of Italy.svg|20px]]
| [[Italia]]
| style="text-align:right;"| 301.338
| style="text-align:right;"| 60.589.445
| style="text-align:right;"| 201,3
| [[Roma]]
| Italia
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|KAZ}}
| style="text-align:center;"| [[File:Emblem of Kazakhstan latin.svg|20px]]
| [[Kazakhstan]]&thinsp;{{cref2|i}}
| style="text-align:right;"| 148.000
| style="text-align:right;"| 17.987.736
| style="text-align:right;"| 6,49
| [[Nur-Sultan]]
| {{lang|kk|Қазақстан}} ({{lang|kk|Qazaqstan}})
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|LVA}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Latvia.svg|20px]]
| [[Letonia]]
| style="text-align:right;"| 64.589
| style="text-align:right;"| 1.925.800
| style="text-align:right;"| 34,3
| [[Riga]]
| Latvija
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|LIE}}
| style="text-align:center;"| [[File:Staatswappen-Liechtensteins.svg|20px]]
| [[Liechtenstein]]
| style="text-align:right;"| 160
| style="text-align:right;"| 38.111
| style="text-align:right;"| 227
| [[Vaduz]]
| Liechtenstein
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|LTU}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Lithuania.svg|20px]]
| [[Lituania]]
| style="text-align:right;"| 65.300
| style="text-align:right;"| 2.800.667
| style="text-align:right;"| 45,8
| [[Vilnius]]
| Lietuva
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|LUX}}
| style="text-align:center;"| [[File:Greater coat of arms of the grand-duchy of Luxembourg.svg|20px]]
| [[Luxemburg]]
| style="text-align:right;"| 2.586
| style="text-align:right;"| 602.005
| style="text-align:right;"| 233,7
| [[Luxemburg (oraș)|Luxembourg]]
| Lëtzebuerg/Luxemburg/Luxembourg
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|NMK}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of North Macedonia.svg|20px]]
| [[Macedonia de Nord]]
| style="text-align:right;"| 25.713
| style="text-align:right;"| 2.103.721
| style="text-align:right;"| 80,1
| [[Skopje]]
| {{lang|mk|Северна Македонија}} ({{transl|mk|Severna Makedonija}})
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|MLT}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Malta.svg|20px]]
| [[Malta]]
| style="text-align:right;"| 316
| style="text-align:right;"| 445.426
| style="text-align:right;"| 1.410
| [[Valletta]]
| Malta
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|MON}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Monaco.svg|20px]]
| [[Monaco]]
| style="text-align:right;"| 2,020
| style="text-align:right;"| 38.400
| style="text-align:right;"| 18.713
| [[Monaco]]
| Monaco
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|MNE}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Montenegro.svg|20px]]
| [[Muntenegru]]
| style="text-align:right;"| 13.812
| style="text-align:right;"| 642.550
| style="text-align:right;"| 45,0
| [[Podgorica]]
| {{lang|mis-Latn|Crna Gora}}/{{lang|mis-Cyrl|Црна Гора}}
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|NOR}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Norway.svg|20px]]
| [[Norvegia]]
| style="text-align:right;"| 385.203
| style="text-align:right;"| 5.295.619
| style="text-align:right;"| 15,8
| [[Oslo]]
| Norge/Noreg/Norga
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|POL}}
| style="text-align:center;"| [[File:Herb Polski.svg|20px]]
| [[Polonia]]
| style="text-align:right;"| 312.685
| style="text-align:right;"| 38.422.346
| style="text-align:right;"| 123,5
| [[Varșovia]]
| Polska
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|POR}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Portugal.svg|20px]]
| [[Portugalia]]&thinsp;{{cref2|e}}
| style="text-align:right;"| 92.212
| style="text-align:right;"| 10.379.537
| style="text-align:right;"| 115
| [[Lisabona]]
| Portugal
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|UK}}
| style="text-align:center;"| [[File:Royal Coat of Arms of the United Kingdom.svg|20px]]
| [[Regatul Unit]]
| style="text-align:right;"| 244.820
| style="text-align:right;"| 66.040.229
| style="text-align:right;"| 270,7
| [[Londra]]
| United Kingdom
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|CZE}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of the Czech Republic.svg|20px]]
| [[Republica Cehă]]
| style="text-align:right;"| 78.866
| style="text-align:right;"| 10.610.947
| style="text-align:right;"| 134
| [[Praga]]
| Česko
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|MDA}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Moldova.svg|20px]]
| [[Republica Moldova]]&thinsp;{{cref2|a}}
| style="text-align:right;"| 33.846
| style="text-align:right;"| 3.434.547
| style="text-align:right;"| 101,5
| [[Chișinău]]
| Moldova
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|ROU}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Romania.svg|20px]]
| [[România]]
| style="text-align:right;"| 238.397
| style="text-align:right;"| 19.638.000
| style="text-align:right;"| 84,4
| [[București]]
| România
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|RUS}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of Arms of the Russian Federation.svg|20px]]
| [[Rusia]]&thinsp;{{cref2|b}}{{cref2|t}}
| style="text-align:right;"| 3.969.100
| style="text-align:right;"| 144.526.636
| style="text-align:right;"| 8,4
| [[Moscova]]
| {{lang|ru|Россия}} ({{transl|ru|Rossiya}})
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|SMR}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of San Marino.svg|20px]]
| [[San Marino]]
| style="text-align:right;"| 61,2
| style="text-align:right;"| 33.285
| style="text-align:right;"| 520
| [[San Marino, San Marino|San Marino]]
| San Marino
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|SRB}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Serbia.svg|20px]]
| [[Serbia]]&thinsp;{{cref2|f}}
| style="text-align:right;"| 88.361
| style="text-align:right;"| 7.040.272
| style="text-align:right;"| 91,1
| [[Belgrad]]
| {{lang|sr-Latn|Srbija}}/{{lang|sr-Cyrl|Србија}}
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|SVK}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Slovakia.svg|20px]]
| [[Slovacia]]
| style="text-align:right;"| 49.035
| style="text-align:right;"| 5.435.343
| style="text-align:right;"| 111
| [[Bratislava]]
| Slovensko
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|SVN}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Slovenia.svg|20px]]
| [[Slovenia]]
| style="text-align:right;"| 20.273
| style="text-align:right;"| 2.066.880
| style="text-align:right;"| 101,8
| [[Ljubljana]]
| Slovenija
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|ESP}}
| style="text-align:center;"| [[File:Escudo de España (mazonado).svg|20px]]
| [[Spania]]
| style="text-align:right;"| 505.990
| style="text-align:right;"| 46.698.151
| style="text-align:right;"| 92
| [[Madrid]]
| España
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|SWE}}
| style="text-align:center;"| [[File:Great coat of arms of Sweden.svg|20px]]
| [[Suedia]]
| style="text-align:right;"| 450.295
| style="text-align:right;"| 10.151.588
| style="text-align:right;"| 22,5
| [[Stockholm]]
| Sverige
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|TUR}}
| style="text-align:center;"| [[File:TurkishEmblem.svg|20px]]
| [[Turcia]]&thinsp;{{cref2|m}}
| style="text-align:right;"| 23.764
| style="text-align:right;"| 83.614.362<ref>https://www.tuik.gov.tr/</ref>
| style="text-align:right;"| 106,7
| [[Ankara]]
| Türkiye
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|NED}}
| style="text-align:center;"| [[File:State coat of arms of the Netherlands.svg|20px]]
| [[Țările de Jos]]&thinsp;{{cref2|h}}
| style="text-align:right;"| 41.543
| style="text-align:right;"| 17.271.990
| style="text-align:right;"| 414,9
| [[Amsterdam]]
| Nederland
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|UKR}}
| style="text-align:center;"| [[File:Lesser Coat of Arms of Ukraine.svg|20px]]
| [[Ucraina]]&thinsp;{{cref2|s}}{{cref2|t}}
| style="text-align:right;"| 603.628
| style="text-align:right;"| 42.418.235
| style="text-align:right;"| 73,8
| [[Kiev]]
| {{lang|uk|Україна}} ({{transl|uk|Ukraina}})
|-
| style="text-align:center;"|{{Flagicon|EU}}{{flagicon|HUN}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of Hungary.svg|20px]]
| [[Ungaria]]
| style="text-align:right;"| 93.030
| style="text-align:right;"| 9.797.561
| style="text-align:right;"| 105,3
| [[Budapesta]]
| Magyarország
|-
| style="text-align:center;"| {{flagicon|Vatican City}}
| style="text-align:center;"| [[File:Coat of arms of the Vatican City.svg|20px]]
| [[Vatican]]
| style="text-align:right;"| 0,44
| style="text-align:right;"| 1.000
| style="text-align:right;"| 2.272
| [[Vatican]]
| Città del Vaticano/Civitas Vaticana
|- class="sortbottom" style="font-weight:bold;"
| colspan="2" | Total
| style="text-align:right;"| 50
| style="text-align:right;"| 10.180.000{{cref2|n|3}}
| style="text-align:right;"| 743.000.000{{cref2|n|4}}
| style="text-align:right;"| 73
|
|
|}

==Economie==
{{AP|Economia Europei|Lista statelor suverane din Europa după PIB (nominal)|Lista statelor suverane din Europa după PIB (PPC)}}
[[File:Europe-GDP-PPP-per-capita-map.png|thumb|Națiunile europene și limitrofe în funcție de PIB (PPC) pe cap de locuitor]]
Dintre toate continentele, economia Europei este în prezent cea mai mare de pe Pământ și este cea mai bogată regiune măsurată prin active aflate în gestiune, cu peste 32,7 trilioane de dolari, comparativ cu 27,1 trilioane de dolari din America de Nord în 2008.<ref>{{cite news|last=Fineman |first=Josh |url=https://www.bloomberg.com/news/world |title=Bloomberg.com |publisher=Bloomberg.com |date=15 September 2009 |access-date=23 August 2010 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20150128110049/http://www.bloomberg.com/news/world |archive-date=28 January 2015 }}</ref> În 2009, Europa a rămas cea mai bogată regiune. Activele sale gestionate de 37,1 trilioane de dolari au reprezentat o treime din bogăția lumii.<ref>{{cite web|url=http://www.pr-inside.com/global-wealth-stages-a-strong-comeback-r1942019.htm |title=Global Wealth Stages a Strong Comeback |publisher=Pr-inside.com |date=10 June 2010 |access-date=23 August 2010 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20110520174617/http://www.pr-inside.com/global-wealth-stages-a-strong-comeback-r1942019.htm |archive-date=20 May 2011 }}</ref> La fel ca și pe alte continente, Europa are o mare variație a bogăției printre țările sale. Statele mai bogate tind să se afle în [[Europa de Vest|Occident]]; unele dintre economiile Europei Centrale și de Est sunt încă în curs de ieșire din [[Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste|colapsul Uniunii Sovietice]] și a [[Destrămarea Iugoslaviei|destrămării Iugoslaviei]].

Modelul [[Banana albastră]] a fost conceput ca o reprezentare geografică economică a puterii economice a respectivelor regiuni, care a fost dezvoltat în continuare în [[Banana aurie]] sau Steaua albastră. Comerțul dintre Est și Vest, precum și față de Asia, care fusese întrerupt de mult timp de cele două războaie mondiale, de noile frontiere și de Războiul Rece, a crescut brusc după 1989. În plus, există un nou impuls din [[Noul drum al mătăsii]] peste [[Canalul Suez]] spre Africa și Asia.<ref>Global shipping and logistic chain reshaped as China’s Belt and Road dreams take off in Hellenic Shipping News, 4. December 2018; Wolf D. Hartmann, Wolfgang Maennig, Run Wang: Chinas neue Seidenstraße. (2017), p 59; Jacob Franks "The Blu Banana - the True Heart of Europe" In: Big Think Edge, 31.12.2014; Zacharias Zacharakis: Chinas Anker in Europa in: Die Zeit 8. May 2018; Harry de Wilt: Is One Belt, One Road a China crisis for North Sea main ports? in World Cargo News, 17 December 2019; Hospers, Gert-Jan "Beyond the blue banana? Structural change in Europe´s geo-economy." 2002</ref>

[[Uniunea Europeană]], o entitate politică compusă din 27 de state europene, cuprinde cea mai mare zonă economică unică din lume. 19 țări din UE au ca monedă comună [[euro]]. Cinci țări europene se clasează în primele zece dintre cele mai mari economii naționale din lume după PIB (PPC). Aceasta include (conform ''[[The World Factbook]]''): Germania (6), Rusia (7), Regatul Unit (10), Franța (11) și Italia (13).<ref>{{cite web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html|title=The CIA World Factbook – GDP (PPP)|date=15 July 2008|access-date=19 July 2008|publisher=CIA}}</ref>

Există o diferență uriașă între multe țări europene în ceea ce privește veniturile lor. Cea mai bogată țară din punct de vedere al PIB-ului nominal este [[Monaco]], cu 185.829 USD pe cap de locuitor (în 2018), iar cea mai săracă este [[Ucraina]], cu 3.659 USD pe cap de locuitor (în 2019).<ref>{{cite web|url=https://data.worldbank.org/indicator/ny.gdp.pcap.cd?most_recent_value_desc=true|title=The World Bank DataBank |website=worldbank.org}}</ref> Potrivit raportului Băncii Mondiale, Monaco este cea mai bogată țară din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor din lume.

În ansamblu, PIB-ul pe cap de locuitor al Europei este de 21.767 USD, potrivit unei evaluări a [[Fondul Monetar Internațional|Fondului Monetar Internațional]] din 2016.<ref>Some data refers to IMF staff estimates but some are actual figures for the year 2017, made in 12 April 2017. [http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2017/02/weodata/weorept.aspx?sy=2016&ey=2016&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2C672%2C914%2C946%2C612%2C137%2C614%2C546%2C311%2C962%2C213%2C674%2C911%2C676%2C193%2C548%2C122%2C556%2C912%2C678%2C313%2C181%2C419%2C867%2C513%2C682%2C316%2C684%2C913%2C273%2C124%2C868%2C339%2C921%2C638%2C948%2C514%2C943%2C218%2C686%2C963%2C688%2C616%2C518%2C223%2C728%2C516%2C836%2C918%2C558%2C748%2C138%2C618%2C196%2C624%2C278%2C522%2C692%2C622%2C694%2C156%2C142%2C626%2C449%2C628%2C564%2C228%2C565%2C924%2C283%2C233%2C853%2C632%2C288%2C636%2C293%2C634%2C566%2C238%2C964%2C662%2C182%2C960%2C359%2C423%2C453%2C935%2C968%2C128%2C922%2C611%2C714%2C321%2C862%2C243%2C135%2C248%2C716%2C469%2C456%2C253%2C722%2C642%2C942%2C643%2C718%2C939%2C724%2C644%2C576%2C819%2C936%2C172%2C961%2C132%2C813%2C646%2C199%2C648%2C733%2C915%2C184%2C134%2C524%2C652%2C361%2C174%2C362%2C328%2C364%2C258%2C732%2C656%2C366%2C654%2C734%2C336%2C144%2C263%2C146%2C268%2C463%2C532%2C528%2C944%2C923%2C176%2C738%2C534%2C578%2C536%2C537%2C429%2C742%2C433%2C866%2C178%2C369%2C436%2C744%2C136%2C186%2C343%2C925%2C158%2C869%2C439%2C746%2C916%2C926%2C664%2C466%2C826%2C112%2C542%2C111%2C967%2C298%2C443%2C927%2C917%2C846%2C544%2C299%2C941%2C582%2C446%2C474%2C666%2C754%2C668%2C698&s=NGDPDPC&grp=0&a=&pr.x=50&pr.y=13 World Economic Outlook Database–April 2017], International Monetary Fund. Accessed on 18 April 2017.</ref>

{| class="wikitable"  style="text-align: right; float:left; border:1px solid #aaa; margin:10px"
|- style="background:#dbdbdb;"
! Poz.
! Țară
! PIB <small>(nominal, an vârf)</small><br /><small>milioane de USD</small>
! Anul de vârf
|-
|–
| align="left" |''{{nowrap|{{flag|Uniunea Europeană}}}}'' || 19.226.235 || 2008
|-
| 1 ||align=left|{{flag|Germania}}||3.965.565||2018
|-
| 2 ||align=left|{{nowrap|{{flag|UK}}}}  ||3.102.069||2007
|-
| 3 ||align=left|{{flag|Franța}}||2.929.983||2008
|-
| 4 ||align=left|{{flag|Italia}}||2.408.392||2008
|-
| 5 ||align=left|{{flag|Rusia}} ||2.288.428||2013
|-
| 6 ||align=left|{{flag|Spania}}||1.631.685||2008
|-
| 7 ||align=left|{{flag|Turcia}} ||957.504||2013
|-
| 8 ||align=left|{{flag|Țările de Jos}}||951.766||2008
|-
| 9 ||align=left|{{flag|Elveția}} ||709.465||2014
|-
| 10 ||align=left|{{flag|Polonia}}||592.401||2019
|}
{| class="wikitable"  style="text-align: right; float:left; border:1px solid #aaa; margin:10px"
|- style="background:#dbdbdb;"
! Poz.
! Țară
! PIB <small>(PPC, an vârf)</small><br /><small>milioane de USD</small>
! Anul de vârf
|-
|–
| align="left" |''{{nowrap|{{flag|Uniunea Europeană}}}}'' || 22.825.236 || 2019
|-
| 1 ||align=left|{{flag|Germania}}||4.672.006||2019
|-
| 2 ||align=left|{{flag|Rusia}} ||4.135.992||2019
|-
| 3 ||align=left|{{nowrap|{{flag|UK}}}}  ||3.254.845||2019
|-
| 4 ||align=left|{{flag|Franța}}||3.228.039||2019
|-
| 5 ||align=left|{{flag|Italia}}||2.665.524||2019
|-
| 6 ||align=left|{{flag|Turcia}} ||2.471.660||2019
|-
| 7 ||align=left|{{flag|Spania}}||2.006.054||2019
|-
| 8 ||align=left|{{flag|Polonia}}||1.309.450||2019
|-
| 9 ||align=left|{{flag|Țările de Jos}}||1.028.581||2019
|-
| 10 ||align=left|{{flag|Belgia}}||618.928||2019
|}
{{clear}}

===Istorie economică===
;Creșterea industrială (1760-1945) (1760–1945)
[[Capitalism]]ul a dominat în lumea occidentală încă de la sfârșitul [[feudalism]]ului.<ref>[http://www.britannica.com-archive-online.eu/EBchecked/topic/93927/capitalism Capitalism] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140517172857/http://www.britannica.com-archive-online.eu/EBchecked/topic/93927/capitalism |date=17 May 2014 }}. ''Encyclopædia Britannica.''</ref> Din Marea Britanie, s-a răspândit treptat în toată Europa.<ref>{{Cite book|title=Industrialism: A Dictionary of Sociology|author=Scott, John|publisher=Oxford University Press|year=2005}}</ref>

[[Revoluția industrială]] a început în Europa, în special în Regatul Unit la sfârșitul secolului al XVIII-lea,<ref>{{cite web|url=http://www.historyguide.org/intellect/lecture17a.html|title=The Origins of the Industrial Revolution in England|publisher=The History Guide|author=Steven Kreis|date=11 October 2006|access-date=1 January 2007}}</ref> iar secolul al XIX-lea a văzut Europa de Vest industrializată.
Economiile au fost perturbate de [[Primul Război Mondial]], dar la începutul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] s-au recuperat și a trebuit să concureze cu puterea economică din ce în ce mai mare a Statelor Unite. Al Doilea Război Mondial, din nou, a afectat o mare parte din industriile europene.

;Războiul Rece (1945–1991)
[[File:Thefalloftheberlinwall1989.JPG|thumb|right|Căderea [[Zidul Berlinului|Zidului Berlinului]] în 1989.]]
[[File:Carte zone euro.svg|thumb| [[Zona Euro]] ([[albastru]])]]

După cel de-Al Doilea Război Mondial, economia [[UK|Marii Britanii]] a scăzut<ref>Dornbusch, Rudiger; Nölling, Wilhelm P.; Layard, Richard G. ''Postwar Economic Reconstruction and Lessons for the East Today'', p. 117</ref> și a continuat să sufere un relativ declin economic în deceniile următoare.<ref>{{Cite book|title=Rethinking International Organisation: Deregulation and Global Governance|last=Emadi-Coffin|first=Barbara|year=2002|publisher=Routledge|isbn=978-0-415-19540-9|page=64}}</ref> [[Franța]] și [[Italia]] aflate, de asemenea, într-o stare economică slabă, au avut o revenire remarcabilă, bucurându-se de creștere rapidă și modernizare. [[Germania de Vest]] s-a recuperat rapid și a dublat producția față de nivelurile dinaintea războiului până în anii 1950. Mai târziu, [[Spania]], sub conducerea lui [[Francisco Franco|Franco]], și-a revenit și națiunea a înregistrat o creștere economică imensă fără precedent începând cu anii 1960 în ceea ce s-a numit miracolul spaniol.<ref>Harrop, Martin. ''Power and Policy in Liberal Democracies'', p. 23</ref> Majoritatea statelor din [[Europa Centrală]] și [[Europa de Est|de Est]] au intrat sub controlul [[URSS|Uniunii Sovietice]] și au fost membre ale Consiliului pentru Asistență Economică Reciprocă (COMECON).<ref name="loc-cs">"Germany (East)", Library of Congress Country Study, [http://memory.loc.gov/frd/cs/germany_east/gx_appnb.html Appendix B: The Council for Mutual Economic Assistance]</ref>

Statele care au păstrat un sistem de piață liberă au primit o sumă mare de ajutor de către [[Statele Unite]] în cadrul [[Planul Marshall|Planului Marshall]].<ref>{{cite web|url=https://history.state.gov/milestones/1945-1952/marshall-plan|title=Marshall Plan|publisher=US Department of State Office of the historian}}</ref> Statele occidentale și-au conectat economiile naționale, oferind baza UE și sporind comerțul transfrontalier. Acest lucru i-a ajutat să se bucure de economii care s-au îmbunătățit rapid, în timp ce statele din COMECON se străduiau cu economiile lor în mare parte din cauza costului [[Războiul Rece|Războiului Rece]]. Până în 1990, Comunitatea Europeană a fost extinsă de la 6 membri fondatori la 12 membri. Accentul pus pe reînvierea economiei Germaniei de Vest a dus la depășirea Regatului Unit ca cea mai mare economie din Europa.

;Reunificare (1991–prezent)

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est în 1991, statele post-socialiste au început reformele pieței libere.

După reunirea Germaniei de Est și de Vest în 1990, economia Germaniei de Vest a trebuit să susțină și să reconstruiască în mare măsură infrastructura Germaniei de Est.

Odată cu schimbarea mileniului, UE a dominat economia Europei, cuprinzând cele mai mari cinci economii europene ale vremii și anume: [[Germania]], [[Regatul Unit]], [[Franța]], [[Italia]] și [[Spania]]. În 1999, 12 din cei 15 membri ai UE s-au alăturat [[zona euro|zonei euro]], înlocuindu-și fostele monede naționale cu moneda comună [[euro]]. Cele trei state membre care au decis să rămână în afara zonei euro au fost: Regatul Unit, Danemarca și Suedia. 

Cifrele publicate de [[Eurostat]] în 2009 au confirmat că zona euro a intrat în recesiune în 2008.<ref>{{cite web|url=http://www.eubusiness.com/news-eu/1231409822.27/ |title=EU data confirms eurozone's first recession|publisher= EUbusiness.com|date= 8 January 2009|archive-url=https://web.archive.org/web/20101230075057/http://www.eubusiness.com/news-eu/1231409822.27/|archive-date=30 December 2010}}</ref> A afectat o mare parte a regiunii.<ref>[https://www.telegraph.co.uk/finance/comment/ambroseevans_pritchard/4958395/Thanks-to-the-Bank-its-a-crisis-in-the-eurozone-its-a-total-catastrophe.html Thanks to the Bank it's a crisis; in the eurozone it's a total catastrophe]. Telegraph. 8 March 2009.</ref> În 2010, s-au dezvoltat temerile unei crize a datoriilor suverane <ref>{{cite news|title= Five Threats to the Common Currency |url= http://www.spiegel.de/international/europe/0,1518,677214,00.html |author= Stefan Schultz |work= Spiegel Online |date=11 February 2010 |access-date=28 April 2010}}</ref> cu privire la unele țări din Europa, în special [[Grecia]], [[Irlanda]], [[Spania]] și [[Portugalia]].<ref>{{cite news|author1=Brian Blackstone |author2=Tom Lauricella |author3=Neil Shah |title = Global Markets Shudder: Doubts About U.S. Economy and a Debt Crunch in Europe Jolt Hopes for a Recovery |work=The Wall Street Journal |date=5 February 2010 |url=https://www.wsj.com/articles/SB10001424052748704041504575045743430262982 |access-date=10 May 2010}}</ref> Ca urmare, au fost luate măsuri, în special pentru Grecia, de către țările de frunte ale zonei euro.<ref>{{cite web |author=Lauren Frayer Contributor |url=http://www.aolnews.com/world/article/european-leaders-try-to-calm-fears-over-greek-debt-crisis-and-protect-euro/19469674 |title=European Leaders Try to Calm Fears Over Greek Debt Crisis and Protect Euro |publisher=AOL News |access-date=2 June 2010 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20100509111531/http://www.aolnews.com/world/article/european-leaders-try-to-calm-fears-over-greek-debt-crisis-and-protect-euro/19469674 |archive-date=9 May 2010  }}</ref> Rata șomajului în UE-27 a fost de 10,3% în 2012.<ref name="unemployment"/> Pentru cei cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani a fost de 22,4%.<ref name="unemployment">[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Unemployment_statistics Unemployment statistics] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120614152511/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Unemployment_statistics |date=14 June 2012 }}. [[Eurostat]]. April 2012.</ref>

Economia UE este a doua economie din lume în termeni nominali, după Statele Unite și a treia în termeni de paritate a puterii de cumpărare (PPP), după China și Statele Unite. PIB-ul Uniunii Europene a fost estimat la aproximativ 15 trilioane de dolari (nominal) în 2020,<ref>https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2020/October/weo-report?a=1&c=998,&s=NGDPD,PPPGDP,PPPPC,&sy=2019&ey=2025&ssm=0&scsm=1&scc=0&ssd=1&ssc=0&sic=0&sort=country&ds=.&br=1</ref> reprezentând aproximativ 1/6 din economia globală.<ref>{{Cite web|url=https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2020/October/weo-report?a=1&c=001,110,163,119,123,998,200,505,511,903,205,400,603,&s=NGDPD,&sy=2018&ey=2025&ssm=0&scsm=1&scc=0&ssd=1&ssc=0&sic=0&sort=country&ds=.&br=1|title=Report for Selected Country Groups and Subjects|website=www.imf.org|access-date=12 October 2020}}</ref>

==Date demografice ==
{{AP|Demografia Europei}}
[[File:Demographics of Europe.svg|thumb|Rata de creștere a populației (2010) <ref>[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2002rank.html CIA.gov] CIA population growth rankings, CIA World Factbook</ref>]]{{See also|Lista țărilor europene după populație|Îmbătrânirea Europei}}În 2020, populația Europei a fost estimată la 747 de milioane,<ref name="Population_org"/> sau aproximativ 11% din populația lumii. Acest număr include Siberia (aproximativ 38 de milioane de oameni), dar exclude Turcia europeană (aproximativ 12 milioane).

Acum un secol, Europa avea aproape un sfert din [[populația lumii]].<ref name="World Population Growth, 1950–2050">[http://www.prb.org/Educators/TeachersGuides/HumanPopulation/PopulationGrowth.aspx?p=1 World Population Growth, 1950–2050]. Population Reference Bureau. {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20130722202806/http://www.prb.org/Educators/TeachersGuides/HumanPopulation/PopulationGrowth.aspx?p=1 |date=22 July 2013 }}</ref> Populația Europei a crescut în secolul trecut, dar în alte zone ale lumii (în special Africa și Asia) populația a crescut mult mai repede.<ref name="UNPP 2006">{{cite web|url=http://esa.un.org/unpp |title=World Population Prospects: The 2006 Revision Population Database |publisher=UN&nbsp;— Department of Economic and Social Affairs |access-date=10 June 2008 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20100107202528/http://esa.un.org/unpp |archive-date=7 January 2010 }}</ref> Dintre continente, Europa are o densitate a populației relativ ridicată, a doua după Asia. Vârsta medie a populației europene este relativ ridicată, în raport cu celelalte continente ale lumii, în special în comparație cu Asia, Africa și America Latină. Cea mai mare parte a Europei se află într-un mod de denatalitate (scădere a populației).<ref>[https://web.archive.org/web/20121028012124/http://esa.un.org/unpd/wpp/Analytical-Figures/htm/fig_8.htm "Figure 8: Population by Total Fertility (millions)"] in ''World Population Prospects, the 2010 Revision''. United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division (2011)</ref> Cu toate acestea, majoritatea țărilor europene au încă populații în creștere datorită [[Imigrație|imigrației]], impulsului populației și creșterii [[Speranță de viață|speranței de viață]]. Țara europeană cu cea mai mare  densitate a populației este microstatul [[Monaco]].

===Migrație ===
[[File:European Ancestry Large.svg|thumb|Harta care prezintă zonele de așezare europeană (persoane care pretind descendență europeană completă)|222x222px]]
Europa găzduiește cel mai mare număr de migranți din toate regiunile globale, 70,6 milioane de persoane, se arată în raportul Organizației Internaționale pentru Migrație.<ref>"[http://www.foxnews.com/wires/2008Dec02/0,4670,EUWorldMigrationReport,00.html Rich world needs more foreign workers: report] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160120205059/http://www.foxnews.com/wires/2008Dec02/0%2C4670%2CEUWorldMigrationReport%2C00.html |date=20 January 2016 }}", FOXNews.com. 2 December 2008.</ref> În 2005, UE a avut un câștig net global din imigrație de 1,8 milioane de persoane. Aceasta a reprezentat aproape 85% din creșterea populației totale a Europei.<ref>{{cite web|url=http://www.migrationinformation.org/Feature/display.cfm?ID=402 |title=Europe: Population and Migration in 2005 |publisher=Migration Information Source |access-date=10 June 2008 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20080609075438/http://www.migrationinformation.org/Feature/display.cfm?ID=402 |archive-date=9 June 2008 |date=June 2006 }}</ref> În 2008, 696.000 de persoane au primit cetățenia unui stat membru UE, o scădere față de 707.000 din anul precedent.<ref>"[http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-06072010-AP/EN/3-06072010-AP-EN.PDF EU27 Member States granted citizenship to 696 000 persons in 2008] {{webarchive |url=https://web.archive.org/web/20140906072250/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-06072010-AP/EN/3-06072010-AP-EN.PDF |date=6 September 2014 }}" (PDF). [[Eurostat]]. 6 July 2010.</ref>  În 2017, aproximativ 825.000 de persoane au dobândit cetățenia unui stat membru UE.<ref>{{cite web |title=Acquisition of citizenship statistics |url=https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Acquisition_of_citizenship_statistics |website=www.ec.europa.eu |publisher=Eurostat|access-date=4 May 2019|date=March 2019}}</ref> 2,4 milioane de imigranți din țări terțe au intrat în UE în 2017.<ref>{{cite news |title=Migration and migrant population statistics |url=https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Migration_and_migrant_population_statistics |publisher=[[Eurostat]] |date=March 2019}}</ref>

Emigrația modernă timpurie din Europa a început cu coloniștii spanioli și portughezi în secolul al XVI-lea,<ref>{{cite web|title=A pena do degredo nas Ordenações do Reino|url=http://jus2.uol.com.br/doutrina/texto.asp?id=2125&p=1|archive-url=https://archive.today/20110706161349/http://jus2.uol.com.br/doutrina/texto.asp?id=2125&p=1|url-status=dead|archive-date=6 July 2011|access-date=18 August 2010}}</ref><ref name="ppghis.ifcs.ufrj.br">{{cite web|title=Ensaio sobre a imigração portuguesa e os padrões de miscigenação no Brasil|url=http://www.ppghis.ifcs.ufrj.br/media/manolo_imigracao_lusa.pdf|access-date=18 August 2010|url-status=dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20110706162149/http://www.ppghis.ifcs.ufrj.br/media/manolo_imigracao_lusa.pdf|archive-date=6 July 2011}}</ref> și coloniștii francezi și englezi în secolul al XVII-lea.<ref>{{Cite journal|url=http://www.millersville.edu/~columbus/data/art/AXTELL01.ART |title=The Columbian Mosaic in Colonial America |first=James |last=Axtell |journal=Humanities |date=September–October 1991 |volume=12 |issue=5 |pages=12–18 |access-date=8 October 2008 |archive-url=https://web.archive.org/web/20080517052031/http://www.millersville.edu/~columbus/data/art/AXTELL01.ART |archive-date=17 May 2008 |url-status=dead  }}</ref> Dar numărul a rămas relativ mic până la valurile de emigrare în masă din secolul al XIX-lea, când milioane de familii sărace au părăsit Europa. <ref>{{Cite journal | last1 = Evans | first1 = N.J. | doi = 10.1080/21533369.2001.9668313 | title = Work in progress: Indirect passage from Europe Transmigration via the UK, 1836–1914 | journal = Journal for Maritime Research | volume = 3 | pages = 70–84 | year = 2001 | doi-access = free }}</ref>

Astăzi, populații mari de origine europeană se găsesc pe fiecare continent. Ascendența europeană predomină în America de Nord și într-o măsură mai mică în America de Sud (în special în [[Uruguay]], [[Argentina]], [[Chile]] și [[Brazilia]], în timp ce majoritatea celorlalte țări din America Latină au, de asemenea, o populație considerabilă de origine europeană). [[Australia]] și [[Noua Zeelandă]] au mari populații europene derivate. Africa nu are țări cu majorități europene (sau cu excepția [[Capul Verde|Capului Verde]] și probabil a [[São Tomé și Príncipe]], în funcție de context), dar există minorități semnificative, cum ar fi sud-africani albi în [[Africa de Sud]]. În Asia, populațiile derivate din Europa (în special rușii) predomină în Asia de Nord și în unele părți ale nordului [[Kazahstan]]ului.<ref>Robert Greenall, [http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/4420922.stm Russians left behind in Central Asia], [[BBC News]], 23 November 2005</ref>

===Limbi===
{{AP|Limbile Europei}}
[[File:Simplified Languages of Europe map.svg|thumb|right|222x222px|Distribuirea limbilor majore din Europa]]
Europa are aproximativ 225 de limbi indigene,<ref>[http://edl.ecml.at/LanguageFun/LanguageFacts/tabid/1859/Default.aspx Language facts – European day of languages], Council of Europe. Retrieved 30 July 2015</ref> cea mai mare parte se încadrează în trei grupuri lingvistice indo-europene: [[limbi romanice]], derivate din [[latină|latina]] Imperiului Roman, [[limbi germanice]], a căror limbă strămoș vine din Scandinavia de sud și [[limbi slave]].<ref name="Encyclopædia Britannica"/> Limbile slave sunt vorbite mai ales în Europa de Sud, Centrală și de Est. Limbile romanice sunt vorbite în primul rând în Europa de Vest și de Sud, precum și în Elveția în Europa Centrală și în [[România]] și [[Republica Moldova]] în Europa de Est. Limbile germanice sunt vorbite în Europa de Vest, de Nord și Centrală, precum și în Gibraltar și Malta în Europa de Sud.<ref name="Encyclopædia Britannica"/> Limbile din zonele adiacente prezintă suprapuneri semnificative (cum ar fi în engleză, de exemplu). Alte limbi indo-europene în afara celor trei grupuri principale includ [[Limbi baltice|grupul baltic]] (letonă și lituaniană), [[Limbi celtice|gruparea celtică]] (irlandeză, gaelică scoțiană, manx, galeză, cornișă și bretonă<ref name="Encyclopædia Britannica"/>), greacă, armeană și albaneză.

O familie non-indo-europeană distinctă a [[Limbi uralice|limbilor uralice]] ([[estonă]], [[finlandeză]], [[maghiară]], [[Limba erziană|erziană]], komi, mari, [[Limba mokșană|mokșană]] și [[Limba udmurtă|udmurtă]]) este vorbită în principal în [[Estonia]], [[Finlanda]], [[Ungaria]] și părți din [[Rusia]]. [[Limbi turcice]] includ [[Limba azeră|azera]], [[Limba kazahă|kazaha]] și [[limba turcă|turca]], pe lângă limbile mai mici din estul și sud-estul Europei (turca găgăuză balcanică, [[limba bașchiră|bașchira]], [[Limba ciuvașă|ciuvașa]], [[Limba tătară crimeeană|tătara crimeeană]], karachai-balkar, kumica, nogai și [[Limba tătară|tătara]]). Limbile kartveliene ([[Limba georgiană|georgiană]], mingreliană și svană) sunt vorbite în principal în [[Georgia]]. Alte două familii lingvistice rezidă în Caucazul de Nord. [[Limba malteză|Malteza]] este singura [[Limbi semitice|limbă semitică]] care este oficială în UE, în timp ce [[Limba bască|basca]] este singura limbă europeană [[Limbi izolate|izolată]].

Multilingvismul și protecția limbilor regionale și minoritare sunt obiective politice recunoscute în Europa de astăzi. Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare instituie un cadru legal pentru drepturile lingvistice în Europa.

===Principalele orașe și zone urbane===
{{multiple image
| align = center
| direction = square
| caption_align = center
| header = Mega-orașe europene
| header_align = left/right/center
| image1 = Business Centre of Moscow 2.jpg
| width1 = 200
| alt1   = Moscow International Business Center
| caption1 = [[Moscova]]
| image2 = Levent, Istanbul at night.jpg
| alt2   = Levent
| width2 = 200
| caption2 = [[Istanbul]]{{ref label|footnote_b|b}}
| image3 = London Skyline (125508655).jpeg
| alt3   = City of London
| width3 = 237
| caption3 = [[Londra]]
| image4 =
| alt4   = La Défense
| width4 = 295
| caption4 = [[Paris]]
}}
Cele mai mari patru zone urbane din Europa sunt [[Istanbul]], [[Moscova]], [[Paris]] și [[Londra]]. Toate au peste 10 milioane de locuitori <ref name="UN WUP 2016">{{cite web|title=The World's Cities in 2016|url=http://www.un.org/en/development/desa/population/publications/pdf/urbanization/the_worlds_cities_in_2016_data_booklet.pdf|publisher=United Nations|page=11|date=2016}}</ref> și, ca atare, au fost descrise ca mega-orașe.<ref>{{cite news |title=Istanbul one of four anchor megacities of Europe: Research|url=http://www.hurriyetdailynews.com/istanbul-one-of-four-anchor-megacities-of-europe-research--92496|work=Hürriyet Daily News|date=14 December 2015|language=en}}</ref>

În timp ce Istanbulul are cea mai mare populație totală, se află parțial în Asia, Moscova devenind astfel cel mai populat oraș în întregime din Europa. Următoarele orașe ca mărime în ordinea populației sunt: [[Sankt Petersburg]], [[Madrid]], [[Berlin]] și [[Roma]], fiecare având peste 3 milioane de locuitori.<ref name="UN WUP 2016"/>

Atunci când se iau în considerare centurile sau zonele metropolitane, în cadrul UE (pentru care sunt disponibile date comparabile) Moscova acoperă cea mai mare populație, urmată în ordine de Istambul, Londra, Paris, Madrid, Milano, zona Ruhr, Sankt Petersburg, Rhein-Süd, Barcelona și Berlin.<ref>{{Cite web|title=Major Agglomerations of the World - Population Statistics and Maps|url=https://www.citypopulation.de/en/world/agglomerations/|access-date=2020-09-10|website=www.citypopulation.de}}</ref>

==Cultură==
{{AP|Cultura Europei}}
{{further|[[Folclorul european]]|[[Arta Europei]]}}

Termenul de „cultură europeană” derivă în mod substanțial din moștenirea comună a [[Grecia antică|Greciei antice]] și a [[Imperiului Roman]] și a culturilor sale. Limitele Europei au fost înțelese istoric ca fiind cele ale creștinătății (sau mai specific creștinătății latine), așa cum au fost stabilite sau apărate de-a lungul istoriei medievale și moderne timpurii a Europei, în special împotriva islamului ([[Reconquista]]) și în [[Războaiele otomane în Europa|războaiele otomane din Europa]].<ref>Hilaire Belloc, [http://www.gutenberg.org/ebooks/8442 Europe and the Faith], Chapter I</ref>

Datorită numărului mare de perspective care pot fi luate asupra subiectului, este imposibil să se formeze o concepție unică, cuprinzătoare, a culturii europene.<ref>Cederman (2001:2) remarks: "Given the absence of an explicit legal definition and the plethora of competing identities, it is indeed hard to avoid the conclusion that Europe is an essentially contested concept." Cf. also Davies (1996:15); Berting (2006:51).</ref> Cu toate acestea, există elemente esențiale care sunt în general convenite ca formând fundamentul cultural al Europei moderne.<ref>Cf. Jordan-Bychkov (2008:13), Davies (1996:15), Berting (2006:51-56).</ref> Conceptul de cultură europeană este în general legat de definiția clasică a lumii occidentale. În această definiție, cultura occidentală este ansamblul lucrărilor [[literatură|literare]], [[știință|științifice]], [[politică|politice]], [[Arta Europei|artistice]] și [[Filosofie|filosofice]] care o deosebesc de alte civilizații. [[Andreas Kaplan]] descrie Europa ca un continent care „posedă cea mai mare diversitate culturală la distanțe geografice minime”.<ref>{{citat carte|doi=10.1016/j.emj.2014.03.006|title=Andreas Kaplan: European Management and European Business Schools: Insights from the History of Business Schools|publisher=European Management Journal|year=2014}}</ref>

===Arta===
[[File:9 Bisonte Magdaleniense polícromo.jpg|thumb|Exemplu de artă rupestră, [[Peștera Altamira]]]]
Arta preistorică europeană este o parte importantă a patrimoniului cultural european.<ref>{{cite web|last=Oosterbeek|first=Luíz|title=European Prehistoric Art|url=http://www.europreart.net/prese.htm|work=Europeart|access-date=4 December 2012}}</ref> Istoria artei preistorice este de obicei împărțită în patru perioade principale: [[Epoca de piatră]], [[Neolitic]], [[Epoca bronzului]] și [[Epoca fierului]]. Majoritatea artefactelor rămase din această perioadă sunt mici sculpturi ([[Figurinele Venus]]), [[artă rupestră|picturi rupestre]] și [[petroglifă|petroglife]].<ref name="Europeart">{{cite web|last=Oosterbeek|first=Luíz|title=European Prehistoric Art|url=http://www.europreart.net/|work=Europeart|access-date=4 December 2012}}</ref> Cea mai veche artă rupestră europeană datează de 40.800 de ani și poate fi găsită în peștera El Castillo din Spania.<ref>{{cite news|last=Kwong|first=Matt|title=Oldest cave-man art in Europe dates back 40,800 years|url=http://www.cbc.ca/news/technology/story/2012/06/14/cave-paintings-europe.html|publisher=CBC News|access-date=4 December 2012}}</ref> Alte situri de pictură rupestră includ [[Lascaux]], [[Peștera Altamira]], Grotte de Cussac, Pech Merle, Peștera Niaux, [[Peștera Chauvet]], [[Peștera Coliboaia]] din România (considerată cea mai veche pictură rupestră din Europa centrală)<ref>{{cite web|url=http://news.sciencemag.org/sciencenow/2010/06/romanian-cave-may-boast-central.html |title=Romanian Cave May Boast Central Europe's Oldest Cave Art &#124; Science/AAAS &#124; News |publisher=News.sciencemag.org |date=21 June 2010 |access-date=2013-08-25}}</ref> și [[Peștera Măgura]].<ref name="Europeart" /><ref>{{cite web|title=Art of Prehistoric Europe|last=Gunther|first=Michael|url=http://www.art-and-archaeology.com/timelines/europe/prehistoric.html|access-date=4 December 2012}}</ref>
[[File:Laocoon and His Sons.jpg|thumb|left|''[[Laocoon și fiii săi]]'', începutul secolului I î.Hr.]]
[[Civilizația minoică]] din Creta este considerată cea mai veche civilizație din Europa,<ref>{{cite web|last=Chaniotis|first=Angelos|title=Ancient Crete|url=http://www.oxfordbibliographies.com/view/document/obo-9780195389661/obo-9780195389661-0071.xml;jsessionid=B732A8D81DF46C77A25A3DA2625360A9|work=Oxford Bibliographies|publisher=Oxford University Press|access-date=2 January 2013}}</ref> arta minoică fiind marcată de figuri imaginative și manoperă excepțională. [[Grecia antică]] a avut mari pictori, mari sculptori și mari arhitecți. [[Parthenon]]ul este un exemplu de arhitectura lor, care a durat până în zilele noastre. Sculptura din marmură greacă este adesea descrisă ca fiind cea mai înaltă formă de artă [[Clasicism|clasică]].[[File:Creación de Adám.jpg|thumb|upright=1.5|[[Michelangelo]]: ''Creația lui Adam'', c. 1511, tavanul [[Capela Sixtină|Capelei Sixtine]]]] Pictura pe ceramică oferă o privire deosebit de informativă asupra modului în care a funcționat societatea din Grecia antică. Apelles este descris ca cel mai mare pictor al Antichității pentru tehnica perfectă în desen, culoare strălucitoare și modelare. La mijlocul secolului al V-lea î.Hr., cei mai renumiți artiști greci erau Polygnotos, cunoscut pentru picturile sale murale și Apollodoros, creatorul [[clarobscur]]ului. [[Arta romană]] a fost influențată de Grecia și poate fi parțial luată ca descendentă a picturii și sculpturii grecești antice, dar a fost, de asemenea, puternic influențat de [[arta etruscă]]. Arta creștină timpurie a luat naștere din arta populară romană și mai târziu imperială și și-a adaptat iconografia din aceste surse. Cea mai mare parte a artei care a supraviețuit din perioada [[Evul Mediu|medievală]] avea în centrul atenției subiecte religioase, adesea finanțate de Biserică, de indivizi ecleziastici puternici precum episcopi, de grupuri comunale precum abații sau de patroni seculari bogați. 
[[File:Shakespeare.jpg|thumb|left|[[William Shakespeare]] ]]
[[File:Beethoven.jpg|thumb|[[Ludwig van Beethoven]] care, printre altele, a compus imnul european.]]
Arta medievală europeană a luat naștere din moștenirea artistică a [[Imperiului Roman]] și tradițiile iconografice ale bisericii creștine timpurii. Aceste surse au fost amestecate cu viguroasa cultură artistică „barbară” a Europei de Nord pentru a produce o moștenire artistică remarcabilă. Istoria artei medievale poate fi privită ca istoria interacțiunii dintre elementele artei clasice, creștine timpurii și „barbare”.<ref>Kitzinger (throughout), Hinks (especially Part 1) and Henderson (Chapters 1, 2 & 4) in particular are concerned with this perennial theme. [https://books.google.com/books?id=kDNobJFWygcC&pg=PA407&lpg=PA407&dq=Medieval+art+classical+barbarian+Gardner's&source=bl&ots=AUZrn-wyQw&sig=y2nS9GdW5mslQ8b5r7aRRr4119s&hl=en&ei=m5KBStT8HIy5jAfaocSKCg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1#v=onepage&q=&f=false Google books]</ref>

Orașul [[Florența]] din Toscana este renumit ca locul de naștere al [[Renaștere|Renașterii]] și, în special, al picturii renascentiste, deși mai târziu în epocă, [[Roma]] și [[Veneția]] au căpătat o importanță tot mai mare în pictură. Renașterea Înaltă (a Titanilor) a fost dominată de trei pictori: [[Leonardo da Vinci]], [[Michelangelo]] și [[Rafael]]. În arta europeană, clasicismul renascentist a generat două mișcări diferite – [[manierism]]ul și [[baroc]]ul. Acolo unde arta renascentistă pune accentul pe proporție, echilibru și frumusețea ideală, manierismul exagerează astfel de calități, rezultând adesea în compoziții asimetrice sau nefiresc de elegante.<ref name="ReferenceC ">Gombrich 1995, {{Page needed|date=April 2015}}.</ref> Stilul se remarcă prin rafinamentul său intelectual, precum și calitățile sale artificiale (spre deosebire de cele naturaliste).<ref>{{cite web|url=http://www.metmuseum.org/toah/hd/zino/hd_zino.htm |title=Mannerism: Bronzino (1503–1572) and his Contemporaries|publisher= Metropolitan Museum of Art|access-date=19 May 2013}}</ref> Acest stil artistic privilegiază mai degrabă tensiunea și instabilitatea compoziției decât echilibrul și claritatea picturii renascentiste anterioare.  Opera lui [[El Greco]] este un exemplu deosebit de clar al manierismului în pictură la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea.[[File:Immanuel Kant - Gemaelde 1.jpg|thumb|left|[[Immanuel Kant]]]][[File:Claude Monet, Impression, soleil levant.jpg|thumb|[[Claude Monet]], ''[[Impression, soleil levant]]'', 1872]] Manierismul nordic a durat mai mult timp pentru a se dezvolta și a fost în mare parte o mișcare a ultimei jumătăți a secolului al XVI-lea. Arta barocă a dus reprezentativismul Renașterii la noi culmi, subliniind detaliile, mișcarea, iluminarea și drama în căutarea [[frumusețe|frumuseții]]. Poate că cei mai cunoscuți pictori baroci sunt [[Caravaggio]], [[Rembrandt]], [[Peter Paul Rubens]] și [[Diego Velázquez]]. Arta barocă este adesea privită ca parte a [[Contrareforma|Contrareformei]] – elementul artistic al renașterii vieții spirituale în Biserica Romano-Catolică. 

În anii 1730 a apărut în [[Franța]] stilul [[rococo]], care era chiar mai elaborat decât barocul însă mai jucăuș.<ref>{{cite web |url=http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/his/CoreArt/art/ancien.html |title=Ancien Regime Rococo |publisher=Bc.edu |access-date=2013-08-25 |archive-url=https://web.archive.org/web/20180411162829/http://www.bc.edu/bc_org/avp/cas/his/CoreArt/art/ancien.html |archive-date=11 April 2018 |url-status=dead }}</ref> În timp ce barocul a folosit culori bogate, puternice, Rococo a folosit nuanțe palide, mai cremoase. S-a răspândit curând în alte părți ale Europei, în special în nordul Italiei, Austria, sudul Germaniei, Europa Centrală și Rusia.<ref>{{cite web|url=http://www.vam.ac.uk/content/articles/v/video-rococ-writing-table|title=What is Rococo?|publisher=Victoria and Albert Museum|access-date=20 October 2018}}</ref> A ajuns să influențeze și celelalte arte, în special sculptura, mobilierul, arginteria și sticlăria, pictura, muzica și teatrul.<ref>{{cite encyclopedia|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/506448/Rococo-style |title=Rococo style (design) - Britannica Online Encyclopedia |encyclopedia=Britannica.com |access-date=24 April 2012}}</ref>[[File:Cinematographe Lumiere.jpg|thumb|Afișul care anunță cinematograful [[Frații Lumière|fraților Lumière]], care prezintă o celebră comedie (''L'Arroseur Arrosé'', 1895).]] Sculptura rococo a fost teatrală, colorată și dinamică, dând un sentiment de mișcare în toate direcțiile. Curând stilul rococo a scăzut în pondere, fiind văzut de mulți ca o mișcare gaudină și superficială care subliniază estetica în defavoarea semnificației. [[Neoclasicism]]ul s-a dezvoltat în multe feluri ca un contra curent al rococo-ului, impulsul fiind un sentiment de dezgust îndreptat spre calitățile floride ale acestuia din urmă.
[[File:Le Penseur in the Jardin du Musée Rodin, Paris 14 June 2015.jpg|thumb|left|180px|''[[Gânditorul]]'' de [[Auguste Rodin]], 1902]]
[[File:The Fabs.JPG|thumb|Trupa pop [[The Beatles]] 1964]]

Neoclasicismul s-a dorit o întoarcere la simplitatea, ordinea și „purismul” antichității clasice, în special a Greciei și Romei antice. S-a născut la [[Roma]] dar popularitatea sa s-a răspândit în toată Europa, întrucât o generație de studenți europeni s-au întors din Italia în țările lor de origine cu idealuri greco-romane recent redescoperite.<ref>{{Cite book | url=https://books.google.com/books?id=anecAQAAQBAJ&q=neoclassicism+originated+in.Rome&pg=PA1189 | title=Oxford Dictionary of English| isbn=9780199571123| last1=Stevenson| first1=Angus| date=2010-08-19}}</ref><ref>{{Cite web|url=https://archiv.ub.uni-heidelberg.de/artdok/978/|title=The road from Rome to Paris. The birth of a modern Neoclassicism|first=Hubertus|last=Kohle|date=August 7, 2006|website=Jacques Louis David. New perspectives}}</ref> Neoclasicismul a fost componenta artistică a mișcării intelectuale cunoscută sub numele de [[Iluminism]]. Arta neoclasică pune accent pe ordine, simetrie și simplitate clasică. Temele comune în arta neoclasică includ curajul și războiul, așa cum au fost frecvent explorate în arta greacă și romană antică.  [[Jean Auguste Dominique Ingres|Ingres]], [[Antonio Canova]] și [[Jacques-Louis David]] se numără printre cei mai cunoscuți neoclasiciști.<ref name="autogenerated1">James J. Sheehan, "Art and Its Publics, c. 1800," United and Diversity in European Culture c. 1800, ed. Tim Blanning and Hagen Schulze (New York: Oxford University Press, 2006), 5-18.</ref> 

Așa cum manierismul a respins clasicismul, la fel a respins și [[romantism]]ul ideile iluminismului și estetica neoclasicistilor. Arta romantică se referea la sentimente individuale, nu la teme comune, cum ar fi în neoclasicism. Printre cei mai mari artiști romantici se numără [[Eugène Delacroix]], [[Francisco Goya]], [[Joseph Mallord William Turner|J.M. William Turner]], [[John Constable]], [[Caspar David Friedrich]] și [[William Blake]].<ref name="autogenerated1" />

Mișcarea realistă a început în Franța în anii 1850,<ref>{{cite web|url=http://www.metmuseum.org/toah/hd/rlsm/hd_rlsm.htm |title=Metropolitan Museum of Art |publisher=Metmuseum.org |date=2014-06-02 |access-date=2014-07-15}}</ref> Exponenții săi principali au fost [[Gustave Courbet]], [[Jean-François Millet]], [[Honoré Daumier]] și [[Jean-Baptiste-Camille Corot]].<ref>{{cite web |url=http://www.nga.gov/collection/sfp/noflash/realism/1941_6_1.htm |title=NGA Realism movement |publisher=Nga.gov |date=1941-01-06 |access-date=2014-07-15 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20140714144138/http://www.nga.gov/collection/sfp/noflash/realism/1941_6_1.htm |archive-date=2014-07-14 }}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.nationalgallery.org.uk/paintings/glossary/realist-movement |title=National Gallery glossary, Realism movement |publisher=Nationalgallery.org.uk |access-date=2014-07-15}}</ref><ref>{{cite web|url=http://impressionist1877.tripod.com/realism.htm |title=Philosophy of Realism |publisher=Impressionist1877.tripod.com |access-date=2014-07-15}}</ref> 
[[File:Maya Plisetskaya-Romeo and Juliet-1961.jpg|thumb|left|[[Maia Plisețkaia]] în ''Romeo și Julieta'']]

Din etica naturalistă a realismului a apărut o mișcare artistică majoră, [[impresionism]]ul. Impresioniștii au fost pionierii utilizării [[lumină|luminii]] în pictură în timp ce încercau să capteze lumina așa cum este văzută de ochiul uman. [[Edgar Degas]], [[Édouard Manet]], [[Claude Monet]], [[Camille Pissarro]] și [[Pierre-Auguste Renoir]] au fost toți implicați în mișcarea impresionistă.[[File:Vassily Kandinsky, 1923 - Composition 8, huile sur toile, 140 cm x 201 cm, Musée Guggenheim, New York.jpg|thumb|280px|[[Wassily Kandinsky]], ''Compoziție VIII'']] Impresioniștii s-au confruntat cu o opoziție dură din partea comunității de artă convențională din Franța. Publicul, la început ostil, a ajuns treptat să creadă că impresioniștii au captat o viziune proaspătă și originală, chiar dacă criticii de artă și instituția de artă dezaprobă noul stil. Recreând senzația din ochiul care vizionează subiectul, mai degrabă decât delimitând detaliile subiectului, și creând o combinație de tehnici și forme, impresionismul este un precursor al diferitelor stiluri de pictură, inclusiv [[neoimpresionism]]ul, [[postimpresionism]]ul, [[fauvism]]ul și [[cubism]]ul. [[Paul Cézanne]], [[Vincent van Gogh]], [[Paul Gauguin]], [[Georges Seurat]] sunt cei mai cunoscuți postimpresioniști.

După fauviști, arta modernă a început să se dezvolte în toate formele sale, de la [[expresionism]], preocupat de evocarea emoției prin opere de artă obiective, până la cubism, arta transpunerii unei realități în patru dimensiuni pe o pânză plată, până la arta abstractă. [[Suprarealism]]ul este adesea clasificat ca o formă de artă modernă.

===Patrimoniu===
În iunie 2020 Europa și America de Nord aveau cele mai multe situri înscrise în [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|Patrimoniul Mondial UNESCO]] cu un procent de 47,19% din totalul Patrimoniului Mondial.<ref name="WHList">{{cite web |url=https://whc.unesco.org/pg.cfm?cid=31&l=en&&&&mode=table&order=region |title=World Heritage List (ordered by region) |publisher=UNESCO World Heritage Centre |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20200705125635/https://whc.unesco.org/pg.cfm?cid=31&l=en&&&&mode=table&order=region |archive-date=5 July 2020 |df=dmy-all}}</ref><ref>{{cite web |url=https://whc.unesco.org/en/list/stat |title=World Heritage List Statistics |author=UNESCO World Heritage Centre |publisher=UNESCO World Heritage Centre |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20200705130603/https://whc.unesco.org/en/list/stat |archive-date=5 July 2020 |df=dmy-all}}</ref> Printre siturile europene se numără: [[Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei|pădurile primitive de fag din Carpați]], [[Castelul Malbork|Castelul Ordinului Teutonic din Malbork, Polonia]], [[Bisericile pictate din nordul Moldovei]], [[Delta Dunării]], Regiunea Laponia din Suedia, insula vulcanică islandeză [[Surtsey]], [[Acropola din Atena]], [[Sintra|Peisajul cultural din Sintra]], [[Centrul istoric al Florenței]], Centrul istoric al Romei, [[Las Médulas]], [[Muntele Athos]], [[Arta rupestră din bazinul mediteranean iberic]], [[Arta rupestră din  Valcamonica]], [[Epidaur|Sanctuarul lui Asklepios la Epidaur]], [[Dolomiți]], [[Vatican]], [[Veneția]] și laguna, orașul port [[Bordeaux]], [[Catedrala din Canterbury]], [[Catedrala din Bourges]], [[Canal du Midi]], [[Catedrala Notre-Dame din Reims]], [[Limes|Frontiera Imperiului Roman]], [[Valea Loarei]], [[Palatul Schönbrunn|Palatul și grădinile Schönbrunn]], [[Palatul Versailles|Palatul și parcul Versailles]], [[Peștera Lascaux]], [[Stonehenge]], [[Turnul Londrei]].

<gallery mode="packed" heights="160">
File:Lipovean.jpg|[[Delta Dunării]]
File:Parthenon-2008 entzerrt.jpg|[[Partenonul]]
File:Medulas1.jpg|[[Las Médulas]]
File:Capodiponte0001.jpg| [[Arta rupestră din  Valcamonica]]
File:07Epidaurus Theater07.jpg|[[Epidaur|Sanctuarul lui Asklepios la Epidaur]]
File:Panorama of Canal Grande and Ponte di Rialto, Venice - September 2017.jpg|[[Veneția]]
File:Stužica primeval forest, Slovakia.jpg|[[Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei|Pădurile primitive de fag din Carpați]]
File:Versailles Palace.jpg|[[Palatul Versailles]]
</gallery>

===Religie ===
[[File:Saint Peter's Basilica 2020 P01.jpg|thumb|left|[[Bazilica Sfântul Petru din Roma|Bazilica Sfântul Petru]] din [[Vatican]], cea mai mare biserică din lume|222x222px]]
{{AP|Religia în Europa}}
Din punct de vedere istoric, religia în Europa a avut o influență majoră asupra [[artă|artei]], [[culturî|culturii]], [[filosofie|filosofiei]] și dreptului european. Există șase sfinți patroni ai Europei venerați în romano-catolicism, cinci dintre aceștia fiind astfel declarați de [[Papa Ioan Paul al II-lea]] între 1980 și 1999: Sfinții Chiril și Metodie, Sfântul Bridget al Suediei, Ecaterina de Siena și Sfânta Tereza Benedicta de Cruce. 
{{Pie chart
|thumb = right
|caption = Religia în Europa, conform sondajului''Global Religious Landscape'' realizat de Pew Forum, 2012<ref name="Survey">{{cite web|url=https://www.pewforum.org/files/2014/01/global-religion-full.pdf|title=The Global Religious Landscape|publisher=Pewforum.org|archive-url=https://web.archive.org/web/20170125173538/https://www.pewforum.org/files/2014/01/global-religion-full.pdf|access-date=7 May 2020|archive-date=25 January 2017}}</ref>
|label1 = [[Creștinism]]
|value1 = 75.2
|color1 = Red
|label2 = Fără religie
|value2 = 18.2
|color2 = #FFFFFF
|label3 = [[Islam]]
|value3 = 5.9
|color3 = Green
|label4 = [[Budhism]]
|value4 = 0.2
|color4 = Gold
|label5 = [[Hinduism]]
|value5 = 0.2
|color5 = Orange
|label7 = Alte religii
|value7 = 0.1
|color7 = Pink
}}Cea mai mare religie din Europa este [[creștinism]]ul, 76,2% dintre europeni considerându-se creștini,<ref name="Christianity">{{cite web|url=http://www.pewforum.org/2011/12/19/global-christianity-regions/#europe|title=Regional Distribution of Christians: Christianity in Europe|date=18 December 2011|website=Pew Research Center's Religion & Public Life Project|access-date=22 February 2015}}</ref> inclusiv catolici, ortodocși și diverse culte protestante. Printre protestanți, cele mai populare sunt denominațiile europene susținute de stat, precum [[luteranism]]ul, [[anglicanism]]ul și credința reformată. Alte confesiuni protestante, cum ar fi cele istorice semnificative precum anabaptiști nu au fost susținute de nici un stat și, prin urmare, nu sunt atât de răspândite, precum cele nou sosite din Statele Unite ale Americii: [[penticostalism]], [[adventism]], [[metodism]], [[baptism]], deși metodismul și baptiștii au origini europene. Noțiunea de „Europa” și „lumea occidentală” au fost strâns legate de conceptul de „creștinism și creștinătate”; mulți chiar atribuie creștinismului legătura care a creat o identitate europeană unificată.<ref>{{cite book|last=Dawson|first=Christopher|title=Crisis in Western Education|year=1961|isbn=978-0-8132-1683-6|edition=reprint|author2=Glenn Olsen|page=108}}</ref>

[[Creștinism]]ul, inclusiv Biserica Romano-Catolică,<ref>{{cite book|last=J. Spielvogel|first=Jackson|title=Western Civilization: A Brief History, Volume I: To 1715|year=2016|isbn= 978-1-305-63347-6|edition=Cengage Learning|page=156}}</ref><ref>{{cite book|last=Neill|first=Thomas Patrick |title=Readings in the History of Western Civilization, Volume 2|year=1957|edition=Newman Press|page=224}}</ref> a jucat un rol important în conturarea civilizației occidentale încă din secolul al IV-lea,<ref>{{cite web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/507284/Roman-Catholicism|title=Roman Catholicism|access-date=19 January 2017}}</ref><ref name="Caltron J.H Hayas">Caltron J.H Hayas, ''Christianity and Western Civilization'' (1953), Stanford University Press, p. 2: That certain distinctive features of our Western civilization — the civilization of western Europe and of America— have been shaped chiefly by Judaeo – Graeco – Christianity, Catholic and Protestant.</ref><ref name="Orlandis">Jose Orlandis, 1993, "A Short History of the Catholic Church," 2nd edn. (Michael Adams, Trans.), Dublin:Four Courts Press, {{ISBN|1-85182-125-2}}, preface, see [https://books.google.com/books?id=KYdbpwAACAAJ], accessed 8 December 2014.</ref><ref name="How The Catholic Church Built Western Civilization">Thomas E. Woods and Antonio Canizares, 2012, "How the Catholic Church Built Western Civilization," Reprint edn., Washington, DC: Regnery History, {{ISBN|1-59698-328-0}}, see [https://books.google.com/books?id=jYvmAgAAQBAJ, accessed 8 December 2014. p. 1: "Western civilization owes far more to Catholic Church than most people – Catholic included – often realize. The Church in fact built Western civilization."]</ref> și cel puțin un mileniu jumătate, Europa a fost aproape echivalentă cu cultura creștină. Cultura creștină a fost forța predominantă în civilizația occidentală, îndrumând cursul [[filosofie|filosofiei]], [[artă|artei]] și [[știință|științei]].<ref name="Koch 1994">{{cite book|last=Koch|first=Carl|title=The Catholic Church: Journey, Wisdom, and Mission|year=1994|publisher=St. Mary's Press|location=Early Middle Ages|isbn=978-0-88489-298-4|url=https://archive.org/details/catholicchurchjo00koch}}</ref><ref>{{cite book|last=Dawson|first=Christopher|title=Crisis in Western Education|year=1961|isbn=978-0-8132-1683-6|edition=reprint|author2=Glenn Olsen}}</ref> În 2012, Europa are cea mai mare populație creștină din lume.<ref name="Survey"/>

A doua cea mai populară religie este [[Islam]]ul (6%) <ref>{{cite web |url=http://www.pewforum.org/2012/12/18/global-religious-landscape-muslim/ |title=The Global Religious Landscape: Muslims |access-date=18 December 2012 |website=pewforum|date=18 December 2012 }}</ref> concentrat în principal în Balcani și Europa de Est ([[Bosnia și Herțegovina]], [[Albania]], [[Kosovo]], [[Kazahstan]], Cipru de Nord, [[Turcia]], [[Azerbaidjan]], Caucazul de Nord și regiunea Volga-Ural). Alte religii, inclusiv iudaismul, [[hinduism]]ul și [[budism]]ul sunt religii minoritare (deși budismul tibetan este religia majoritară a Republicii Kalmykia din Rusia). În secolul al XX-lea a avut loc renașterea neopăgânismului prin mișcări precum [[Wicca]] și [[Druid]].

Europa a devenit un continent relativ laic, cu un număr și o proporție tot mai mare de oameni care nu au [[Ireligiozitate|religie]], [[agnostic]]i și [[ateism|atei]], care reprezintă aproximativ 18,2% din populația Europei,<ref name="Religiously Unaffiliated">{{cite web|url=http://www.pewforum.org/global-religious-landscape-unaffiliated.aspx|title=Religiously Unaffiliated|date=18 December 2012|website=Pew Research Center's Religion & Public Life Project|access-date=22 February 2015}}</ref> în prezent cea mai mare populație laică din lumea occidentală. În Republica Cehă, Estonia, Suedia, fosta Germanie de Est și Franța există un număr deosebit de mare de persoane care se descriu drept nereligioase.<ref>{{Cite journal|last=Dogan|first=Mattei|year=1998|title=The Decline of Traditional Values in Western Europe|journal=International Journal of Comparative Sociology|volume=39|pages=77–90|doi=10.1177/002071529803900106|s2cid=143999152}}</ref>

==Sport în Europa==
{{AP|Sport în Europa}}
[[File:Campnoumatch.jpg|thumb|[[Fotbal]]ul este unul dintre cele mai populare [[sport]]uri din Europa. Stadionul [[Camp Nou]] din Barcelona, cel mai mare din Europa]]
Sportul în Europa tinde să fie foarte organizat, multe sporturi având ligi profesionale. Originile multor dintre cele mai populare sporturi din lume se află astăzi în codificarea multor jocuri tradiționale. Cu toate acestea, o caracteristică paradoxală a sportului european este măsura remarcabilă în care variațiile locale, regionale și naționale continuă să existe și chiar în unele cazuri să predomine.<ref>{{Cite book|title=Sport, Representation and Evolving Identities in Europe|last=Dine|first=Philip; and Seán Crosson|publisher=Peter Lang|year=2010|isbn=9783039119776|location=Bern|pages=2}}</ref> Europa găzduiește cele mai importante competiții pentru multe sporturi, cum ar fi [[Liga Campionilor UEFA]] la [[fotbal]], [[Liga Campionilor EHF Masculin]] la [[handbal]], Cupa Campionilor Europeni de Rugby. 

În sporturile individuale, [[tenis]]ul găzduiește două dintre cele patru turnee de [[Grand Slam]], [[Turneul de tenis de la Roland Garros|Roland Garros]] și [[Turneul de tenis de la Wimbledon|Wimbledon]]. Cele trei tururi principale de ciclism: [[Turul Franței]], [[Turul Italiei]] și [[Turul Spaniei]] și cele cinci monumente: [[Milano-San Remo]], [[Turul Flandrei]], [[Paris-Roubaix]], [[Liège-Bastogne-Liège]] și [[Turul Lombardiei]], toate au loc în Europa. British Open masculin este unul dintre cele patru turnee de Grand Slam la [[golf]]. În [[atletism]], [[Campionatele Europene de Atletism|Campionatele Europene]] sunt mai vechi decât Mondialele, iar majoritatea întâlnirilor [[Liga de Diamant|Ligii de Diamant]] se desfășoară în Europa, inclusiv [[Weltklasse Zurich]], [[Bislett Games]] și [[Memorial Van Damme]]. În [[Sport cu motor|sporturile cu motor]] [[Formula Unu]], Campionatul Mondial de anduranță, Campionatul Mondial de mașini de turism, Campionatul Mondial de raliuri și Campionatul Mondial rallycross sunt organizate în principal în Europa și sunt dominate în mod tradițional de șoferi și echipele europene.

Europa joacă, de asemenea, un rol important, fiind sediul multor federații internaționale mondiale, cum ar fi [[FIFA]] pentru fotbal, [[FIBA]] pentru baschet, [[Uniunea Ciclistă Internațională|UCI]] pentru ciclism, [[Federația internațională de natație|Fina]] pentru natație, [[Federația Internațională de Handbal|IHF]] pentru handbal, toate având sediul în [[Elveția]], [[Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism|IAAF]] în atletism are sediul la [[Monaco]].

==Vezi și ==
{{div col}}
* [[Europa (mitologie)]]
* [[Uniunea Europeană]]
* [[Euroregiune]]
* [[Europenism]]
* [[Zona euro]]
* [[Capitală Europeană a Culturii]]
* [[Capitala Europeană a Tineretului]]
* [[Capitală Europeană a Sportului]]
* [[Regiunea Europeană a Gastronomiei]]
* [[Jocurile Europene]]
* [[Drapelele Europei]]
* [[Lista orașelor din Uniunea Europeană după mărime]]
* [[Lista celor mai mari orașe din Europa]]
* [[Listă de munți înalți din Europa|Lista munților de peste 3000 de metri din Europa]]
* [[Listă de fluvii din Europa]]
{{div col end}}

==Note==
<small><references /></small>

==Surse==
* [[National Geographic Society]] (2005). ''National Geographic Visual History of the World''. Washington, DC: National Geographic Society. {{ISBN|0-7922-3695-5}}.
* {{cite book | last1 = Bulliet | first1 = Richard | last2 = Crossley | first2 = Pamela | last3 = Headrick | first3 = Daniel | last4 = Hirsch | first4 = Steven | last5 = Johnson | first5 = Lyman | title = The Earth and Its Peoples, Brief Edition | volume = 1 | publisher = Cengage Learning | year = 2011 | isbn = 978-0-495-91311-5 }}
* {{cite book | last1 = Brown | first1 = Stephen F. | last2 = Anatolios | first2 = Khaled | last3 = Palmer | first3 = Martin | editor-last = O'Brien | editor-first = Joanne | title = Catholicism & Orthodox Christianity | publisher = Infobase Publishing | year = 2009 | isbn = 978-1-60413-106-2 }}

==Legături externe==
{{Sister project links|voy=Europe}}
* [http://www.coe.int/ Consiliul Europei]
* [http://europa.eu/ Uniunea Europeană]
* [http://www.columbiagazetteer.org/ The Columbia Gazetteer of the World Online] 
* [http://www.lonelyplanet.com/europe "Prezentarea Europei"] la [http://www.lonelyplanet.com/ Lonely Planet] Ghid de călătorie și informații
'''Hărți istorice'''
* [http://geacron.com/home-en/?&sid=GeaCron747702 Frontierele în Europa din 3000 î.Hr. până în prezent] Geacron Historical atlas
* [http://www.euratlas.net/history/europe/index.html Istoria online a Europei în 21 de hărți]

{{portal bar|Europa}}
{{Țări europene}}
{{Continente}}
{{Regiunile Pământului}}