Vizualizare sursă pentru „Vanitate”

[[Fișier:Adam_Bernaert_-_"Vanitas"_Still_Life_-_Walters_37682.jpg|miniatura|300x300px|Acest tablou reprezintă „vanitas”-ul olandez de Adam Bernaert,<ref>{{Citat web|url=http://art.thewalters.org/detail/369|publisher=The Walters Art Museum|titlu=Vanitas" Still Life}}</ref> Muzeul de Artă Walters.]]
'''Vanitatea''' este o credință exagerată în propriile abilități sau în atractivitatea față de alții. Anterior secolului al XIV-lea nu avea astfel de nuanțe [[Narcisism|narcisiste]] și însemna doar ''deșertăciune''.<ref>''[//en.wikipedia.org/wiki/Oxford_English_dictionary Oxford English dictionary]'', on ''vanity''</ref> Expresia înrudită '''slavă deșartă''' este considerată adesea acum ca un sinonim arhaic pentru ''vanitate'', dar inițial a însemnat ''mândrie inutilă'', adică lăudăroșenie nejustificată;<ref>''Oxford English dictionary'', on ''vainglory''</ref> deși ''glorie'' este văzut acum ca având un predominant sens pozitiv,{{nc}} în [[Limba latină|latină]] termenul ''gloria'' (din care derivă) înseamnă ''laudă'' și a fost adesea folosit ca o critică negativă.<ref>''Oxford English dictionary'', on ''glory''</ref>

== În religie și filosofie ==
[[Fișier:Thomas_Couture_-_Daydreams_-_Walters_3744.jpg|miniatura|În acest tablou ''Visele'' de Thomas Couture, viciul vanității este reprezentat printr-un băiat suflând bule.<ref>{{Citat web|url=http://art.thewalters.org/detail/12349|publisher=The Walters Art Museum|titlu=Daydreams}}</ref> Muzeul de Artă Walters.]]
În multe religii, vanitatea, în sensul său modern, este considerată o formă de auto[[idolatrie]] prin care omul se compară cu măreția lui Dumnezeu de dragul propriei imagini și, astfel, se îndepărtează de harul divin al lui [[Dumnezeu]]. În învățăturile creștine, ''vanitatea'' este un exemplu de [[mândrie]], unul dintre cele [[Păcat capital|șapte păcate capitale]]. De asemenea, în [[Credința Bahá'í|credința Bahai]], [[Bahá'u'lláh|Baha'u'llah]] folosește termenul „închipuire zadarnică”.<ref>{{cite web|url=http://www.bahaiquotes.com/quotepage.php?Quotes%2FVain+Imaginings|website=Bahai Quotes.com|accessdate=6 November 2017|titlu=copie arhivă|archive-date=2018-07-31|archive-url=https://web.archive.org/web/20180731124037/http://www.bahaiquotes.com/quotepage.php?Quotes%2FVain+Imaginings|dead-url=yes}}</ref>

Din punct de vedere filozofic, vanitatea poate fi considerată o formă mai largă de egoism și [[mândrie]]. [[Friedrich Nietzsche]] a scris că „vanitatea este teama de a părea original: ea este, astfel, o lipsă de mândrie, dar nu neapărat o lipsă de originalitate”.<ref name="bartleby">[http://www.bartleby.com/66/51/41651.html Bartleby.com] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20060301050157/http://www.bartleby.com/66/51/41651.html|date=2006-03-01}}</ref> Unul dintre aforismele lui Mason Cooley este „Vanitatea bine hrănită este binevoitoare. Vanitatea flămândă este dușmănoasă”.<ref name=bartleby/>

== Simbolism ==
În arta occidentală, vanitatea fost adesea simbolizată de un [[păun]] sau în termeni [[Biblia|biblici]] de [[Desfrânata Babilonului]]. În timpul [[Renașterea|Renașterii]], vanitatea era reprezentată invariabil ca o femeie goală, uneori așezată sau întinsă pe o canapea, care se pieptăna și se uita în oglindă. Oglinda este, uneori, ținută de un [[demon]] sau de un [[amoraș]]. Alte simboluri ale vanității sunt bijuterii, monede de aur, o pungă cu bani sau personificarea morții.{{nc}}

În unele reprezentări artistice ale vanității apar suluri pe care scrie ''Omnia Vanitas'' („Totul este deșertăciune”), un citat din traducerea latină a Cărții [[Ecleziast|Ecleziastul]].<ref>James Hall, ''Dictionary of Subjects & Symbols in Art'' (New York: Harper & Row, 1974), p. 318.</ref> Deși termenul ''vanitas'' (în traducere din latină „goliciune”) nu însemna inițial obsesia cuiva pentru propria imagine, ci zădărnicia eforturilor omenești în această lume, expresia rezumă preocuparea totală a subiectului reprezentat.

În tabloul ''[[Păcat capital|Cele șapte păcate de moarte]]'', [[Hieronymus Bosch]] reprezintă o femeie [[Burghezie|burgheză]], admirându-se într-o oglindă ținută de un diavol; în spatele ei se află o casetă de bijuterii deschisă. Un tablou atribuit lui Nicolas Tournier, care atârnă în Muzeul Ashmolean, este ''O alegorie a justiției și vanității'': o femeie tânără ține un [[cântar]], simbolizând [[Justiție (principiu)|justiția]]; ea nu se uită la oglindă sau la [[Craniu|craniul]] care se află pe masă în fața ei. Pictura ''[[Fata cu turban (Vermeer)|Fata cu turban]]'' a lui [[Johannes Vermeer]] este uneori considerată a reprezenta păcatul vanității, pentru că tânăra s-a împodobit înainte de a poza în fața pictorului.

''Totul este deșertăciune'', de Charles Allan Gilbert (1873-1929), reprezintă această temă. O [[iluzie optică]], pictura descrie ceea ce pare a fi un craniu mare care rânjește. La o examinare mai atentă, se dovedește a fi o femeie tânără, uitându-se la reflecția ei în oglindă. În filmul ''[[Pact cu Diavolul (film)|Pact cu Diavolul]]'', [[Satan]] ([[Al Pacino]]) susține că „vanitatea este păcatul meu preferat”.

Astfel de lucrări artistice aveau scopul de a-i avertiza pe privitori cu privire la natura efemeră a tinereții și frumuseții, precum și la scurtimea vieții umane și la inevitabilitatea morții.

==Vezi și==
*[[Autocomplezență]]
*[[Efectul Dunning-Kruger]]
*[[Hybris]]
*[[Mândrie]]
*[[Megalomanie]]
*[[Narcisism]]

== Note ==
{{reflist|colwidth=30em}}

{{Narcisism}}

[[Categorie:Narcisism]]
[[Categorie:Păcate capitale]]
[[Categorie:Simbolism]]