Sari la conținut

Heinrich Schliemann: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
m Robot. Înlocuire automată de text (-{{Informații bibliotecare +{{Control de autoritate)
 
(Nu s-au afișat 23 de versiuni intermediare efectuate de alți 17 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Surse}}
[[Imagine:Heinrich-Schliemann-1.jpg|thumb|right|200px|Heinrich Schliemann]]
{{Infocaseta Om de știință}}
'''Heinrich Schliemann''' (n. [[6 ianuarie]] [[1822]] - d. [[26 decembrie]] [[1890]]), pronunție simplificată /'ʃli:man/ <ref>Florența Sădeanu: Dicționar de pronunțare nume proprii străine, Ed. Enciclopedică, București 2000</ref>, a fost un [[arheologie|arheolog]] german, născut în nordul [[Germania|Germaniei]] la [[Neu-Bukow]], care a identificat urmele legendarei cetăți grecești antice [[Troia]] din [[Asia Mică]].
[[Fișier:Heinrich-Schliemann-1.jpg|thumb|right|200px|Heinrich Schliemann]]
'''Heinrich Schliemann''' (pronunție {{AFI|/'ʃli:man/}} (v. [[AFI]]); {{date biografice}}) a fost un [[arheologie|arheolog]] [[german]], care a identificat urmele legendarei cetăți grecești antice [[Troia]] din [[Asia Mică]], azi în [[Turcia]].


Deși ca adult pretindea că nu a primit educație în copilărie, Schliemann a fost în stare la vârsta de 11 ani să scrie un eseu în [[latină]] despre [[Ulise]] și [[Agamemnon]], urmând apoi, pentru o perioadă, o școală preparatorie.
Deși ca adult pretindea că nu a primit educație în copilărie, Schliemann a fost în stare la vârsta de 11 ani să scrie un eseu în [[latină]] despre [[Ulise]] și [[Agamemnon]], urmând apoi, pentru o perioadă, o școală preparatorie. Despre sine Schliemann spunea ca s-ar fi născut cu o „dispoziție naturală către misterios”, dar își falsifica frecvent propria biografie, fabulând chiar și în jurnalul său personal.
Despre sine, Schliemann spunea ca s-ar fi născut cu o "dispoziție naturală către misterios", dar își falsifica frecvent biografia, fabulând chiar și în jurnalul său personal.


În diversele slujbe legate de comerț pe care le-a avut, el și-a dezvoltat talentul pentru limbi străine, devenind fluent, printre altele, în limbile [[germană]], [[olandeză]], [[engleză]], [[franceză]], [[rusă]], [[limba greacă veche|greaca veche]] și cea [[limba greacă|modernă]]. Aceste aptitudini l-au ajutat să promoveze în poziții din ce în ce mai înalte. Interesul său pentru de cultura [[Grecia Antică|Greciei Antice]] l-a condus la studiul limbilor clasice, în timpul căruia a memorat pasaje întregi din [[Homer]], lucru care i-a deschis curiozitatea și asupra autenticității istorice a [[Războiul troian|Războiului troian]].
În diversele slujbe legate de comerț pe care le-a avut, el și-a dezvoltat talentul pentru limbi străine, devenind fluent, printre altele, în limbile [[germană]], [[olandeză]], [[engleză]], [[franceză]], [[rusă]], [[limba greacă veche|greaca veche]] și cea [[limba greacă|modernă]]. Aceste aptitudini l-au ajutat să promoveze în poziții din ce în ce mai înalte. Interesul său pentru de cultura [[Grecia Antică|Greciei Antice]] l-a condus la studiul limbilor clasice, în timpul căruia a memorat pasaje întregi din [[Homer]], autor care i-a deschis curiozitatea și asupra autenticității istorice a [[Războiul troian|Războiului troian]].


În 1846 devine, cu un succes deosebit, reprezentant comercial în [[St. Petersburg]] în [[Rusia]]. În 1850 Schliemann a vizitat pentru prima dată America, iar ceva mai târziu a deschis chiar, pentru câteva luni, o bancă în [[California]]. La reîntoarcerea în Rusia în 1852, se căsătorește cu ''Iecaterina Lîșina'', cu care a avut o căsnicie nefericită, deși afacerile sale prosperau. [[Războiul Crimeii]] l-a făcut să devină un om deosebit de bogat, astfel că după 1867 a putut călători și mai mult și a devenit arheolog.
În 1846 a devenit, cu un succes deosebit, reprezentant comercial în [[St. Petersburg]] în [[Rusia]]. În 1850 Schliemann a vizitat pentru prima dată [[SUA|America]], iar ceva mai târziu a deschis chiar, pentru câteva luni, o bancă în [[California]]. La reîntoarcerea în Rusia în 1852 se căsătorește cu Ekaterina Lîșina, cu care a avut o căsnicie nefericită, deși afacerile sale prosperau. [[Războiul Crimeii]] l-a făcut să devină un om deosebit de bogat, astfel că după 1867 a putut călători și mai mult și a devenit arheolog.


[[Imagine:MaskeAgamemnon.JPG|thumb|left|200px|Masca de aur a lui Agamemnon, găsită de Schliemann la Micene]]
[[Imagine:MaskeAgamemnon.JPG|thumb|left|200px|Masca de aur a lui Agamemnon, găsită de Schliemann la Micene]]
În 1869 Schliemann revine în Statele Unite, unde primește cetățenia americană, iar apoi obține divorțul. Fascinația sa față de lumea greacă l-a determinat apoi să se căsătorească cu grecoaica Sophia Engastromenos, care avea atunci 17 ani. Această a doua căsătorie a sa a fost reușită iar Schliemann a avut doi copii, o fată și un băiat, de la Sophia Engastromenos.
În 1869 Schliemann revine în Statele Unite, unde primește cetățenia americană, iar apoi obține divorțul. Fascinația sa față de lumea greacă l-a determinat apoi să se căsătorească cu grecoaica Sophia Engastromenos, care avea pe atunci 17 ani. Această a doua căsătorie a sa a fost reușită; perechea a avut doi copii, o fată și un băiat.


În toate eforturile sale arheologice, Heinrich Schliemann a încercat să dovedească istoricitatea Războiului troian. Abordarea sa arheologică a fost în bună măsură științifică, spre deosebire de practica timpului, ce aducea a vânătoare de comori. Schliemann enunța ipoteze și apoi le testa, ca în orice altă știință.
În toate eforturile sale arheologice Schliemann a încercat să dovedească istoricitatea Războiului troian. Abordarea sa arheologică a fost în bună măsură științifică, spre deosebire de practica timpului, ce aducea a vânătoare de comori. Schliemann enunța ipoteze și apoi le testa, ca în orice altă știință.


Cercetările sale de la [[Isarlîk]] (în Anatolia, astăzi Turcia) dintre 1871 și 1872 au dovedit că acesta este locul cel mai probabil al poziției vechii cetăți Troia. În 1876 cercetările sale de la [[Micene]] (în Peloponez, Grecia) au adus la lumină civilizația miceeană, necunoscută până atunci.
Cercetările sale de la [[Isarlîk]] (în [[Anatolia]], astăzi Turcia) dintre 1871 și 1872 au dovedit că acesta este locul cel mai probabil al poziției vechii cetăți Troia. În 1876 cercetările sale de la [[Micene]] (în Peloponez, Grecia) au adus la lumină civilizația miceneană, necunoscută până atunci. În 1878 și 1879 și-a continuat cercetările la Isarlîk.
Între 1878 și 1879 și-a rafinat cercetările la Isarlîk.


Schliemann a reușit să înșele autoritățile otomane, ducând in Germania o mulțime de obiecte de aur, descoperite la Isarlîk. Posesia colecției furate apoi de sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial este încă și azi motiv de dispută între Turcia, Germania, Rusia și Grecia.
Schliemann a reușit să înșele autoritățile otomane, ducând in Germania o mulțime de obiecte de aur, descoperite la Isarlîk. Posesia colecției furate apoi de sovietici în timpul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] este încă și azi motiv de dispută între Turcia, Germania, Rusia și Grecia.


Schliemnan este înmormântat într-un mausoleu ridicat pe o colină [[Atena|ateniană]].
Schliemnan este înmormântat într-un mausoleu ridicat pe o colină [[Atena|ateniană]].
</div>


==Referințe==
== Note ==
<references/>
<references />


{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Schliemann,Heinrich}}
{{DEFAULTSORT:Schliemann,Heinrich}}
[[Categorie:Nașteri în 1822]]
[[Categorie:Nașteri în 1822]]
[[Categorie:Decese în 1890]]
[[Categorie:Decese în 1890]]
[[Categorie:Arheologi germani]]
[[Categorie:Arheologi germani]]
[[Categorie:Laureați ai Royal Gold Medal]]

[[Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună]]
[[ar:هاينريش شليمان]]
[[Categorie:Eponime ale asteroizilor]]
[[be:Генрых Шліман]]
[[bg:Хайнрих Шлиман]]
[[ca:Heinrich Schliemann]]
[[cs:Heinrich Schliemann]]
[[cy:Heinrich Schliemann]]
[[da:Heinrich Schliemann]]
[[de:Heinrich Schliemann]]
[[el:Ερρίκος Σλήμαν]]
[[en:Heinrich Schliemann]]
[[eo:Heinrich Schliemann]]
[[es:Heinrich Schliemann]]
[[et:Heinrich Schliemann]]
[[eu:Heinrich Schliemann]]
[[fi:Heinrich Schliemann]]
[[fr:Heinrich Schliemann]]
[[fy:Heinrich Schliemann]]
[[ga:Heinrich Schliemann]]
[[he:היינריך שלימן]]
[[hr:Heinrich Schliemann]]
[[hu:Heinrich Schliemann]]
[[hy:Հենրիխ Շլիման]]
[[id:Heinrich Schliemann]]
[[it:Heinrich Schliemann]]
[[ja:ハインリッヒ・シュリーマン]]
[[ka:ჰაინრიხ შლიმანი]]
[[ko:하인리히 슐리만]]
[[la:Henricus Schliemann]]
[[lb:Heinrich Schliemann]]
[[lv:Heinrihs Šlīmanis]]
[[nl:Heinrich Schliemann]]
[[no:Heinrich Schliemann]]
[[pl:Heinrich Schliemann]]
[[pt:Heinrich Schliemann]]
[[ru:Шлиман, Генрих]]
[[simple:Heinrich Schliemann]]
[[sk:Heinrich Schliemann]]
[[sl:Heinrich Schliemann]]
[[sr:Хајнрих Шлиман]]
[[sv:Heinrich Schliemann]]
[[tr:Heinrich Schliemann]]
[[uk:Генріх Шліман]]
[[zh:海因里希·施里曼]]

Versiunea curentă din 18 martie 2023 00:17

Heinrich Schliemann
Date personale
Nume la naștereJohan Ludwig Heinrich Julius Schliemann Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Neubukow, Republica Democrată Germană, Confederația Germană[7] Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[2][3][5][6][8] Modificați la Wikidata
Napoli, Regatul Italiei[9][7][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPrimul Cimitir din Atena[*][10] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluibacterial meningitis[*][[bacterial meningitis (inflammation of the membranes surrounding the brain and spinal cord due to a bacterial infection)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiLuise Therese Sophie Schliemann[*][[Luise Therese Sophie Schliemann (scriitoare germană)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSofia Sliman[*][[Sofia Sliman (Greek archaeologist (1852–1932))|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii5 Modificați la Wikidata
CopiiAgamemnon Schliemann[*][[Agamemnon Schliemann (Greek politician and diplomat (1878-1954))|​]]
Andromachi Sliman[*][[Andromachi Sliman ((1871-1962))|​]]
Nadeschda Schliemann[*][[Nadeschda Schliemann |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul German
 Imperiul Rus (–)
 Statele Unite ale Americii (–) Modificați la Wikidata
Ocupațieom de afaceri
istoric de artă
arheolog
poligloție
negustor
călător[*]
antreprenor
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiSankt Petersburg[11]
Paris[11]
Atena[11] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba neerlandeză
limba spaniolă
limba franceză
limba portugheză
limba rusă
limba suedeză
limba poloneză
limba latină
limba arabă
limba italiană
limba greacă veche
limba greacă
limba germană (limbă maternă)[12][13]
limba engleză[13]
limba daneză
limba slovenă
limba turcă
limba persană
Limba hindustană
limba sanscrită
limba ebraică Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăAtena
Sankt Petersburg
Imperiul Rus
Iliou Melathron[*][[Iliou Melathron (building in Athens Municipality, Attica Region, Greece)|​]]  Modificați la Wikidata
Domeniuarheologie
comerț  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Rostock
Universitatea din Paris  Modificați la Wikidata
OrganizațiiDeutsches Archäologisches Institut[*][[Deutsches Archäologisches Institut (archaeological research institute)|​]]
Bayerische Akademie der Wissenschaften[*][[Bayerische Akademie der Wissenschaften (academy of sciences)|​]]
Hellenic Philological Society of Constantinople[*][[Hellenic Philological Society of Constantinople (learned society in Constantinople, established in 1861)|​]]
Academia Regală Suedeză de Litere, Istorie și Antichități[*]
American Antiquarian Society[*][[American Antiquarian Society (learned society and national research library)|​]]  Modificați la Wikidata
Premiicetățean de onoare al orașului Berlin[*] ()[1]
Medalia Regală de Aur[*] ()  Modificați la Wikidata
Semnătură
Heinrich Schliemann

Heinrich Schliemann (pronunție /'ʃli:man/ (v. AFI); n. , Neubukow, Republica Democrată Germană, Confederația Germană – d. , Napoli, Regatul Italiei) a fost un arheolog german, care a identificat urmele legendarei cetăți grecești antice Troia din Asia Mică, azi în Turcia.

Deși ca adult pretindea că nu a primit educație în copilărie, Schliemann a fost în stare la vârsta de 11 ani să scrie un eseu în latină despre Ulise și Agamemnon, urmând apoi, pentru o perioadă, o școală preparatorie. Despre sine Schliemann spunea ca s-ar fi născut cu o „dispoziție naturală către misterios”, dar își falsifica frecvent propria biografie, fabulând chiar și în jurnalul său personal.

În diversele slujbe legate de comerț pe care le-a avut, el și-a dezvoltat talentul pentru limbi străine, devenind fluent, printre altele, în limbile germană, olandeză, engleză, franceză, rusă, greaca veche și cea modernă. Aceste aptitudini l-au ajutat să promoveze în poziții din ce în ce mai înalte. Interesul său pentru de cultura Greciei Antice l-a condus la studiul limbilor clasice, în timpul căruia a memorat pasaje întregi din Homer, autor care i-a deschis curiozitatea și asupra autenticității istorice a Războiului troian.

În 1846 a devenit, cu un succes deosebit, reprezentant comercial în St. Petersburg în Rusia. În 1850 Schliemann a vizitat pentru prima dată America, iar ceva mai târziu a deschis chiar, pentru câteva luni, o bancă în California. La reîntoarcerea în Rusia în 1852 se căsătorește cu Ekaterina Lîșina, cu care a avut o căsnicie nefericită, deși afacerile sale prosperau. Războiul Crimeii l-a făcut să devină un om deosebit de bogat, astfel că după 1867 a putut călători și mai mult și a devenit arheolog.

Masca de aur a lui Agamemnon, găsită de Schliemann la Micene

În 1869 Schliemann revine în Statele Unite, unde primește cetățenia americană, iar apoi obține divorțul. Fascinația sa față de lumea greacă l-a determinat apoi să se căsătorească cu grecoaica Sophia Engastromenos, care avea pe atunci 17 ani. Această a doua căsătorie a sa a fost reușită; perechea a avut doi copii, o fată și un băiat.

În toate eforturile sale arheologice Schliemann a încercat să dovedească istoricitatea Războiului troian. Abordarea sa arheologică a fost în bună măsură științifică, spre deosebire de practica timpului, ce aducea a vânătoare de comori. Schliemann enunța ipoteze și apoi le testa, ca în orice altă știință.

Cercetările sale de la Isarlîk (în Anatolia, astăzi Turcia) dintre 1871 și 1872 au dovedit că acesta este locul cel mai probabil al poziției vechii cetăți Troia. În 1876 cercetările sale de la Micene (în Peloponez, Grecia) au adus la lumină civilizația miceneană, necunoscută până atunci. În 1878 și 1879 și-a continuat cercetările la Isarlîk.

Schliemann a reușit să înșele autoritățile otomane, ducând in Germania o mulțime de obiecte de aur, descoperite la Isarlîk. Posesia colecției furate apoi de sovietici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial este încă și azi motiv de dispută între Turcia, Germania, Rusia și Grecia.

Schliemnan este înmormântat într-un mausoleu ridicat pe o colină ateniană.

  1. ^ Berliner Ehrenbürger > Heinrich Schliemann (în germană), Camera Deputaților din Berlin[*] 
  2. ^ a b Heinrich Schliemann, RKDartists, accesat în  
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Heinrich Schliemann, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ a b Heinrich Schliemann, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ a b c Schliemann, Heinrich (ADB)[*][[Schliemann, Heinrich (ADB) (entry in the Allgemeine Deutsche Biographie)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ a b „Heinrich Schliemann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  9. ^ Шлиман Генрих, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  10. ^ Find a Grave, accesat în  
  11. ^ a b c „Heinrich Schliemann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în