Stările Generale
Deschiderea Stărilor Generale la Versailles
Stările Generale, sub Vechiul Regim, erau adunări excepţionale în care îşi aveau locul reprezentanţii naţiunii întregi, adică reprezentanţii clerului[1], nobilimii[2] şi reprezentanţii Stării a Treia, prin opoziţie cu Stările Provinciale, care nu reprezentau decât câte o provincie.
Stările Generale erau convocate de rege, pentru tratarea unei crize politice, în general un război sau o chestiune diplomatică, şi pentru hotărârea unui ajutor militar sau fiscal. Adevărate adunări ale reprezentanţilor poporului regatului, fondate pe principiul fundamental, potrivit căruia ei nu sunt tributari ci liberi, şi că nicio contribuţie nu le poate fi cerută fără consimţământul lor, totuşi ele nu aveau niciun rol legislativ sau jurisdicţional cum au parlamentele şi nu trebuie confundate cu ele.
Instituţia Stărilor Generale a fost creată de regele Filip cel Frumos, în anul 1302, ca reacţie la Bulla Ausculta fili. În cursul celor 487 de ani de funcţionare, Stările Generale s-au reunit de douăzeci şi una de ori, ultima oară fiind convocate la 5 mai 1789 de regele Ludovic al XVI-lea, pentru rezolvarea crizei financiare apărute ca urmare a îndatorării Statului.
Funcţionarea instituţională şi politică a Stărilor Generale în regatul francez
Adunarea Stărilor Generale era compusă din deputaţi ai diferitelor Stări Provinciale.
Surse bibliografice
Bibliografie veche
- Anonim, « Instruction sur les Assemblées nationales, tant générales que particulières, depuis le commencement de la monarchie jusqu'à nos jours. Avec le détail du cérémonial, observé dans celle d'aujourd'hui ». À Paris, Chez Royez, 1787. - (Urmat de) « Forme et cérémonial des États-Généraux, et cause de leur convocation, contenant un recueil historique de tous les États-Généraux, tenus par les rois de France » ;
- Antoine-Clair Thibaudeau. Histoire des États généraux et des institutions représentatives en France, depuis l'origine de la monarchie jusqu'à 1789. 1843 ;
- Edme-Jacques-Benoît Rathery. Histoire des États généraux de France, suivie d'un examen comparatif de ces assemblées et des Parlements d'Angleterre, ainsi que des causes qui les ont empêchées de devenir, comme ceux-ci, une institution régulière. 1845 ;
- Auguste-Aimé Boullée. Histoire complète des États-généraux et autres assemblées représentatives de la France, depuis 1302 jusqu'en 1626. 1845.
- Georges Picot. Histoire des États généraux considérés au point de vue de leur influence sur le gouvernement de la France de 1355 à 1614. – Paris, 1872 (4 tomes) – version électronique : tome 1, tome 2, tome 3, tome 4
Bibliografie
Note şi referinţe
Vezi şi
- fr:Cahiers de doléances
- Stările Provinciale
- Pentru Ţările de Jos, vezi : Statele Generale din Ţările de Jos.
- Pentru Rusia, vezi fr:Zemski sobor (din 1549 până în 1922).
Legături externe
- Cahiers de doléances et États Généraux : une très longue histoire : Tableau de 103 réunions avec les principaux sujets à l’ordre du jour, et le montant des subsides accordés au roi par chaque assemblée.
- 24 janvier 1789 - Ordonnance du roi Louis XVI - Règlement d’élaboration des cahiers de doléances et d’élection des députés des 3 ordres à l’assemblée des états généraux - Text integral
