afirma

română

Etimologie

Din fr. affirmer < lat. affirmare.

Pronunție

• AFI: /a.fir'ma/

Verb

Conjugarea verbului (se) afirma
Infinitiv	a (se) afirma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) afirm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) afirme
Participiu	afirmat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a susţine (cu tărie), a declara (în mod ferm).
2. (v.refl.) a se remarca, a se manifesta în chip deosebit.

Sinonime

• 1: declara, mărturisi, relata, spune, zice, (pop.) cuvânta, (înv.) mărturi
• 2: se auzi, se spune, se şopti, se vorbi, se zice, se zvoni, (înv. şi reg.) (se) suna, (reg.) se slomni, se evidenţia, se impune, se remarca

Antonime

• contesta, infirma, nega, tăgădui, denega

Cuvinte derivate

• afirmare
• afirmativ
• afirmaţie, afirmaţiune

Cuvinte apropiate

• reafirma

Traduceri

a susţine; a declara ferm

afrikaans: bevestig (Afrikaans) albaneză: afirmoj (shqip) catalană: afirmar (català) daneză: hævde (dansk) engleză: affirm (English) esperanto: aserti (Esperanto) finlandeză: myöntää (suomi) franceză: affirmer (français) germană: behaupten (Deutsch)

italiană: affermare (italiano) latină: autumare (Latina) maghiară: állít (magyar) norvegiană: hevde (norsk) neerlandeză: bevestigen (Nederlands) papamiento: afirmá (Papiamentu) portugheză: assegurar (português) spaniolă: afirmar (español) suedeză: hävda (svenska), beaka (svenska)

Referinţe

• DEX online