iubitor

Romanian

Etymology

From iubi +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ju.biˈtor/
• Rhymes: -or
• Hyphenation: iu‧bi‧tor

Adjective

iubitor m or n (feminine singular iubitoare, masculine plural iubitori, feminine and neuter plural iubitoare)

1. loving, affectionate

   Synonyms: afectuos, drăgăstos, duios, tandru

Declension

Declension of iubitor

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	iubitor		iubitoare	iubitori	iubitoare
	definite	iubitorul		iubitoarea	iubitorii	iubitoarele
genitive/ dative	indefinite	iubitor		iubitoare	iubitori	iubitoare
	definite	iubitorului		iubitoarei	iubitorilor	iubitoarelor

Noun

iubitor m (plural iubitori)

1. enthusiast, amateur, lover

   Synonym: amator

   iubitor de animale ― animal lover

   • 1922, Radu Rosetti, chapter 6, in Amintiri [Memories]‎^[1], Iași: Viața Românească, page 133:

     Tata era foarte aplecat spre plăcerile lumii, iubitor de sindrofii și de baluri, dansator pătimaș.

     Father was very much inclined towards worldly pleasures, a lover of social functions and balls, a consummate dancer.

   • 2019 September 12–18, Horia Corcheș, Dilema Veche‎^[2], year 16, number 812, Bucharest, page 6:

     Sînt un iubitor de experiențe, dar sînt și un iubitor de cărți.

     I am a lover of experiences, but also a book lover.

Declension

Declension of iubitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) iubitor	iubitorul	(niște) iubitori	iubitorii
genitive/dative	(unui) iubitor	iubitorului	(unor) iubitori	iubitorilor
vocative	iubitorule		iubitorilor

Further reading

• iubitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)