sfii

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic свѣнити (svěniti), from Proto-Slavic *svěniti (“be shy”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a sfii (third-person singular present sfiește, past participle sfiit) 4th conj. (reflexive)

1. to be shy, to be intimidated

Conjugation

    conjugation of sfii (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a sfii
gerund			sfiind
past participle			sfiit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sfiesc	sfiești	sfiește	sfiim	sfiiți	sfiesc
	imperfect	sfiam	sfiai	sfia	sfiam	sfiați	sfiau
	simple perfect	sfiii	sfiiși	sfii	sfiirăm	sfiirăți	sfiiră
	pluperfect	sfiisem	sfiiseși	sfiise	sfiiserăm	sfiiserăți	sfiiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sfiesc	să sfiești	să sfiască	să sfiim	să sfiiți	să sfiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sfiește			sfiiți
	negative		nu sfii			nu sfiiți