Sari la conținut

Enzo Mainardi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Enzo Mainardi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Ticengo, Lombardia, Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cremona, Lombardia, Italia Modificați la Wikidata
CopiiDanilo Mainardi[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
pictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăFuturism  Modificați la Wikidata

Enzo Mainardi (n. , Ticengo, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Cremona, Lombardia, Italia) a fost eseist, scriitor, muzician, poet și pictor, membru important al mișcării artistice futuriste.

Enzo Mainardi a fost tatăl Mariei Giovanna Mainardi și al lui Danilo Mainardi.

Alăturarea la Futurism

[modificare | modificare sursă]

S-a alăturat Mișcării Futuriste în 1914 cu ocazia unei demonstrații intervenționiste din Milano, în timpul căreia l-a întâlnit pentru prima dată pe Marinetti. Se oferă voluntar la izbucnirea Primului Război Mondial și - rănit în timpul unei operațiuni în Caposile - este ulterior externat ca invalid de război. În 1918 - 1919, la sfârșitul războiului, s-a alăturat partidului Fasci - fasciștii.

La Scintilla, rivista futurista — La Scintilla, o revistă futuristă

În anii 1919 și 1920 a urmat un curs de filozofie și litere moderne la Grenoble și, în 1919, a publicat Preludii, prima sa colecție de poezii, incluzând Visul meu care, citit de Marinetti cu ocazia seriilor futuriste din Italia si din străinatate, îi va conferi lui Mainardi o largă notorietate. În 1921 și 1922 a publicat culegerile de poezie Istantanee și, respectiv, Illusioni.

În 1923 a fost ales primar al localității Casalmorano. Ia parte la „bătălia poetică” de la Bologna (1924) cu Marinetti și muzicienii futuriști Casavola și Mix, iar, în 1925 a fondat revista lunară futuristă La Scintilla care - pe pagina de titlu - declara „în corespondență cu principalele grupuri de avangardă naționale și străine.”

Conflict politic

[modificare | modificare sursă]

Mainardi intră în conflict cu Farinacci, la vremea Ras din Cremona (oraș), fiind radiat din Partidul Fascist. Ca urmare, este obligat să demisionează din funcția de primar și părăsește provincia Cremona, mutându-se în alte orașe și, în cele din urmă, la Milano. Copiii, Maria Giovanna și Danilo s-au născut din căsătoria cu Maria Soldi. În cele din urmă, în 1947, s-a întors la Cremona unde s-a stabilit definitiv.

Activitate ca pictor

[modificare | modificare sursă]

Mainardi și-a început activitatea picturală foarte de tânăr (1918 - Jocheul, 1922 - Femeia ilogică, 1924 - Omul de hârtie). Producția sa este deosebit de abundentă, reluând adesea temele primelor desene și picturi, el va continua să picteze până la sfârșitul zilelor sale.

Pe 24 octombrie 2009, se sărbătorește Anul futurismului[2], care a fost inaugurat și numit după Enzo Mainardi, în noua sală a bibliotecii municipale a orașului natal al artistului. În aceeași dată, la Cremona se deschide principala expoziție retrospectivă despre opera lui Enzo Mainardi, pictor și poet futurist.[3].

Lettera E, 1925

Scrieri și lirică de Enzo Mainardi

[modificare | modificare sursă]
  • Il SognoVisul, lirică — Tipografia Rossi, Soresina, circa 1919
  • PreludiPreludii, poezie — Tipografia Rossi, Soresina, circa 1921
  • IstantaneeInstantanee, poezie — Tipografia Apollonio, Cremona, 1922
  • La Scintilla. Arancione + rosso + ultravioletto n. 1, 2, 3Scânteia. Portocaliu + roșu + ultraviolete n. 1, 2, 3, poezie — Tipografia Operaia, via Robolotti, Cremona, 1925
  • Io e la donna esoticaEu și femeia exotică, nuvelă futuristă — Edizione Drappoverde, Milano, 1928
  • Istantanee e illusioniInstantanee și iluzii, ediția a 3-a, Antonimi, Milano, 1938
  • La conquista dello spazio. Fantasie cosmicheCucerirea spațiului. Fantezii cosmice, în regim propriu, 1969
  • Preludio - Istantanee Illusioni. Un Capolavoro Futurista degli anni 20Preludiu - Iluzii instantanee. O capodoperă futuristă a anilor 1920, ediția a 4-a (cu bibliografie) — Tipografia Rossi, Soresina, 1973
  • Il Sogno (1919). Lirica di E.M. poeta e pittore futurista cremoneseVisul (1919). Lirică de E.M. poet și pictor futurist cremonez (cu note biografice) — Tipografia Artigiana, Cremona, 1976
  • 3 Liriche di E.M. poeta e pittore futurista cremonese3 [grupuri de] poeme lirice de E.M. poet și pictor futurist cremonez, ediția a 5-a (cu repertoriu critic) — Tipografia Arte Nuova, Cremona, 1981
  • Poesia ritratto identikit di BoccioniPoezia portret identik a lui Boccioni, în Il Futurismo OggiFuturismul azi, ianuarie – februarie 1982, Roma, anul XIV, n. 1 – 2, p. 7.

Bibliografie esențială despre Mainardi

[modificare | modificare sursă]

De bază pentru cunoașterea vieții și operei lui Mainardi sunt primele două texte indicate mai jos (catalogul editat de G. Petracco, care este și sursa principală pentru acest articol, și teza de licență de E. Mocellin ).

  • 2009Catalogo della mostra: Forte originalissimo E.M. futuristissimo (ADAFA - Cremona - 2009), editată de Giuliano Petracco și cu scrieri de G. Petracco, D. Mainardi, E. Mocellin, D. Migliore, R. Barbierato, G. Scotti.
  • 20062007 — E. Mocellin, Enzo Mainardi e il Futurismo cremonese – „Enzo Mainardi și futurismul

cremonez,” teză de licență, Università Degli Studi Pavia, Corso di Laurea in Scienze letterarie, referent de lucrare, Prof. Claudio Vela, A.A.

  • 1925 – E. Romagnoli, E.M. FuturistaE.M. Futuristul, L'Ambrosiano, Milano
  • 1926 – S. Pocarini, E.M. Futurista, L'Aurora, Gorizia
  • 1983 – F. Bergamaschi, Enzo Mainardi perpetua la felicità del futurismoEnzo Mainardi perpetuează fericirea futurismului, Mondo Padano, Cremona, 3 ianuarie 1983
  • 1994 – R. Patria, Enzo Mainardi Futurista cremonese. Una testimonianza e un'ipotesiEnzo Mainardi, Futurist din Cremona. O mărturie și o ipoteză, în La Scuola classica di Cremona, Cremona

Note, referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Enzo Mainardi, Autoritatea BnF 
  2. ^ it Il 2009 è considerato l'anno del Centenario del Futurismo. Sono infatti trascorsi 100 anni da quando Marinetti pubblicò il manifesto della nuova corrente artistica sulla Gazzetta dell'Emilia (5 febbraio 1909) e successivamente sul quotidiano francese Le Figaro (20 febbraio 1909).
  3. ^ it La mostra Forte originalissimo E.M. futuristissimo si tenne all'ADAFA di Cremona dal 24 ottobre al 15 novembre 2009.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Enzo Mainardi

Galerii de imagini

[modificare | modificare sursă]