Imnul secuiesc
Imnul secuiesc maghiară Székely himnusz | |
Prințul Csaba și luptătorii săi, pe Calea Lactee, tablou de Bertalan Székely, la care face referire textul imnului | |
Imn regional al | Ținutului Secuiesc |
---|---|
Versuri | György Csanády, 1921 |
Muzica | Kálmán Mihalik, 1921 |
Adoptat | 2009 |
Probă muzică | |
| |
Modifică date / text |
Imnul secuiesc (în maghiară Székely himnusz) este un poem scris în anul 1921 de György Csanády, pus apoi pe o melodie creată de Kálmán Mihalik. Mult timp interzis, dar foarte cunoscut în Transilvania, el este cântat cu regularitate la petreceri și evenimente în secuime.[1][2]
Refrenul poemului este „Doamne, nu lăsa să piară Ardealul” (Ne hagyd elveszni Erdélyt, Istenünk).
Istoric
[modificare | modificare sursă]Originari din Transilvania, Csanády și Mihalik s-au refugiat la Seghedin după Tratatul de la Trianon. Aici au devenit membrii organizației culturale de studenți secui SZEFHE, și în 1921, au scris o compoziție muzicală întitulată Bujdosó ének (Cântec de pribegie) pentru o dramă-misteriu care a fost prezentată la întrunirea organizației. Intenția lor nu a fost de a crea un imn, însă în deceniile următoare cântecul a devenit o expresie a sentimentului de apartenență al secuilor. Deși a fost interzis cu desăvârșire în România, unde și ascultarea lui constituia infracțiune, și în Ungaria (după 1946), oamenii îl cântau în taină, răspândirea lui nu a putut fi oprită. Popularitatea cântecului este dovedită și de faptul că s-a folclorizat în a doua jumătate a secolului XX, textul și melodia s-au schimbat, strofe adiționale au fost adăugate de autori anonimi. După 1989, interdicțiile au fost ridicate.[1] În anul 2009 Consiliul Național Secuiesc a declarat cântecul drept imn al Ținutului Secuiesc.[3]
Versuri
[modificare | modificare sursă]Versurile originale
[modificare | modificare sursă]Versiunea originală din 1921, scrisă de Csanády:[4]
Versuri | Traducere |
---|---|
Ki tudja merre, merre visz a végzet |
Cine știe încotro, încotro ne duce destinul |
Maroknyi székely porlik, mint a szikla |
Un pumn de secui se macină precum stânca, |
Versiunea adoptată
[modificare | modificare sursă]Versiunea folosită astăzi,[4] și adoptată în 2009 ca imn al Ținutului Secuiesc:[3]
Versuri | Traducere |
---|---|
Ki tudja merre, merre visz a végzet, |
Cine știe încotro, încotro ne duce destinul |
Maroknyi székely porlik, mint a szikla, |
Un pumn de secui se macină precum stânca, |
Această versiune modificată s-a răspândit după 1970. Ultimul rând (Nu lăsa să piară Ardealul) nu se regăsește în textul lui Csanády; poetul nu a folosit termenul pesimist „a pieri”, deoarece el a sprijinit supraviețuirea.[1]
Strofe apocrife
[modificare | modificare sursă]De-a lungul anilor, autori anonimi au adăugat strofe suplimentare la imn; și ele sunt cunoscute în mai multe variante.[1] Potrivit lui Dénes Gábor, aceste strofe „apocrife” sunt complet străine de spiritul imnului și de talentul lui Csanády.[4] După fiecare strofă, ultimele patru rânduri ale versiunii originale sunt cântate ca refren.
Partitura
[modificare | modificare sursă]Vechiul imn secuiesc
[modificare | modificare sursă]Cântecul bisericesc provenind din secolul XIV, care se începe cu versul Ó, én édes jó Istenem, de obicei cântat la Pelerinajul de la Șumuleu, este deseori numit Imnul vechi secuiesc.[4]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Kríza, Ildikó. „A Székely himnusz születésének háttere” (PDF). Honismeret (în maghiară). 31 (5): 57–68.
- ^ hu A jégkorong akadémia fiatal hokistáival énekelte a székely himnuszt Orbán Viktor, maszol.ro; 10 mai 2019
- ^ a b hu A Székelyföldi Önkormányzati Nagygyűlés határozatai Arhivat în , la Wayback Machine.; 5 septembrie 2009
- ^ a b c d Gábor, Dénes. „Gondolatok a székely himnuszról” (PDF). Székely Útkereső (în maghiară). 8 (1–4): 3–7.