În această listă sunt prezentați aditivi alimentari grupați după rolul acestora în modificarea caracteristicilor produselor alimentare. Aditivii al căror cod este marcat cu fundal roșu pot reprezenta un risc pentru sănătate, conform surselor citate.
Coloranții sunt substanțe care adaugă sau redau culoare produselor alimentare și includ componente naturale ale produselor alimentare sau alte substanțe naturale care nu sunt de regulă consumate ca alimente de sine stătătoare și care nu sunt de obicei utilizate ca ingrediente caracteristice în alimentație. Preparatele obținute din produse alimentare și din alte materii prime comestibile naturale obținute prin extracție fizică și/sau chimică conducând la o extracție selectvă a pigemenților în raport cu constituenții nutritivi sau aromatici sunt considerate coloranți.[1]
Consumul unor produse alimentare în care se utilizează anumiți coloranți artificiali (E102, E104, E110, E122, E124 și E129) împreună cu conservantul benzoat de sodiu (E211), poate avea efecte negative (hiperactivitate) asupra comportamentului copiilor. Aceasta este concluzia unui studiu comandat în anul 2007 de agenția guvernamentală britanică pentru standarde alimentare (Food Standards Agency, FSA) și realizat de către Universitatea Southampton din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Ca urmare, părinții au fost sfătuiți să îndepărteze din hrana de zi cu zi a copiilor produsele ce conțin aditivii menționați anterior.[2] În anul 2008, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au impus producătorilor din industria alimentară să includă pe etichetele produselor ce conțin oricare dintre cei șase coloranți informații suplimentare sub forma unui avertisment de tipul "poate afecta negativ activitatea copiilor și atenția acestora".[1]
Un colorant natural (galben-portocaliu) utilizat în margarină, gemuri, jeleuri și marmelade și alte preparate similare din fructe (inclusiv produse cu conținut scăzut de calorii). De asemenea utilizat în cârnați, pateu și aspic, granule și fulgi de cartofi uscați, muștar.[3]
Este un colorant galben care se găsește în dulciuri (budinci, înghețate, dropsuri), băuturi, muștar, supe instant, gemuri, cereale, snacks-uri.
Este considerat a avea acțiune cancerigenă (tumori tiroidiene), poate provoca mutații cromozomiale și determina deficiențe în vitamina B6 și zinc.[necesită citare]
Este folosit în rujuri, produse pentru păr, parfumuri, o largă gamă de medicamente. Totodată este utilizat ca un colorant galben pentru înghețate, dropsuri, prafuri de budincă.
Intră în componența sucurilor, dropsurilor, înghețatei, a snack-urilor, precum și în unele băuturi, medicamente, conserve de pește, prafuri de budincă.
Este considerat cancerigen (tumori renale) și are ca efecte congestia nazală, alergii, hiperactivitate, dureri abdominale, vomă, indigestie.[necesită citare]
Este un pigment de un roșu-intens extras din femela coșenilei, o insectă exotică din Mexic.
Este adăugat frecvent în produse ca iaurturile și sucurile de fructe, în special varietățile care necesită o culoare rubinie (de exemplu cele de vișine, de cireșe sau de căpșuni).
Este un colorant roșu pentru compoturi și alte alimente. Este întâlnit în băuturi alcoolice, înghețată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că provoacă mutații genetice, cancer al tiroidei la șobolani (studiu din anul 1990), posibil și la om.[necesită citare]
Comisia Europeană a considerat colorantul E128 susceptibil de a prezenta un risc major pentru sănătatea umană, și în 2007 suspendă utilizarea acestuia în alimentația umană, precum și introducerea acestuia pe piață și importul de produse care conțin acest colorant.[5]
Este interzis în Danemarca, Belgia, Franța, Eleveția și Suedia. Este permis în SUA și UE (păstrând totuși interdicțiile impuse de țările membre menționate anterior).
Termenul de caramel se referă la produsele de culoare maro mai mult sau mai puțin intens, care sunt destinate pentru colorare. Nu corespunde produsului zaharos aromat obținut prin încălzirea zahărului și care se folosește pentru aromatizarea alimentelor (de exemplu, produse de cofetărie, patiserie, băuturi alcoolice).[3]
Se adaugă la pâine din malț, bere neagră, oțet balsamic (de Modena), whiskey, vinuri licoroase, legume în oțet, saramură sau ulei (cu excepția măslinelor), gemuri, jeleuri, marmelade, cârnați, pateu, aspic.[3]
Conservanții sunt substanțe care prelungesc durata de depozitare a produselor alimentare prin protejarea acestora împotriva deteriorării cauzate de microorganisme.
Este un conservant care împiedică formarea de mucegaiuri și drojdii, nefiind eficient împotriva bacteriilor.
Este utilizat la un spectru larg de produse, cum sunt iaurtul și alte produse lactate fermentate, salate de fructe, limonadă, brânză, pâine de secară, prăjituri și produse de panificație, pizza, fructe de mare, suc de lămâie, cidru, și supe.
Este utilizat în calitate de conservant împotriva drojdiilor și bacteriilor în produsele acide, cum ar fi dressing-urile pentru salate, băuturi carbogazoase cu arome de citrice, gemuri, sucuri de fructe citrice, murături și condimente. Se găsește de asemenea și în apa de gură bazată pe alcool.
Ca urmare a îngrijorării crescânde a consumatorilor, în ce privește relația dintre E211 și hiperactivitatea și deficitul de atenție la copii (ADHD) și modificarea unor părți din ADN, compania Coca-Cola a hotărât să retragă treptat E211 din produsele sale — imediat ce va descoperi o alternativă satisfăcătoare.[7]
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (European Food Safety Authority, EFSA) nu a fost în măsură să recomande o doză zilnică admisă (DZA) pentru parabenul de propil (E216), deoarece acesta, spre deosebire de parabenul de etil (E214) și cel de metil (E218), a avut efecte asupra hormonilor sexuali și a organelor de reproducere masculine la șobolanii tineri.[8]
În directiva 2006/52/CE se menționează că este necesar să se interzică utilizarea p-hidroxibenzoaților (PHB), denumiți și parabeni, în suplimentele alimentare lichide.[8]
Este folosit ca și conservant pentru fructele uscate, în special caise. Păstrează aspectul și culoarea originală a fructelor și previne putrezirea lor.
Este folosit în aproape toate vinurile comerciale ca antiseptic și antioxidant pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor și oxidarea, deci pentru a păstra gustul, parfumul și culoarea originală a vinului.
Este responsabil pentru cuvintele "conține sulfiți" ce se regăsesc pe etichetele sticlelor de vin. După legislația UE și SUA, vinurile cu o concentrație de dioxid de sulf mai mică de 10 ppm nu trebuie să aibă inscripționate cele două cuvinte.
Este frecvent utilizat cu rol dublu în produsele din carne (pastramă, șuncă etc.) pentru a păstra culoarea roșiatică a cărnii, și de asemenea pentru prevenirea dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică.
Principala îngrijorare legată de nitritul de sodiu este formarea nitrozaminelor — considerate cancerigene — atunci când produsele de carne care conțin E249 sau E250 sunt expuse la temperaturi înalte (prin prăjire sau la grătar).[11]Acidul ascorbic (vitamina C, E300) sau acidul eritrobic (E315) împiedică formarea de nitrozamine, și de aceea sunt utilizați împreună cu nitritul de sodiu.
Împiedică alterarea măslinelor spaniole, stabilizează aciditatea în procesul de fabricare a brânzei, și crește aciditatea la deserturile congelate, băuturile carbogazoase cu arome de fructe.[12]
Antioxidanții reprezintă substanțe care prelungesc viața produselor alimentare prin protejarea acestora împotriva deteriorării cauzate de oxidare, precum râncezirea grăsimii și schimbarea culorii.
Corectorii de aciditate reprezintă substanțe care modifică sau controlează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar.
Galații se utilizează, de obicei în combinație cu E320 sau E321, în grăsimi și uleiuri pentru fabricarea profesională a alimentelor tratate termic, ulei și grăsime de gătit (excluzând uleiul de turtă de măsline), untură, ulei de pește, grăsime de vită, pasăre și oaie.[10]
Utilizat în produse din carne semiconservate și conservate, produse din pește semiconservate și conservate, pește refrigerat și congelat cu piele roșie.[10]
Este un antioxidant sintetic folosit pentru a preveni râncezirea în grăsimi și produse grase.
Utilizat de obicei în combinație cu E321 în alimente tip snacks pe bază de cereale, supe și ciorbe deshidratate, sosuri, carne deshidratată, condimente și mirodenii, cereale prepreparate, cartofi granulați deshidratați (chipsuri), gumă de mestecat, suplimente dietetice.[10]
Dacă E320 și/sau E321 sunt adăugate într-un ingredient (de exemplu, marțipanul[13]) folosit într-un produs alimentar, nu este necesar ca vreunul să fie declarat în lista de ingrediente.
Este de asemenea folosit în produsele cosmetice și în ambalajele pentru alimente.[14]
Institutul național de sănătate (National Institutes of Health) din SUA a declarat că E320 este anticipat în mod rezonabil ca fiind cancerigen pentru oameni, bazându-se pe rezultatele experimentelor efectuate pe animale.[15]
Statul California din SUA l-a declarat cancerigen și prin urmare a interzis întrebuințarea acestuia.
Sursele naturale de lecitină sunt gălbenușul de ou și semințele de soia.
Întârzie râncezirea și ajută la obținerea unor prăjituri sau torturi mai pufoase. Având rol și de emulgator, aceasta împiedică separarea uleiului și apei.[12]
Emulgatorii sau agenții emulsifianți reprezintă substanțe care fac posibilă formarea sau menținerea unui amestec omogen de două sau mai multe faze imiscibile în alimente, ca ulei și apă.
Stabilizatorii reprezintă substanțe care, adăugate unui produs alimentar, fac posibilă menținerea stării fizico-chimice a acestuia. Stabilizatorii includ substanțe care permit menținerea unei dispersii omogene de două sau mai multe substanțe imiscibile, precum și substanțe care stabilizează, conservă sau intensifică culoarea unui produs alimentar.
Agenții de îngroșare reprezintă substanțe care, adăugate unui produs alimentar, cresc vâscozitatea acestuia.
Gumele au rol de stabilizator dar și de agent de îngroșare, printre altele să mențină uleiul și apa amestecate împreună în dressing-urile pentru salate, să încapsuleze uleiurile aromatice în suplimentele nutritive sub formă de praf sau tablete. Gumele sunt de asemenea folosite pentru înlocuirea masei grase din produsele cu grăsime redusă. Ele sunt derivate din surse naturale (arbori, alge, bacterii) și nu sunt absorbite de corpul uman.[12]
Agenții de afânare sunt substanțe sau combinații de substanțe care eliberează gaz, mărind astfel volumul aluatului sau al cocii.
Este o familie de polizaharide ce sunt extrase din specia de alge roșii denumită Chondrus crispus. Extractele gelationoase din această algă reprezintă o alternativă vegetală la gelatină.
Aditiv alimentar cu rol de emulgator, stabilizator, agent de îngroșare, de umplere și de aglomerare. Este un produs natural, obținut din arborele de roșcov.[16][17][18]
Este un agent de îngroșare, emulsificator și stabilizator obținut din rășina de guar care poate provoca greață, meteorism și crampe, și reduce nivelul colesterolului.[necesită citare]
polifosfați (polifosfat de sodiu, polifosfat de potasiu, polifosfat calcosodic, polifosfați de calciu)
Utilizați în produse alimentare sub formă de praf, gumă de mestecat, cereale pentru micul dejun, snacks, surimi, paste din pește și crustacee, glazuri, produse de cofetărie, fidea, aluaturi, file de pește neprelucrat, refrigerat și congelat, produse din crustacee refrigerate și congelate.[10]
Este un zahăr-alcool ce are aproximativ jumătate din dulceața zaharozei.
Unele persoane cu diabet folosesc sorbitolul ca îndulcitor, deoarece este lent absorbit de organism și nu cauzează o crește bruscă a glicemiei (nivelul glucozei în sânge).[12]
Nu conduce la apariția cariilor dentare, deoarece bacteriile din cavitatea bucală nu metabolizează sorbitolul foarte bine. De aceea este folosit în gumele de mestecat.
Consumul unei cantități semnificative poate avea un puternic efect laxativ, cauzând chiar și diaree.
Este posibil să provoace alergii. Este interzis în mâncarea sugarilor putând provoca diaree și disfuncții renale. Poate provoca greață, vomă și se regăsește în produse cu conținut redus în calorii.[necesită citare]
Este un îndulcitor artificial, de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zaharoza. Este de obicei folosit în combinație cu aspartamul, sucraloza sau zaharina.
Este utilizat în guma de mestecat, produsele de patiserie, dulciurile pe bază de gelatină, sucurile dietetice (așa numitele "sugar-free").
Este un îndulcitor artificial, de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zaharoza.[19], frecvent folosit și care poate fi sursa a peste 70 de tipuri de boli, potrivit cercetătorilor.[necesită citare]
Se întâlnește cel mai des în guma de mestecat, produse zaharoase, băuturi răcoritoare.
Joacă un rol important în declanșarea tumorilor cerebrale, a sclerozei multiple, malformațiilor și diabetului.[necesită citare] Este cancerigen.
acid ciclamic și sărurile sale de Na și Ca (ciclamat de sodiu, ciclamat de calciu)
Ciclamatul de sodiu este un îndulcitor artificial, de 30-50 de ori mai dulce decât zaharoza, depinzând de concentrația utilizată - nefiind o relație liniară. Este de obicei folosit împreună cu alți îndulcitori, în special zaharină.
Acest controversat îndulcitor a fost utilizat în USA până în anul 1970, după care a fost interzis. Studiile pe animale au indicat că produce cancer și afectează glandele genitale masculine (testiculele), dar nu direct, ci amplificând potența altor substanțe cancerigene.[12]
Este un tip de zahăr-alcool, oferind aproape jumătate din caloriile unei cantități similare de zaharoză (zahăr). Similar cu alți zahăr-alcooli, induce riscul unor neplăceri gastrice (flatulență și diaree) atunci când este consumat în cantități mari (peste 50 g/zi pentru adulți și 25 g/zi pentru copii).
Este de obicei folosit împreună cu sucraloza, obținând astfel un amestec aproximativ la fel de dulce ca zahărul.
Utilizați în produse alimentare sub formă de praf (inclusiv zaharuri), sare și substituenții ei, suplimente alimentare dietetice, alimente sub formă de tablete, pastile, drajeuri, brânză tare și brânză prelucrată tăiată felii, gumă de mestecat, orez, cârnați și jeleuri (numai tratament superficial).[10]
E555 este folosit în sare, lapte praf și făină sub forma granulelor gluten-kaolin numite 'Pesta'. Deși se știe că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii și că este asociat cu boala Alzheimer, este permis în România[20].[necesită citare]
Potențatorii de aromă reprezintă substanțe care ameliorează gustul și/sau mirosul existent al unui produs alimentar. Aceștia pot fi obținuți din surse naturale (prin distilare, macerare, extracție lichid-lichid etc.) sau sintetizați chimic.
În UE este interzisă adăugarea potențatorilor din tabelul următor la miere, uleiuri și grăsimi de origine animală sau vegetală neemulsionate, unt, lapte și smântână pasteurizate și sterilizate (inclusiv degresate, integrale și semidegresate), produse lactate fermentate natural nearomatizate, apă minerală naturală și apă de izvor, cafea (cu excepția cafelei solubile aromate) și extractelor de cafea, frunze de ceai nearomatizate, zahăr, și paste făinoase uscate.[10]
Glutamatul monosodic este un potențiator de aromă și este adăugat în cantitate mai mare la amestecurile de condimente și mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta care conțin până la 15% glutamat monosodic, precum și supele la plic. Alte produse care pot conține glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brînză topită.
Acidul inozinic se utilizează predominant împreună cu glutamatul monosodic (E621). Datorită efectelor sinergice între cele două substanțe, impactul glutamatului monosodic asupra gustului este intensificat.
Agenții de tratare a făinii, alții decât emulsifianții, sunt substanțe care se adaugă făinii sau aluatului pentru a îi îmbunătăți
calitățile panificabile.[1]
Agenția internațională pentru cercetarea cancerului (International Agency for Research on Cancer, IARC) îl consideră posibil cancerigen pentru oameni.[21]
Este interzis în UE, Canada, China și multe alte țări. În SUA și Japonia nu a fost interzisă utilizarea acestuia.
Agenții de glazurare (inclusiv lubrifianții) sunt substanțe care, aplicate pe suprafața externă a unui produs alimentar, îi conferă acestuia un aspect lucios sau acționează ca un strat protector.
Sunt utilizate ca agenți de glazurare pentru produse de cofetărie (inclusiv ciocolată), produse fine de panificație de dimensiuni mici în strat de ciocolată, snacks, fructe în coajă, boabe de cafea. Sunt folosite de asemenea pentru suplimente alimentare dietetice, fructe citrice, pepeni, mere și pere proaspete (numai tratament superficial).[10]
Gazele de ambalare reprezintă gaze ce intră în componența aerului, și care sunt introduse într-un container înaintea, în timpul sau după plasarea unui produs alimentar în container.
Ambalarea în atmosferă protectoare este o tehnică folosită în industria alimentară atunci când se dorește prevenirea oxidării și dezvoltării bacteriilor. Aceasta presupune eliminarea oxigenului din atmosfera ce înconjoară produsul prin înlocuirea acestuia cu alt gaz, azot sau amestec de azot și dioxid de carbon, în funcție de necesități. În schimb, produsele ce conțin carne roșie proaspătă trebuie ambalate într-o atmosferă îmbogățită în oxigen pentru a menține culoarea roșie și atractivă a produsului.
