Makatea

Geografie
Makatea
Imagine din satelit
Ocean/Mare	Oceanul Pacific
Coordonate	15°50′15″S 148°16′00″W ({{PAGENAME}}) / 15.8375°S 148.2667°V
Arhipelag	Insulele Palliser[*]
Suprafață	24 km²
Lungime	7,5 km
Lățime	7 km
Țară
Franța
Polinezia Franceză
Cel mai mare oraș	Moumu





Demografie
Populație	68^[1] (2012)

Modifică date / text

Makatea, sau Mangaia-te-vai-tamae^[2], este o insulă atol în partea de nord-vest a arhipelagului Tuamotu, parte a grupului insular Polinezia Franceză. Este situată la 75 km sud-vest de Rangiroa, cel mai mare atol din arhipelag. Atolul este înconjurat de stânci spectaculoase, iar în mijloc are un platou de 80 m deasupra nivelului mării. Are o suprafață de 24 km², cu o lungime de 7,5 km și o lățime maximă de 7 km în partea de sud. Din tot arhipelagul, doar Makatea și încă trei insule (Nukutavake, Tikei și Tepoto Nord) nu au forma unui atol tipic.

În trecutul îndepărtat, insula era numită Papa Tea, în traducere din polineziană „piatră albă”. Insula a fost descoperită în anul 1722 de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, care a numit-o în cinstea lui Verkwikking.^[3]

În prezent, insula este parte a comunei Rangiroa și este populată de 68 de oameni (2012). Cea mai importantă localitate este satul Moumu.

Împreună cu Nauru și Banaba, Makatea este una din cele mai mari insule cu fosfați din Oceanul Pacific; aici s-au extras fosfați în anii 1917–1964.^[4] Insula dispune de rezerve mari de guano.^[5]

Referințe

^ „Population”. Institut de la statistique de la Polynésie française. Arhivat din original la 29 martie 2020. Accesat în 2 octombrie 2014.
^ Young, J.L. (1899). „Names of the Paumotu Islands, with the old names so far as they are known”. Journal of the Polynesian Society (în engleză). 8 (4): 264–268. Arhivat din original la 10 februarie 2012. Accesat în 19 septembrie 2016.
^ Bonvallot, Jacques (1994). Les atolls des Tuamotu. IRD Editions. ISBN 9782709911757.
^ „Archéologie industrielle du phosphate - Makatea”. Tahiti Heritage (în franceză). Arhivat din original la 25 decembrie 2012. Accesat în 19 septembrie 2016.
^ Decoudras, Pierre-Marie; Laplace, Danièle; Tesson, Frédéric. „Makatea, atoll oublié des Tuamotu (Polynésie française) : de la friche industrielle au développement local par le tourisme”. Les Cahiers d’Outre-Mer (în franceză) (230). ISSN 1961-8603. Accesat în 19 septembrie 2016.

Vezi și

Nauru

[1] „Population”. Institut de la statistique de la Polynésie française. Arhivat din original la 29 martie 2020. Accesat în 2 octombrie 2014.

[Alternative_Names-2] Young, J.L. (1899). „Names of the Paumotu Islands, with the old names so far as they are known”. Journal of the Polynesian Society (în engleză). 8 (4): 264–268. Arhivat din original la 10 februarie 2012. Accesat în 19 septembrie 2016.

[3] Bonvallot, Jacques (1994). Les atolls des Tuamotu. IRD Editions. ISBN 9782709911757.

[Matakea-4] „Archéologie industrielle du phosphate - Makatea”. Tahiti Heritage (în franceză). Arhivat din original la 25 decembrie 2012. Accesat în 19 septembrie 2016.

[5] Decoudras, Pierre-Marie; Laplace, Danièle; Tesson, Frédéric. „Makatea, atoll oublié des Tuamotu (Polynésie française) : de la friche industrielle au développement local par le tourisme”. Les Cahiers d’Outre-Mer (în franceză) (230). ISSN 1961-8603. Accesat în 19 septembrie 2016.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]