Sari la conținut

Marte verde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marte verde

Coperta primei ediții românești
Informații generale
AutorKim Stanley Robinson
Genhard science-fiction
SerieTrilogia Marte
Ediția originală
Titlu original
Green Mars
Limbaengleză
EditurăHarperCollins Modificați la Wikidata
Țara primei aparițiiStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Data primei apariții1994
OCLC29361345
433867246
Ediția în limba română
TraducătorEmil Sârbulescu
EditurăNemira
Data apariției1998
ISBN ro973-569-212-0
Cronologie
Marte roșu {{{text}}}
Marte roșu
Marte albastru
Marte albastru {{{text}}}

Marte verde (1994) (titlu original Green Mars) este un roman hard science-fiction al scriitorului american Kim Stanley Robinson. Este al doilea volum al trilogiei Marte, o serie care descrie colonizarea și terraformarea planetei Marte. Cartea prezintă primele efecte ale terraformării, care înlocuiesc deșertul roșu marțian cu verdele vegetației.

Romanul a fost recompensat cu premiul Hugo în anul 1994[1].

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea sare la 50 de ani în viitor după evenimentele relatate în romanul precedent, Marte roșu, ajungând la începutul secolului al XXII-lea. Ea urmărește viețile supraviețuitorilor din rândul Primilor O Sută, precum și a copiilor și nepoților acestora. Baza polară a lui Hiroko Ai este atacată de forțele UNTA, iar supraviețuitorii sunt nevoiți să se refugieze în organizația subterană Demimonde.

Pe măsura creșterii interferenței multinaționalelor în afacerile marțiene, apar diferite grupuri cu scopuri și metode diferite de acțiune. Ele atrag atenția conducătorilor Corporației Praxis de pe Pământ, care-l trimite pe Arthur Randolph să organizeze o mișcare de rezistență. Această mișcare are ca punct culminant semnarea acordului Dorsa Brevia de către aproape toate facțiunile subterane. Se fac pregătiri pentru o a doua revoluție care să înceapă în 2120 prin realizarea de armament, sabotarea oglinzilor orbitale și expulzarea în spațiu a satelitului Deimos, astfel încât să nu mai poată fi folosit ca bază militară așa cum fusese Phobos.

Între timp, biosfera marțiană suferă o serie de transformări: temperatura crește ajutată și de oglinzile orbitale, se construiește un nou lift spațial (cu ajutorului unui alt asteroid, numit "Noul Clarke"), calota glaciară se topește și se sapă găuri care să permită apariția vulcanilor. Romanul se încheie cu o calamitate care lovește Pământul. Nivelul apei crește extrem de mult, nu din cauza efectului de seră, ci în urma unei erupții în serie a vulcanilor aflați sub gheața din vestul Antarcticii.

Opinii critice

[modificare | modificare sursă]

Infinity Plus apreciază că romanul este mai bun decât predecesorul său, „o sinteză magnifică a unor peisaje interioare și exterioare”[2]. Scriitorul Arthur C. Clarke îl laudă ca fiind „cel mai bun roman scris vreodată despre colonizarea planetei Marte”[3]. Publishers Weekly, pe de altă parte, deși apreciază faptul că „acest roman la scară largă este plin cu tot felul de detalii științifice și istorice”, este de părere că „povestea se scufundă sub propria-i dimensiune și pare asemenea unui an marțian - de două ori mai lungă decât era necesar”[4].

  • 2061 - revolta
  • 2090 - circumnavigarea polului sud
  • 2100 - ridicarea celui de-al doilea lift spațial
  • 2102 - conferință pe tema terraformării
  • 2104 - conferința de la Dorsa Brevia
  • 2106 - incidentul lentilelor aeriene
  • 2108 - incidentul Deimos
  • 2115 - închiderea regiunii Nirgal Vallis
  • 2120 - descoperirea acviferului vestic
  • 2127 - incidentul antarctic[5]

Traduceri în limba română

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Premiile anului 1994 - Câștigători și nominalizări”. . Accesat în . 
  2. ^ Marte verde de Kim Stanley Robinson, recenzie de Stuart Carter pe Infinity Plus
  3. ^ KIM STANLEY ROBINSON - Marte verde, ed. Nemira, 2006, coperta a IV-a.
  4. ^ Marte verde pe Publishers Weekly.
  5. ^ „Cronologia trilogiei Marte”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]