Tutuș I
| Tutuș I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1066  |
| Decedat | februarie 1095 (29 de ani)[1][2][3] Ray, Iran[1] |
| Părinți | Alp Arslan[1] |
| Copii | Radwan[1] Dukak[1] Abu Taleb[*][1] Behram[*][1] Irtash[*][1] |
| Religie | Islamul sunit |
| Ocupație | conducător[*] |
| Limbi vorbite | limba turcă |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | emir of Damascus[*] (–)[1] emir of Aleppo[*] (–)[1] sultan of Syria[*] (–)[1] |
| Familie nobiliară | selgiucizi[*] |
Modifică date / text  | |
Abu Sa'id Taj ad-Dawla Tutuș I (în turcă Tutuș I., în arabă أبو سعيد تاج الدولة تتش السلجوقي; d. 1095) a fost emirul selgiuc de Damasc, între anii 1078 și 1092, și 1092 și 1094.
În 1078, fratele său Malik Șah I l-a trimis la Damasc pentru al ajuta pe Atsiz ibn Uvak al-Hwarazmi, care era asediat. După ce asediul sa încheiat, Tutuș la executat pe Atsiz și sa instalat în Damasc.
În timpul domniei, Tutuș a terminat construcția Cetății Damascului(en)[traduceți], un proiect început sub conducerea lui Atsiz. În 1092 a preluat controlul Siriei, după moartea fratelui său, Malik Șah, numindu-se sultan. Tutuș împreună cu generalul său, Kakuid Ali ibn Faramurz, au fost înfrânți în curând într-o bătălie cu Sultanul Barkiaruk(en)[traduceți] lângă Ray în 1095, unde au fost uciși el și Ali. Tutuș a fost decapitat și ulterior, capul lui a fost expus la Bagdad.[4]
După moartea acestuia, fiul mai mic al lui, Duqaq a moștenit Damascul, în timp ce Radwan a primit Alepul, împărțind tărâmurile tatălui lor.[5] Fiul său mai mic, Irtash, a fost pentru scurt timp a fost conducătorul Damascului în 1104.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k Medieval Lands
- ^ http://fileserver.net-texts.com/asset.aspx?dl=no&id=77157 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.cs.mcgill.ca/~rwest/link-suggestion/wpcd_2008-09_augmented/wp/f/First_Crusade.htm Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Flood 2001, p. 145.
- ^ Bosworth 1968, p. 108.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bosworth, C. E. (). „The Political and Dynastic History of the Iranian World (A.D. 1000–1217)”. În Frye, R. N. The Cambridge History of Iran, Volume 5: The Saljuq and Mongol periods. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 1–202. ISBN 0-521-06936-X.
- Flood, Finbarr B. (). A Group of Reused Byzantine Tables as Evidence for Seljuq Architectural Patronage in Damascus. Iran. 39.
