ispășitor

română

Din a ispăși + sufixul -tor.

Declinarea adjectivului ispășitor
	Singular	Plural
Masculin	ispășitor	ispășitori
Feminin	ispășitoare	ispășitoare
Neutru	ispășitor	ispășitoare

care ispășește (o vină, o greșeală); expiator.
(în credințele religioase) care contribuie la iertarea păcatelor cuiva.
Jertfă ispășitoare.

Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora