locuință

română

Etimologie

Din locui + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /lo.kuˈin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului locuință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locuință	locuințe
Articulat	locuința	locuințele
Genitiv-Dativ	locuinței	locuințelor
Vocativ	locuințo	locuințelor

1. loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu.

   Unde își are el locuința?

Sinonime

• adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ, șezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuș

Cuvinte derivate

• dezlocui
• dezlocuire
• loc
• locui
• locuibil
• locuire
• locuit
• locuitor
• nelocuibil

Cuvinte apropiate

• disloca
• dislocare
• local
• locație, locațiune

Traduceri

încăpere în care se locuiește

afrikaans: woning (Afrikaans) bulgară: жилище (žílište) (български) n. cehă: obydlí (čeština) n. daneză: bolig (dansk) ebraică: שכן (shechen) (עברית) engleză: dwelling (English), lodging (English) esperanto: loĝejo (Esperanto) franceză: habitation (français) f., demeure (français) f., logement (français) m. germană: Wohnsitz (Deutsch) m., Wohnung (Deutsch) f. italiană: abitazione (italiano) f., residenza (italiano) f., dimora (italiano) f.

japoneză: 居留 (kyoryū) (日本語) maghiară: lak (magyar), lakás (magyar) norvegiană: bolig (norsk) neerlandeză: woning (Nederlands) poloneză: mieszkanie (polski) n. portugheză: domicílio (português) m., moradia (português) f. rusă: жилище (žilíšče) (русский) n. suedeză: bostad (svenska) turcă: ikametgah (Türkçe)

Referințe

• DEX online