materie
Etimologie
Din latină, italiană materia, rusă матeрия (materiia), germană Materie.
Pronunție
- AFI: /ma'te.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului materie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | materie | materii |
| Articulat | materia | materiile |
| Genitiv-Dativ | materiei | materiilor |
| Vocativ | materie | materiilor |
- (în filozofia materialistă) substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități.
- substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale.
- (pop.) țesătură, pânză, stofă.
- domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune.
- conținut, cuprins; fond, esență.
- date, informații care stau la baza unei lucrări.
- totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
