naștere
Etimologie
Din latină nascere
Pronunție
- AFI: /ˈnaʃ.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului naștere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | naștere | nașteri |
| Articulat | nașterea | nașterile |
| Genitiv-Dativ | nașterii | nașterilor |
| Vocativ | naștere | nașterilor |
- acțiunea de a (se) naște și rezultatul ei.
- aducerea sau venirea pe lume a unei ființe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină.
- origine, proveniență, început.
- fig. apariție, ivire, creare.
Sinonime
- apariție, creație, fătare, facere, geneză, ivire, început, născare, născătură, născut, origine, parturiție, procreare, procreație, zămislire
Antonime
Cuvinte compuse
- casă de nașteri
- zi de naștere, ziua nașterii
- nașterea Domnului, nașterea lui Cristos
- înainte de nașterea lui Cristos
- după nașterea lui Cristos, de la nașterea lui Cristos
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) Din naștere =
- (încă) de când s-a născut.
- conform unei predispoziții naturale.
- (loc.adv.) Prin naștere = prin structură, prin înclinațiile înnăscute.
- (loc.adv.) De (sau din) naștere = originar din...; de naționalitate sau de origine etnică...
- (loc.vb.) A lua naștere = a apărea, a se ivi.
- A da naștere = a crea, a produce, a cauza.
Traduceri
Traduceri
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
