răcoare
Etimologie
Din rece.
Pronunție
- AFI: /rə'ko̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răcoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răcoare | răcori |
| Articulat | răcoarea | răcorile |
| Genitiv-Dativ | răcorii | răcorilor |
| Vocativ | răcoare | răcorilor |
- temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală.
- senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere.
- (de obicei la pl.) senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros.
- Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald.
Expresii
- (fam.) La răcoare = la închisoare
- A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
