rebeliune
Etimologie
Din franceză rébellion, germană Rebellion.
Pronunție
- AFI: /re.be.li'u.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului rebeliune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rebeliune | rebeliuni |
| Articulat | rebeliunea | rebeliunile |
| Genitiv-Dativ | rebeliunii | rebeliunilor |
| Vocativ | rebeliune | rebeliunilor |
- act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; (p.ext.) răzvrătire, revoltă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
