prefața
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French préfacer.
Verb
[edit]a prefața (third-person singular present prefațează, past participle prefațat) 1st conj.
- to preface
Conjugation
[edit] conjugation of prefața (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a prefața | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prefațând | ||||||
past participle | prefațat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prefațez | prefațezi | prefațează | prefațăm | prefațați | prefațează | |
imperfect | prefațam | prefațai | prefața | prefațam | prefațați | prefațau | |
simple perfect | prefațai | prefațași | prefață | prefațarăm | prefațarăți | prefațară | |
pluperfect | prefațasem | prefațaseși | prefațase | prefațaserăm | prefațaserăți | prefațaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prefațez | să prefațezi | să prefațeze | să prefațăm | să prefațați | să prefațeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prefațează | prefațați | |||||
negative | nu prefața | nu prefațați |