sfârșit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From the past participle of sfârși.
Pronunciation
[edit]Noun
[edit]sfârșit n (plural sfârșituri)
Declension
[edit]Declension of sfârșit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sfârșit | sfârșitul | (niște) sfârșituri | sfârșiturile |
| genitive/dative | (unui) sfârșit | sfârșitului | (unor) sfârșituri | sfârșiturilor |
| vocative | sfârșitule | sfârșiturilor | ||
Derived terms
[edit]See also
[edit]Verb
[edit]sfârșit (past participle of sfârși)
- past participle of sfârși
Declension
[edit]Declension of sfârșit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor | |||
