Sari la conținut

combina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză combiner < latină combinare.

Pronunție

  • AFI: /kom.bi'na/


Verb


Conjugarea verbului
combina
Infinitiv a combina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
combin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să combine
Participiu combinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite.
  2. (v.tranz.) (fam.) a plănui, a chibzui.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe